6.3 C
București
vineri, ianuarie 28, 2022

Analize și Trenduri – Leonardo Badea, BNR: Efectul creșterii prețurilor energiei electrice, gazelor și combustibililor – factor exogen, ce nu poate fi controlat prin măsuri de politică monetară și care a generat un puseu inflaționist semnificativ – Sinteza

5 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -spot_img

Sumarizare automata

Trăim într-o lume tot mai complexă în care prioritățile sunt diferite și, de aceea, inclusiv caracteristici ale economiilor pe care în urmă cu 10 ani nu le -am fi anticipat... Pe de altă parte, estimările oficiale publicate de diferite organisme internaționale precum și de mulți analiști privați arată că, în general, ritmul așteptat de creștere (în termeni reali) al economiei românești față de media UE sau a zonei euro este semnificativ mai ridicat, ceea ce constituie o premisă pozitivă în jurul căreia trebuie să continuăm să construim politici macroeconomice prudente, complementate de politici structurale îndrăznețe orientate către ameliorarea vulnerabilităților cunoscute. Reversul aproape ca nu poate fi luat în calcul: fără consecvență în atingerea obiectivelor asumate vulnerabilitățile vor continua să se agraveze, am putea pierde încrederea piețelor de capital... Cum poate crește gradul de intermediere financiară din România? Leonardo Badea: Creșterea sustenabilă a intermedierii financiare este unul dintre obiectivele de etapă importante ale politicii macroprudențiale și este specific economiei românești...

Suntem deja în plin proces de recuperare economică cu toate că (sau chiar în pofida faptului că) pandemia continuă, iar riscurile și nivelul de incertitudine induse de aceasta se mențin încă foarte ridicate, considera Leonardo Badea, viceguvernator BNR.

Domnia sa a acordat un interviu în exclusivitate pentru Financial Intelligence.

***

Cum vedeți redresarea economică după pandemie?

Leonardo Badea: Suntem deja în plin proces de recuperare economică cu toate că (sau chiar în pofida faptului că) pandemia continuă, iar riscurile și nivelul de incertitudine induse de aceasta se mențin încă foarte ridicate.

Este o situație atipică determinată de faptul că actuala criză economică a fost consecința directă a șocului pandemic și nu a unor vulnerabilități endogene. Desigur acestea existau înainte de apariția și răspândirea virusului, dar nu ele au determinat criza actuală. În multe cazuri însă, acestea s-au agravat pe parcursul crizei și acționează ca frână sau, în cel mai bun caz, se prefigurează ca o amenințare pentru evoluția viitoare.

Totodată, recuperarea economică este și rezultatul direct al măsurilor de susținere la nivel internațional, european și statal, care au îmbrăcat o mare varietate de forme și implementări: de natură fiscală, monetară, macro și micro-prudențială etc.

Deopotrivă, la nivel inter și intra-statal, devine tot mai evident în această perioadă că ritmul de recuperare post-criză este diferit și că există decalaje în timp. Unele dintre ele, mai vizibile, sunt determinate de evoluția nesincronizată a valurilor pandemice în diferite țări și zone geografice, așa cum putem observa chiar zilele acestea că se întâmplă în Europa. Altele, mai subtile, au cauze structurale și sunt în directă legătură cu vulnerabilitățile interne ale economiilor și cu caracteristicile lor dominante privind structura (industrie, servicii, agricultură etc.), gradul de maturitate, diversificare, interconectare, dependență față de lanțurile globale de aprovizionare, dezvoltarea infrastructurii etc. Trăim într-o lume tot mai complexă în care prioritățile sunt diferite și, de aceea, inclusiv caracteristici ale economiilor pe care în urmă cu 10 ani nu le -am fi anticipat, precum gradul de digitalizare, dependența de activități poluatoare sau nivelul de înglobare a noilor tehnologii, contează foarte mult pentru accesul la finanțare în condiții avantajoase, ceea ce afectează ritmul economiei. Aceste din urmă caracteristici acționează nu doar la nivelul de ansamblu al economiei naționale, ci determină diferențe și decalaje în dezvoltarea regiunilor.

Peste toate acestea s-a suprapus șocul prețurilor la energie, care a afectat majoritatea statelor europene dar în mod diferit, pornind de la criza aprovizionării cu gaz în anotimpul rece. În România, acesta a fost potențat printr-o suprapunere nefericită (care nu putea fi anticipată) cu efectul liberalizării pieței energiei electrice. Efectul creșterii prețurilor energiei electrice, gazelor și combustibililor reprezintă un factor exogen, ce nu poate fi controlat prin măsuri de politică monetară și care a generat un puseu inflaționist semnificativ cu consecințe asupra deciziilor agenților din economie.

