3.3 C
București
luni, decembrie 6, 2021

Agribusiness – România este unul dintre cei mai mari producători ai uneia dintre cele mai iubite băuturi din lume, dar cu toate acestea foarte puţini oameni ştiu că există aşa ceva în ţara noastră – Sinteza

7 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -spot_img

Sumarizare automata

... Avem doar nevoie să găsim o voce care să fie unitară şi să ne facem auziţi în întreaga lume”, spune Marinela Ardelean, international wine expert.Momentan, piaţa locală se află pe locul şase în Europa şi pe 11 în lume (în contextul în care datele pentru China nu sunt încă disponibile) în ceea ce priveşte producţia estimată în 2021, arată datele OIV – Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.În timp ce producţia din state consacrate precum Italia, Franţa sau Spania – de altfel şi primii trei jucători din lume în ceea ce priveşte aceste cifre – a scăzut puternic în acest an, pe piaţa locală estimările arată cel mai bun an din ultimii cinci... Avem soiuri autohtone foarte diverse, care atunci când sunt degustate de către consumatorii iubitori, dar şi de către criticii de vinuri din diferite colţuri ale lumii sunt apreciate cu uşurinţă.♦ Avem... Dar şi dacă facem asta, pentru că avem acelaşi interes, fără susţinerea statului nu vom reuşi”, explică şi Adina Vulcan, marketing manager, Aurelia Vişinescu, o cramă din zona viticolă Dealu Mare, una dintre cele mai cunoscute din ţară, deşi nu una dintre cele mai întinse.România are 2,6% din toată suprafaţa cultivată cu viţă de vie la nivel mondial, adică 190.000 de hectare plantate, potrivit datelor de la OIV..

Povestea brandurilor româneşti de vin a început să se scrie acum multă vreme. Puţini sunt cei care ştiu că piaţa locală face parte din lumea foarte veche a vinului, asta însemnând că licorea lui Bacchus a început să se realizeze aici, ca de altfel în Bulgaria sau Georgia, când conceptul de brand de ţară sau cel de marcă nu existau. Anii au trecut, dar România a continuat să cultive viţă de vie şi să producă vin, atât de mult încât e şi astăzi între cei mai mari 15 jucători de la nivel mondial. Cu toate acestea, în afara graniţelor propriei ţări, întrebarea standard este aceeaşi – „România produce vin?”

Ţări precum Noua Zeelandă, Austria sau Ungaria, care produc mult mai puţin, au o imagine mai bună în lume. Ba mai mult, unele state, cum e cazul Republicii Moldova, au transformat acest bun într-un brand de ţară. România are – aparent – toate ingredientele necesare pentru a reuşi. Ce lipseşte totuşi pentru ca povestea brandurilor româneşti de vin să fie spusă peste tot prin lume?

„În 2016 spuneam că în 2036, adică în 20 de ani, România va fi în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franţa şi Italia, atunci când vine vorba de excelenţă. Ştiu că pare abruptă această afirmaţie, dar cred cu tărie că avem posibilitatea să obţinem vinuri albe, roşii, rose şi chiar spumante extraordinare. Avem doar nevoie să găsim o voce care să fie unitară şi să ne facem auziţi în întreaga lume”, spune Marinela Ardelean, international wine expert.

Momentan, piaţa locală se află pe locul şase în Europa şi pe 11 în lume (în contextul în care datele pentru China nu sunt încă disponibile) în ceea ce priveşte producţia estimată în 2021, arată datele OIV – Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.



În timp ce producţia din state consacrate precum Italia, Franţa sau Spania – de altfel şi primii trei jucători din lume în ceea ce priveşte aceste cifre – a scăzut puternic în acest an, pe piaţa locală estimările arată cel mai bun an din ultimii cinci. România e, de altfel, una dintre ţările cu cele mai bune rezultate în 2021, o producţie de 5,3 mil. hectolitri, în urcare cu 37% faţă de anul anterior şi cu 29% peste media ultimilor cinci ani.

