20.1 C
București
vineri, iunie 14, 2024

Analize și Trenduri – Implicații ale atacului aerian iranian asupra teritoriului israelian (analiză Adriean PÂRLOG) – Sinteza

3 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Parcurgi informația mai rapid!

Acoperi top 100 surse externe!

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -cresterea vanzarilor

Sumarizare automata

Operația militară iraniană asupra Israelului a inclus peste 300 de drone, rachete de croazieră și rachete balistice, adică mult mai mult decât cele 15 rachete balistice pe care Iranul le-a lansat asupra bazei aeriene Ayn al-Asad și aeroportului internațional Erbil...

Aceste argumente întăresc prezumția conform căreia Iranul nu dorește să escaladeze conflictul cu Israelul, ci caută să exploateze realizările de după 7 octombrie 2023, cum at fi înghețarea tendințelor de normalizare dintre Israel și Arabia Saudită...

După surpriza strategică reprezentată de atacarea Israelului de către Hamas, în 7 octombrie 2023, luna aprilie 2024 va rămâne în memoria celor interesați ca o perioadă de reîncepere a provocărilor majore la adresa stabilității Orientului Mijlociu. În prima zi a lunii aprilie a.c. forțele aeriene israeliene au lovit consulatul Iranului aflat în Damasc, ucigând mai mulți ofițeri ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC), inclusiv doi generali cu funcții de comandă. Inițial Israelul nu a confirmat atacul, dar a recunoscut că a efectuat multe atacuri în ultima perioadă asupra unor ținte din Siria despre care afirmă că au legătură cu Iranul și cu grupuri armate care sunt înzestrate, finanțate și antrenate de IRGC.

Este posibil ca atacurile israeliene să se intensifice după evenimentele din  Gaza, începute octombrie anul trecut și continuate de dezvoltările cinetice din prima parte a lunii aprilie 2024. Referindu-se la bombardarea consulatului iranian din Damasc, ministrul sirian de externe, Faisal Mekdad, a condamnat cu fermitate ceea ce a numit „un atac terorist atroce”, adăugând că acesta a ucis „un număr de oameni nevinovați”. În replică, în perioada 13 – 14 aprilie 2024, Iranul a lansat un atac masiv cu drone și rachete împotriva Israelului și a sechestrat o navă port container israeliană în strâmtoarea Hormuz. Operația militară iraniană asupra Israelului a inclus peste 300 de drone, rachete de croazieră și rachete balistice, adică mult mai mult decât cele 15 rachete balistice pe care Iranul le-a lansat asupra bazei aeriene Ayn al-Asad și aeroportului internațional Erbil, după uciderea de către SUA a generalului Qassem Suleimani, fost comandant al forțelor Quds, în ianuarie 2020. Acțiunea iraniană din ianuarie 2020 a fost una precaută, probabil pentru că aceasta fusese generată de Statele Unite.

În legătură cu scopurile reale ale operației aeriene din 13 – 14 aprilie a.c., lumea specialiștilor este divizată, acoperind o plajă largă de evaluări, de la nesemnificativă, până la îngrijorătoare, având în vedere nivelul de performanță al dronelor și rachetelor – inclusiv hipersonice – pe care Iranul le are în dotare. În aceste zile, în SUA au început sa fie făcute publice informații surprinzătoare legate de cooperarea militară în domeniul aerian dintre Federația Rusă și Iran.

Revenind la cei uciși de atacul israelian asupra misiunii diplomatice a Iranului din Damasc de la 1 aprilie, nu erau la fel de cunoscuți precum Suleimani, dar represaliile au fost mai mari și mai sofisticate. Diferența sugerează că acest răspuns a fost mai mult decât unul de onoare, ci  este vorba despre un eveniment de tip descurajare militară, atacul vizând preponderent ținte militare, inclusiv o bază a forțelor aeriene israeliene din Beersheba. În plus, surprinzător, forțele Hezbollah nu au fost implicate sub nici o formă.

