Robotul Minerva ca: 
Omenirea se află într-o etapă a existenței ei când se confruntă cu spectrul unei singularități în propria evoluție, prevăzută de unii specialiști a se produce în jurul anului 2040, a spus Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, în deschiderea conferinței „Modelul economic românesc în U.E. și nu numai în U.E. România – Orizont 2040”.
El a afirmat: “Este vorba de mixarea speciei noastre cu nanotehnologiile, cu inteligența artificială. Pare că suntem în paginile unei cărți de SF, deși suntem deja într-o realitate la scara 1/1. Ce va fi lumea la 2040?. Invocând aceste idei vreau să spun că este tot mai complicat să înțelegem continuitatea, suntem pe un prag al devenirii de unde totul ar putea fi altcumva, mintea noastră să funcționeze diferit. Prin formația profesională eu sunt prudent în a anticipa, cu atât mai mult în a planifica pe termene foarte lungi. Găsesc firesc să vă invit pe fiecare să vă gândiți la asta.”
Guvernatorul BNR apreciaza ca problema modelului de economie este atât una care ține de știința economică, cât și de decizia politică, de așteptări și preferințe mai largi “În genere ideea de model face parte din spectrul a ceea ce numim ideal. Idealul este o provocare a tuturor pentru condiția existențială sperată. A gândi un model de economie, a-l proiecta, nu doar cu instrumente econometrice, presupune implicare în el, înainte de toate prin înțelegere a legităților economice, a mecanismelor economico-financiare. Ideea de model ar trebui să producă sinergie mentală, apoi să genereze climatul stimulativ pentru acțiunea umană.
Acum avem un model de economie adoptat prin tratatul de aderare la UE. Este în linii generale un model prefigurat în timp de Tratatele Uniunii Europene. De la începutul ultimului deceniu al Mileniului II și până în anul în curs premisele au rămas aceleași, dar contextul global este schimbat. Atunci eram în consecințele unei globalizări accelerate, acum s-a declanșat un proces de fragmentare, deglobalizare, poate un alt tip de globalizare. Uniunea Europeană a intrat într-o perioadă în care procese esențiale pentru desăvârșirea integrării au fost cel puțin încetinite, dintre care îmi sunt familiare construirea Uniunii Bancare, a Uniunii Financiare, chiar a Uniunii Fiscale. E o preocupare oficială ca economia europeană, care este funcționalizată în condițiile desăvârșirii pieței unice sau interne, să-și reașeze formula în contextul global diferit de condițiile inițiale. Suntem în fața mai multor necunoscute.
România însăși traversează o etapă în care necunoscutele au apărut intempestiv, cum este conflictul armat de la granițele ei, dar și mișcările violente de pe piața energiei, care au complicat aspectele de stabilitate. Resetarea, odată cu aderarea în 2007 la UE, a modelului de economie structurat începând cu 1990, a fost îngreunată de declanșarea crizei globale în 2008. Să intri într-o casă nouă bântuită de flăcări nu este chiar simplu. Dacă adăugăm bulversarea produsă de pandemia de Covid 19 și de criza energetică globală suntem obligați să constatăm că oricât de bine este așezat, un model de economie intră în dificultate când contextul nu este favorabil. Aici e de dat o probă de inteligență economică de la care nu este cazul să ne sustragem.”
Azi ar trebui să gândim pe două nivele construcția și funcționarea unui model: primul nivel ține de esența și rostul a ceea ce este modelul de economie al Uniunii Europene, al doilea nivel vizează ceea este obligatoriu pentru orice economie, să echilibreze oferta internă cu cerea internă, a spus Isarescu: “Cum să se facă acest lucru constituie provocarea pentru astfel de dezbateri și eu sunt convins că ne vom asuma fără prea mare întârziere provocarea. Economia noastră este cu adevărat europeană când va atinge performanțele economiei europene și se va cupla firesc la dinamica ei. Aceasta este cu adevărat o țintă irepresibilă. Aspectele practice pentru nivelul al doilea țin de creativitatea noastră în cadrul economiei europene.
Nu încape îndoială că pentru a detalia un model al economiei României este mai întâi de cunoscut, aș zice mai precis de anticipat, care sunt determinanții cu relevanță pe un orizont de timp ales, atât în privința Economiei Europene, cât și a părții ei care este economia României. Desigur, orizontul nu poate fi absolut convențional, ci un rezultat al unei logici unde argumentele sunt în favoarea unor variabile care prevalează ca influență și care dau sens evoluțiilor de tip progres. Cunoscutul economist Jacques Attali, deplângând starea precară a dezbaterilor din Franța natală, zicea recent: „nu există o reflecție serioasă asupra a ceea ce ar putea deveni țara în 2030, în 7 ani, adică „mâine dimineață“; și cu atât mai puțin despre ceea ce ar putea alege să devină în 2040 sau 2050.” Și aceasta este, și pentru noi, o provocare pentru a putea avea satisfacția reușitei în gândirea strategică a economiei. Ce va fi România în 2040 este o întrebare cu mare greutate care nu poate primi un răspuns pripit.”
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).