Cu toate acestea, doar maxim 5% din producţie ia drumul exportului, restul vinului fiind consumat intern. Aceasta e una dintre cele mai mici ponderi din Europa, în ţări precum Bulgaria sau Republica Moldova, cota de piaţă a exportului sare de 50%.

„România exportă destul de puţin vin, undeva la 5% din ce produce. Şi asta pentru că a crescut ponderea până în 2019, era chiar mai puţin înainte. Pentru export, trebuie să ne aliniem noi, producătorii, şi să înţelegem că e important să vorbim pe o voce comună. Dar şi dacă facem asta, pentru că avem acelaşi interes, fără susţinerea statului nu vom reuşi”, explică şi Adina Vulcan, marketing manager, Aurelia Vişinescu, o cramă din zona viticolă Dealu Mare, una dintre cele mai cunoscute din ţară, deşi nu una dintre cele mai întinse.

România are 2,6% din toată suprafaţa cultivată cu viţă de vie la nivel mondial, adică 190.000 de hectare plantate, potrivit datelor de la OIV. Această valoare poziţionează piaţa locală pe locul zece în lume, aproape de Portugalia şi Chile, dar departe de liderii – Spania, Franţa, China şi Italia, fiecare cu peste 700.000 de hectare. De altfel, Spania este singura ţară care se apropie de pragul de 1 milion de hectare cultivate cu vie.

România nu şi-a mai extins suprafaţa plantată cu viţă-de-vie de mai bine de cinci ani, ba chiar se remarcă o scădere uşoară, de 0,4%.

În ceea ce priveşte România, banii investiţi în domeniu în ultimul deceniu – în mare parte fonduri europene – au fost folosiţi pentru reconversia viţei de vie deja existente, nu pentru plantarea de noi suprafeţe. Mai mult, chiar dacă unii jucători din industria vinului anunţă că au plantat câteva hectare sau zeci de hectare noi, există altele lăsate în paragină.

Cele 190.000 de hectare reprezintă totalul suprafeţei cultivate, deci atât ceea ce au jucătorii care fac un business din asta, cât şi ceea ce deţin oamenii pentru consum propriu sau pentru vânzarea fructelor. Iar în cazul acestora din urmă, spre deosebire de producătorii de vin, investiţiile în domeniu sunt minime, mai ales când vine vorba de noi suprafeţe cultivate.

Totuşi, programele de reconversie au schimbat faţa vinului românesc. Cel puţin pe plan intern.

„Cu siguranţă există o creştere a numărului de branduri româneşti de vin, creştere care are loc începând de prin anii 2008-2009, datorită programelor de reconversie şi de sprijin a industriei de profil. Acest lucru, dar şi creşterea nivelului de cunoştinte al consumatorului român au dus la o evoluţie a pieţei de vin. Iar în final, nivelul de calitate al vinurilor este din ce în ce mai ridicat”, explică Mircea Niculescu, senior buyer în cadrul Carrefour, un retailer care a lansat o serie de programe destinate vinului local.

Acest pas a venit în ultimii ani ca urmare a interesului, în general, tot mai mare al românilor pentru vin şi pentru vin autohton în special.

„Consumul de vin autohton în România, eu îl estimez undeva la 90% din total, ceea ce ne conferă o poziţie bună la nivel de ţară. Evident, avem şi partenerii din zona de retail modern care au făcut din categoria de vin o prioritate în ultimii ani. O parte dintre ei s-au axat strict pe vinul românesc”, adaugă Mihai Bălănescu, national sales director, Jidvei, unul dintre cei mai mari jucători din industria de profil.

Un român consumă în medie circa 2,5 sticle de vin pe lună (23,5 litri pe an), cifrele fiind relativ stabile în ultimii trei ani, dar în creştere faţă 2015-2017, arată calculele BM pe baza datelor OIV. România se află pe locul 13 în lume la consumul de vin per capita. Clasamentul este condus detaşat de Portugalia, micuţul stat din vestul Europei fiind atât un producător important, cât şi un consumator avid, cu 52 de litri de persoană pe an (6 sticle pe lună). Pe poziţiile următoare se află Franţa şi Italia, state unde există o adevărată cultură a vinului.