Aceste argumente întăresc prezumția conform căreia Iranul nu dorește să escaladeze conflictul cu Israelul, ci caută să exploateze realizările de după 7 octombrie 2023, cum at fi înghețarea tendințelor de normalizare dintre Israel și Arabia Saudită, sau apariția primelor semnale ale distanțării politice relative dintre Washington și Tel Aviv.

Dar și calculele Israelului sunt, de asemenea, complexe, urmare a faptului că Iranul înarmează, finanțează și antrenează o serie de miliții regionale ce se opun militar Israelului, pe lângă Hamas, Hezbollah sau Houtti, organizații pe care liderii israelieni le combat în mod continuu. Astfel, în Irak, mai multe formațiuni locale anti israeliene cumulează aproximativ 150 de mii de luptători, în Liban – 40 de mii, în zona palestiniană din Israel – 55 mii, în Siria – 25 de mii, în Yemen – 30 de mii, în Bahrein – un număr necunoscut de luptători[1] etc.

Nu este surprinzător că liderii israelieni cred că oprirea influenței iraniene în regiune este poate prioritatea principală a țării lor. Influența Teheranului a crescut mai ales după anul 2011, când a fost reconsiderat parteneriatul cu Rusia generat de războiului civil sirian, parteneriat care s-a extins într-o cooperare strategică mai largă după ce Federația Rusă a invadat Ucraina, în 2022. Teheranul înțelege nevoia pentru o conduită  asertivă regională ca pe o șansă pentru alinierea și mai strânsă cu Federația Rusă și China. Interesele comune ale acestor țări sunt potențate de menținerea Washingtonului blocat în orice formă de criză din Orientul Mijlociu care îi afectează reputația și capacitatea de implicare politică și militară.

Riscul geopolitic imediat pentru Israel și SUA în aceste zilele este acela că – așa cum au demonstrat deja șase luni de război în Gaza și Liban – contagiunea conflictului actual continuă să se reverse fără încetare dincolo de granițele acestor entități.

Washingtonul a depus eforturi diplomatice pentru a preveni escaladarea ostilităților în ultimele luni și, în ciuda sprijinului militar ferm pentru Israel, nu este sigur că îl va determina pe Netanyahu să modereze orice răspuns militar israelian. Dar atacul asupra misiunii diplomatice iraniene din Damasc, din 1 aprilie a.c. – despre care SUA nu a fost informată – reprezintă de fapt o amintire a influenței limitate a președintelui Joe Biden în Israel, în ciuda dependenței Tel Aviv-ului de sprijinul militar american.

Tradițional, Israelul a răspuns oricărui atac ghidat de logica teoriei descurajării, adică dacă cineva te lovește și dacă vrei să te asiguri că nu o va mai face, trebuie să lovești de 10 ori mai puternic. În ciuda eșecului operațional concret al atacului iranian, Israelul ar putea simți în continuare nevoia să lovească Iranul pentru a demonstra că nu va fi niciodată descurajat să răspundă. De această dată, un astfel de răspuns israelian pare să fie mai puțin probabil, cu toate că mulți lideri politico-militari afirmă ca această alternativă este iminentă. Războiul cu Hamas, susținut de Iran, este în desfășurare, iar Israelul a semnalat că intenționează să finalizeze ceea ce a început în zonele asumate operațional, în ciuda rezistenței internaționale larg răspândite, inclusiv din partea Washingtonului.

Ca urmare a războiului, imaginea actuală a Israelului s-a deteriorat, sprijinul politic al SUA este nuanțat, iar apropierea sa de statele arabe din Golf este încetinită serios. Israelienii obișnuiți vor să se întoarcă la o viață  normală, iar economia a primit o lovitură majoră atât din cauza războiului, cât și din cauza mobilizării masive a rezerviștilor. În acest moment, armata israeliană și cea mai mare parte a guvernului israelian caută să estompeze problemele militare, nu să le amplifice.

Un alt punct important în context este miza Iordaniei. Forțele Aeriene Regale Iordaniene au sprijinit Israelul nu doar doborând legal, conform dreptului internațional, drone și rachete de croazieră iraniene care traversau spațiul aerian iordanian, ci și, se pare, că au deschis spațiul aerian iordanian pentru forțele israeliene. Cetățenii israelienii, probabil, nu vor uita acest semnal, dar ar trebui să fie reticenți în a lansa atacuri care încalcă spațiul aerian iordanian – și aceeași reținere ar trebui să fie față de spațiul aerian saudit de teama să nu submineze în continuare normalizarea dorită de Riad. De altfel, Teheranul a și amenințat statele din regiune care vor încălca cutumele în domeniu.

Dar provocarea mare pentru Washington este agravată de realitatea tot mai evidentă că Iranul a accelerat dezvoltarea programului său nuclear, mai ales după retragerea SUA din 2018 din acordul nuclear cu Teheranul. Acest lucru a fost confirmat recent și de șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Oficialii americani trebuie să cultive un nou sentiment de realism regional legat de acest subiect. Jocul strategic de aliniere a Arabiei Saudite cu Israelul ar putea încă să producă rezultate. Normalizarea relațiilor între aceste state reprezintă o cale atrăgătoare de a susține pacea și stabilitatea în regiune. Realizarea acestei normalizări necesită abordări mai eficiente pe termen scurt și mediu, care să genereze stabilizarea securității în Gaza, să deschidă calea pentru tranziții politice atât în teritoriile palestiniene, cât și în Israel, cu scopul limitării extinderii conflictului din Orientul Mijlociu. Acestea trebuie să fie prioritățile comunității internaționale pentru viitor.

Într-un fel, Iranul are acum un avantaj implicit față de Statele Unite, deoarece nu trebuie de fapt să realizeze nimic material pe termen scurt. Din păcate, haosul însuși va reprezenta și o victorie a sa. În schimb, perspectiva pentru succesul Occidentului este complicată datorită presiunilor de tot felul pe care Federația Rusă, China și viitorul BRICS Plus le pot genera și nu numai în influențarea prețurilor globale ale hidrocarburilor. Indiferent de evoluții, Statele Unite vor rămâne un jucător vital în regiune, în ciuda obstacolelor ridicate de unii jucători globali și regionali.

Statele Unite cer Israelului să nu caute să escaladeze conflictul cu Iranul, dar Tel Aviv-ul trebuie să găsească maniera de răspuns adecvată la prima agresiune militară majoră inițiată de Iran împotriva teritoriului său. Sunt voci care consideră că guvernul israelian nu va supraviețui politic dacă nu decide o acțiune în forță împotriva Iranului, țară care a atins un nivel îngrijorator de ridicat în ceea ce privește dezvoltarea de rachete.  Întrebarea fundamentală este….. „când și cum?”

[1] Sursa: Militia Spotlight, Washington Institute for Near East Policy

ADRIEAN PARLOG – Co-fondator și Partener ICSS (Integrated Corporate Strategic Services), are peste 30 de ani de experienţă în Intelligence şi Business Intelligence. Oferă consultanță și training pentru companii naționale și multinaționale și pentru companii din state ale Orientului Mijlociu și Asia Centrală, activând și în cadrul Institute of Business Competitive Intelligence. Din anul 2012 este membru al SCIP (Strategic Competitiv Intelligence Profesionals).

Aria sa de expertiză include: Intelligence & Business Competitive Intelligence, Intelligence Analysis, Critical Thinking, Teoria Informaţiilor, modelarea și simularea proceselor economice și sociale, Red Team, Business War Gaming.

Activitate academica: Academia Națională de Informații (ANI), Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca; Academia de Studii Economice – Curs Postuniversitar „Intelligence Economic International”.

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -dezvoltare afacere

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Promovează-ți compania și oferta sa!