„Dacă stăm să ne uităm corect, piaţa internă asta a fost şi înger şi demon pentru producătorii de vin. A fost înger pentru că ne-a ţinut pe toţi în viaţă şi ne-a făcut să fim mai buni. A fost demon pentru că nu ne-a obligat să ieşim pe piaţa externă. Avem doi vecini – Bulgaria şi Republica Moldova – pentru care piaţa internă nu a fost suficient de mare şi care acum sunt mult mai competitivi la export faţă de noi”, explică Daniel Negrescu, creator de brand şi director de marketing, Crama Rasova, un producător din zona Dobrogei. Ba mai mult, România e o piaţă din ce în ce mai mare de export pentru Republica Moldova. Acesta poate fi un motiv pentru care şi România nu va mai fi suficientă pentru producătorii autohtoni.

„Atâta vreme cât concurenţa nu va fi îndeajuns de mare, nu vom fi obligaţi să facem pasul asta adevărat către export. Tot ce s-a făcut în ultimii 20 de ani au fost chestii punctuale şi timide. Nu au fost paşi adevăraţi. Nu a fost o strategie. Nu a fost absolut nimic”, adaugă el.



Executivii din industria vinului declară însă în cor că fără ajutor din partea statului, producătorii nu pot deveni relevanţi peste hotare. În cazul tuturor ţărilor competitive la export, prima dată statul a fost cel care a pus bugetele la bătaie, cel care a făcut investiţia. Producătorii au crescut şi apoi, prin exporturile lor, au adus bani înapoi către ţara respectivă.

„Este nevoie de foarte multă muncă şi, în afară de asociere, e nevoie foarte mare şi de implicarea autorităţilor. Fară implicarea autorităţilor, atât naţionale cât şi internaţionale, şi aici mă refer la reprezentanţii Ambasadelor României în diverse ţări, nu poţi să faci mare lucru. Ai nevoie ca România în primul rând să fie cunoscută, ca ţară producătoare de vin, iar apoi fiecare jucător în parte să îşi prezinte vinurile”, adaugă Alin Lăzărescu, general manager, Via Viticola Sarica Niculiţel.

Vinurile companiei, atât Sarica Niculiţel cât şi domeniile Prince Matei – holdingul deţine două crame, una în Dealu Mare şi una în Dobrogea –, sunt prezente la export, în pieţe precum Marea Britanie, Germania, Polonia, China, dar în cantităţi destul de mici. De ce? Pentru că nu este deloc uşor să îţi prezinţi vinurile la distanţă, mai ales consumatorilor străini care nu ştiu foarte multe despre cine eşti tu ca producător, cine eşti tu ca ţară producătoare de vin şi până la urmă ce înseamnă vinurile tale, ce poveste au în spate.

Ar trebui să învăţăm de la toţi, dar mai ales de la Republica Moldova care ne este destul de apropiată. Reprezentanţii ambasadelor Republicii Moldova din toate ţările se implică extraordinar de mult. De exemplu, la Beijing, nu exista weekend înainte de pandemie fără ca Ambasada Republicii Moldova să nu aibă degustări de vin susţinute de cel puţin 5-6 producători. Weekend de weekend. Sunt investiţii care în final se transformă în vânzări susţinute”, adaugă el.

Pe de altă parte, în pandemie, sprijinul statului român pentru târguri a fost anulat. A fost un târg în China, online. Asta înseamna că producătorul trimitea vinurile acolo, ele ajungeau la degustători, buyeri. Apoi, el avea un stand virtual în care vorbea cu partenerii respectivi.

„A fost online şi o chestie destul de simplă. Doar pentru aşa ceva era nevoie de vreo 5.000 de dolari sau 7.000 de dolari cu tot cu promovare. Ne-am dus către statul român care a spus că zona de online nu a fost prinsă în schema de susţinere. În mod normal, statul îţi dădea x mii de euro sau putea suporta un procent până într-un cuantum pentru participarea la târguri, doar că în pandemie că nu a fost prinsă şi partea de online în asta. În pandemie însă, evenimentele s-au petrecut doar online”, adaugă Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti, o companie din zona Moldovei ce are 650 de hectare de viţă de vie.

Dacă te uiţi la exportul de vin al României astăzi, Germania este pe locul 1 ca destinaţie, din ultimele date, cu o cotă de piaţă de 19% (în volum), peste Marea Britanie, mai spune executivul.

„Dar ce nu se spune e că cea mai mare parte a exportului e vin vrac, adică gustul este bun, preţul este corect, dar produsul este îmbuteliat sub brand nemţesc. În afară de faptul că te destochezi, nu ai niciun avantaj. Anul viitor partenerul poate cumpăra de la altcineva.”



În multe ţări, vinurile româneşti sunt considerate ieftine şi de calitate slabă, imagine construită înainte de 1989.

În opinia lui Rareş Florea, marile lanţuri de magazine care sunt prezente şi afară, ar putea să ajute atât pe termen mediu cât şi lung la popularizarea vinului românesc. Ele ştiu produsele din magazinele locale.

„Nu mă refer la domeniile Avereşti sau la alţi colegi, ci pur şi simplu la vinul local. Oamenii efectiv nu ştiu că România produce vin. Cum ar putea să ştie? Degustând.”

Vinul românesc, în acest moment, comparativ cu ce era acum 10-12 ani, a cunoscut o evoluţie de la mainstream sau ieftin către premium, spune şi Călin Nicolae, manager vânzări, Avincis, un producător de vin din zona Drăgăşani, una dintre cele mai cunoscute din ţară. Astfel, România ar avea cu ce să se prezinte peste hotare.

„Ce pot să spun despre vinul românesc în acest moment e că este predominant băut în ţară, în proporţie de 80-90%. Vorbim mai ales de soiurile autohtone, mă refer la feteasca neagră, cea albă sau regală. Dar, în afara graniţelor, e nevoie să creăm un brand de ţară.”

Partenerii externi, în proporţie de 99,9%, cer soiuri româneşti, fie ele consacrate sau mai puţin populare precum şarba, zghiara sau negrul de drăgăşani.

„Noi chiar avem o vorbă la cramă, crâmpoşia salvează România. De fapt, crâmpoşia salvează Avincisul, pentru că cele mai mari vânzări le facem pe acest soi românesc 100%, crâmpoşie selecţionată. Cu soiurile româneşti putem să stârnim apetitul partenerilor externi şi ei, la rândul lor, pot să meargă mai departe către clienţi.”

România are ce îi trebuie pentru a face din vin un brand de ţară. Mai are însă nevoie de sprijinul statului care trebuie să înţeleagă potenţialul acestui produs şi să creeze o strategie.

„Cred că sunt trei lucruri de spus despre vinul românesc după aproape doi ani de pandemie. Unul este potenţialul, este foarte mult potenţial legat de vinul românesc”, confirmă şi Ştefan Chiriţescu, director de marketing, Cramele Cotnari, unul dintre cei mai vechi şi mai mari producători locali.

Un al doilea lucru este o gamă foarte variată. În opinia executivului, consumatorul are privilegiul să găsească la niste preţuri extraordinar de bune foarte multe vinuri locale, din diverse zone, cu diferite expresii, cu felurite stiluri de vinificare şi aşa mai departe. În total, în România sunt peste 250 de crame, multe lansate în ultimul deceniu.

„Acest fapt este fundamental pentru creşterea unei pieţe. Iar al treilea lucru este viitor, care e un pic diferit de potenţial.” Rămâne însă de valorificat potenţialul pentru a vorbi de viitor.

Mircea Niculescu, senior buyer în cadrul Carrefour

Œ Prin programul Deschidem vinul românesc, oferim consumatorului o selecţie pe diferite direcţii, în diferite categorii de preţ, astfel încât să putem asigura produse şi pentru clientul aflat la început de drum în lumea vinului, şi pentru cel care deja are partea de început a informaţiilor, precum şi pentru clientul pasionat care are un nivel de cunoştinte mai ridicat.

 Cu siguranţă există o creştere a numărului de branduri româneşţi de vin, creştere care are loc începând de prin anii 2008-2009, datorită programelor de reconversie şi de sprijin a industriei de profil. Acest lucru, dar şi creşterea nivelului de cunoştinte al consumatorului român au dus la o evoluţie a pieţei de vin. Iar în final, nivelul de calitate al vinurilor este din ce în ce mai ridicat.

  Avem un consumator destul de tradiţional. Dacă vorbim despre anii de dinainte de 2008-2010, când oferta de vinuri premium româneşti era una destul de limitată, consumatorul se orienta în general către produsele din import. Acum, dat fiind că structura pieţei locale s-a schimbat şi există vinuri premium autohtone poziţionate chiar la nivelul la care să poată concura cu cele internaţionale, o parte din acei clienţi s-au reorientat. Vedem astfel o premiumizare a consumului de vin local.

Marinela Ardelean, international wine expert

Vinul românesc este ca o nestemată nedescoperită şi care abia aşteaptă să fie apreciată, recunoscută. El poate să stea la aceeaşi masă cu cele mai apreciate, cu cele mai medaliate vinuri, indiferent de locul în care acestea sunt produse. Avem soiuri autohtone foarte diverse, care atunci când sunt degustate de către consumatorii iubitori, dar şi de către criticii de vinuri din diferite colţuri ale lumii sunt apreciate cu uşurinţă.

  Avem, fără nici cea mai mică îndoială, vinuri care să stea alături nu doar de cele din Portugalia sau Spania care, poate, din punct de vedere al brandului şi al poziţionării preţ-calitate sau preţ în mod deosebit, nu sunt primele care îţi vin în minte, ci chiar şi alături de cele din Franţa sau Italia.

  În 2016 spuneam că în 2036, adică în 20 de ani, România va fi în top trei jucători din industria vinului european, alături de Franţa şi Italia, atunci când vine vorba de excelenţă. Stiu că pare abruptă această afirmaţie, dar cred cu tărie că avem posibilitatea să obţinem vinuri albe, roşii, rosé şi chiar spumante extraordinare. Avem doar nevoie să găsim o voce care să fie unitară şi să ne facem auziţi în întreaga lume.

Călin Nicolae, manager vânzări Avincis

Vinul românesc, în acest moment, comparativ cu ce era acum 10-12 ani, a cunoscut o evoluţie de la mainstream sau ieftin către premium. Această evoluţie se datorează în primul rând educării de care a avut parte consumatorul final. Acum, consumatorul final putem să spunem că e foarte răsfăţat, chiar câştigat.

  În contextul pandemiei, foarte multe produse bune au trecut din HoReCa şi s-au regăsit pe rafturile retailului modern, s-au regăsit la un raport calitate-preţ foarte avantajos, mai ales în ultima perioadă. În aceste condiţii, consumatorul final s-a orientat către unele soiuri care nu erau înainte chiar aşa de bine cunoscute sau către unele branduri care nu apucaseră să ajungă pe rafturile din comerţul modern.

Ž Ce pot să spun despre vinul românesc în acest moment e că este predominant în ţară, în proporţie de 80-90%. Vorbim mai ales de soiurile autohtone, mă refer la feteasca neagră, cea albă sau regală. Dar, în afara graniţelor, e nevoie să creăm un brand de ţară.

Mihai Bălănescu, national sales director, Jidvei

Calitatea vinului românesc este mult peste recunoaşterea acestuia la nivel internaţional. Sunt convins că România va fi capabilă să se mobilizeze şi să facă această calitate cunoscută. Avem exemplul cel mai elocvent al Republicii Moldova, care a reuşit să coaguleze producătorii de vin şi să transforme aceste bun în brand de ţară, poate chiar mai repede decât ne-am fi aşteptat. Dar, sunt convins că România va fi un nume pe harta vinului, mult mai mult decât ce reprezintă în acest moment.

  Consumul de vin autohton în România, eu îl estimez undeva la 90% din total, ceea ce ne conferă o poziţie bună la nivel de ţară. Evident, avem şi partenerii din zona de retail modern care au făcut din categoria de vin o prioritate în ultimii ani. O parte dintre ei s-au axat strict pe vinul românesc.

  Cred că în România mai avem de lucru, dar tranziţia despre care discutăm şi premiumizarea deja încep să se simtă în 2021. Trebuie însă să lucrăm mai mult pe zona de poziţionare a vinului local în exteriorul ţării.

Ştefan Chiriţescu, director de marketing, Cramele Cotnari

Noi, la Cotnari, suntem într-o poziţie privilegiată pentru că suntem un producător de vinuri din soiuri 100% româneşti. Pariul nostru este de mult timp pe aceste soiuri şi atunci toată strategia de business şi de marketing a fost construită în jurul lor.

  Cred că sunt trei lucruri de spus despre vinul românesc după aproape doi ani de pandemie. Unul este potenţialul, este foarte mult potenţial legat de vinul românesc. Un al doilea lucru este o gamă foarte variată, consumatorul român are marele privilegiu să găsească la nişte preţuri extraordinar de bune foarte foarte multe vinuri locale, din diverse zone, cu diferite expresii, cu felurite stiluri de vinificare şi aşa mai departe. Acest fapt este fundamental pentru creşterea unei pieţe. Iar al treilea lucru este viitor, care e un pic diferit de potenţial.

  Primii cinci jucători din piaţa vinului din România au 54% din cifra de afaceri a acestei industrii. Este o piaţă foarte fragmentată, împărţită între câţiva jucători mari şi tradiţionali şi o serie de jucători noi, medii şi mici, care aduc noutate şi inovaţie. E clar că pentru fiecare dintre noi mixul între HoReCa şi retail arată cu totul diferit.

Alin Lăzărescu, general manager, Via Viticola Sarica Niculiţel

Pandemia a obligat producătorii să se replieze extrem de rapid, asta însemnând repoziţionarea din punct de vedere al canalelor de vânzare. Până în martie 2020, când pandemia a început să îşi facă simţită prezenta, mulţi dintre producători încercau să împingă vinurile cât mai mult în segmentul premium şi spre partea de HoReCa. De ce? Vinurile premium generează nu doar imagine dar şi marjă, iar vinul este un business pentru fiecare dintre noi. Odată cu pandemia, s-a încercat o repliere către canalele de vânzare disponibile şi aici vorbim despre retailul modern, vorbim despre online, despre anumite magazine specializate.

  Am găsit o deschidere extraordinară la marii jucători de retail din România. Fiecare dintre ei a înţeles atât nevoile noastre ca producători de vin, cât şi oportunitatea dumnealor de a-şi lărgi portofoliul de consumatori prin lărgirea portofoliului de produse cu vinuri premium.

  Nu trebuie ignorate absolut deloc spatiile de vânzare la raft ale retailerilor. Nu toţi jucătorii dispun de spaţii extraordinar de generoase pentru expunerea vinurilor, dar unii au sute de etichete la raft.

Adina Vulcan, marketing manager, Aurelia Vişinescu

  Noi am avut dintotdeauna această strategie de a nu ţine toate ouăle în acelaşi coş. Înainte de martie 2020, vânzările noastre erau procentual vorbind împărţite cam 70% HoReCa şi 30% retail modern. Totodată, o parte din vinurile noastre mergeau la export, dar şi pe canalul acesta de export, erau distribuite tot în HoReCa.

În momentul în care s a întâmplat lockdownul din martie 2020, practic canalele noastre de HoReCa, atât de intern cât şi extern, nu au mai existat. A fost o lecţie foarte dură. A fost o lovitură. Cred că pentru noi toţi. Desigur, o parte dintre vânzări s-au mutat în retail.

  În momentul de faţă suntem cantitativ vorbind în echilibru, 50% HoReCa, 50% retail. Dar cred că trebuie să menţionăm aici că şi consumatorul a căpătat alte obiceiuri.Nefiind deschisă HoReCa, el s-a mutat către retail şi online. Pe noi ne bucură proiectele speciale pe care retailerii mari le fac. Astfel, consumatorul poate să găsească şi vinuri româneşti din categoria premium la raft. Iar aceste vinuri au parte şi de promovare.

Daniel Negrescu, creator de brand şi director de marketing, Crama Rasova

Pandemia, cred eu, are şi o parte foarte bună, ne-a obligat să inovăm, ne-a obligat să ne adaptăm, să ne dezvoltăm mult mai repede. Şi, cred că principala parte bună a acestei perioade, a acestei pandemii, fix asta este: ne-a obligat pe fiecare dintre noi să ne gândim la ce putem face mai bine. A fost esenţial ca toţi producătorii de vin să facă asta că să supravieţuiască.

Dacă ne uităm doar la canalul de vânzare online, probabil că lucrurile care s-au întâmplat în aceşti aproape doi ani, se petreceau în mod normal în cinci. Pe partea de retail offline, la fel. Cred că pe colegii din retailul modern i-a ajutat să listeze mai multe produse decât îşi imaginau vreodată, vorbesc despre vinuri de la crame mici, vinuri premium. În acest an şi jumătate au listat cam cât ar fi făcut în cinci ani.

România va deveni competitivă la export când se vor întâmpla două lucruri. În primul rând, va fi atunci când piaţa internă nu va mai fi de ajuns pentru producătorii locali. Deocamdată, piaţa internă este destul de mare, iar consumul de vinuri autohtone este majoritar aici şi cam toţi producătorii se descurcă. Iar în al doilea rând, nu avem cum să ieşim la export competitiv fară ajutor din partea statului. În cazul tuturor ţărilor competitive la export, prima dată statul a fost cel care a pus bugetele la bătaie, cel care a făcut investiţia. Producătorii au crescut şi apoi, prin exporturile lor, au adus bani înapoi în ţara respectivă. Oricât de mult s-ar uni producătorii români, nu e de ajuns. Ca vinul să devină un brand puternic la export, e nevoie de ajutorul statului. Şi, într-adevăr, nu avem nici această capacitate de a trece peste diverse lucruri şi de a ne uni într-un proiect comun.

Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti

Pe noi ne-a învăţat pandemia să ne reinventăm. Ca să dau un exemplu, acum mai bine de doi ani de zile nu exportam mai nimic. Din strategia companiei nu făcea parte neapărat exportul. Însă, exportul ne-a învăţat să ne perfecţionăm produsele, ne-a învăţat să ne căutăm canale noi de vânzare şi să ridicăm ştacheta în ceea ce priveşte datele de livrare, ambalarea.

Pandemia ne-a învăţat că există platforme de livrare, ne-a învăţat că există apetit al consumatorului pentru acelaşi vin pe care îl comanda înainte în restaurant, doar că şi-l va lua acum acasă. Până la urmă, ajungi la clientul tău, doar s-a schimbat locul de consum. Iar ca producător trebuie să mergi unde este consumatorul.

În acelaşi timp, noi nu ne-am făcut un site pentru vânzare, chiar dacă suntem în 2021. Mă refer să vindem noi direct către consumatori. Nu avem timp şi nu este prioritatea noastră. Am preferat să ne susţinem partenerii de orice fel, astfel încât ei să livreze, iar noi să ne concentrăm pe ce ştim mai bine, adică producţie. Şi, în plus, nici logistica nu ne-a ajutat. Să livrăm de la Huşi este abominabil mai ales pe drumurile patriei, costul nu justifică. Ar trebui să ne facem un depozit separat în Bucureşti, şi chiar nu merită momentan.

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.businessmagazin.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Urmareste-ți competitia in social media!