Sunt multe alte elemente relevate pentru recuperarea economică ce se adaugă celor deja amintite și care conturează tabloul foarte complex și dominat de incertitudine privind continuarea recuperării economice după trecerea șocului pandemic inițial. Vedem că deja ritmul s-a redus în trimestrul III. Pe de altă parte, estimările oficiale publicate de diferite organisme internaționale precum și de mulți analiști privați arată că, în general, ritmul așteptat de creștere (în termeni reali) al economiei românești față de media UE sau a zonei euro este semnificativ mai ridicat, ceea ce constituie o premisă pozitivă în jurul căreia trebuie să continuăm să construim politici macroeconomice prudente, complementate de politici structurale îndrăznețe orientate către ameliorarea vulnerabilităților cunoscute. Pentru aceasta există un sprijin extrem de consistent venit prin programele europene de finanțare, dar accesarea lor depinde în totalitate de noi și nu este deloc un demers facil, de aceea trebuie abordat cu multă responsabilitate, cu o bună planificare și cu resursele umane și logistice adecvate.

Care este cea mai mare îngrijorare a dvs. cu privire la evoluția economiei în anul următor?

Leonardo Badea: Așa cum aminteam, sunt multe preocupări pentru că riscurile sunt numeroase și foarte multe dintre ele pot avea un impact ridicat asupra evoluției economiei. Multe dintre ele sunt analizate detaliat în raportul recent publicat de Banca Națională a României privind monitorizarea evoluțiilor din perspectiva aderării la zona euro. Și rapoartele periodice pe care le publicăm privind stabilitatea financiară discută pe larg riscurile ce planează asupra economiei pentru că sănătatea sistemului financiar nu poate fi disociată de cea a economiei.

Revenind la situația de ansamblu, consider că ea este atât de complexă în prezent pentru că multe dintre riscurile care planează, chiar dacă unele au probabilități mai reduse, în cazul în care s-ar materializa (oricare dintre ele) impactul ar fi unul puternic asupra economiei iar efectele negative s-ar propaga în lanț afectând domenii multiple. Din această perspectivă, putem să înțelegem sarcina dificilă a autorităților: cu resurse limitate trebuie să adreseze vulnerabilități multiple, a căror soluționare necesită un timp îndelungat și nu depinde în totalitate de acțiuni din sfera politicilor publice. În plus, în unele domenii cheie, măsurile de contracarare a unor vulnerabilități pot avea efectul indirect de descurajare prea timpurie a ritmului de recuperare economică.

De exemplu, avem nevoie de reducerea deficitului bugetar, dar aceasta poate fi asociată unei retrageri premature a sprijinului acordat economiei și poate frâna creșterea. Există și căi de acțiune care nu ar genera acest efect negativ indirect, dar ele sunt mai greu de implementat, presupun costuri de altă natură și ar putea necesita mai mult timp (deoarece trebuie să evităm capcana de a promova măsuri economice prociclice într-o perioadă pandemică cu incertitudine ridicată.)

Un alt exemplu este cel al politicii monetare: banca centrală acționează pentru a contracara puseul inflaționist, dar trebuie să țină seama că o parte semnificativă a acestuia este generată de factori exogeni, iar adresarea lor prin instrumentele disponibile ar fi deopotrivă ineficientă și inoportună pentru că, similar celor menționate privind politica fiscală, ar putea descuraja recuperarea economică încă insuficient consolidată. Este necesar un „balancing act” foarte dificil, ce presupune acțiuni atent calibrate și țintite către acea parte a dinamicii prețurilor care poate fi controlată prin instrumentele politicii monetare și totodată evitarea unor măsuri fără efect semnificativ asupra inflației, dar care ar putea afecta economia.

În acest context deosebit de complex, îmi este foarte greu să mă opresc asupra unui singur risc concret, deoarece niciun risc nu poate fi pierdut din vedere sau considerat neimportant. Așa că voi încerca să răspund dintr-o perspectivă mai largă, integratoare: cred că îngrijorarea cea mai mare vizează consecvența politicilor economice și structurale. Avem în momentul de față niște ținte rezonabile, strategii și planuri bine conturate. Nu este doar o părere subiectivă a mea, cred că asta rezultă printre rânduri dacă parcurgem multe dintre evaluările publicate în ultimele luni de agențiile de rating, de organisme europene (de exemplu recenta evaluare a PNRR) și internaționale. Sigur că, în unele aspecte, ele sunt perfectibile. Importantă este însă direcția și ansamblul lor, iar îngrijorarea principală este dacă vom reuși să le facem să devină realități ireversibile. Aici este cu adevărat cheia problemei, așa vom dovedi capacitate instituțională, eficiență administrativă, pragmatism/realism politic, coeziune națională. Așa vom reduce decalajele reale și nominale față de nucleul Uniunii Europene. Reversul aproape ca nu poate fi luat în calcul: fără consecvență în atingerea obiectivelor asumate vulnerabilitățile vor continua să se agraveze, am putea pierde încrederea piețelor de capital, am rămâne tot mai mult în urmă și am rata oportunitatea istorică de dezvoltare oferită de programele europene de susținere, de o amploare fără precedent, cu care nu cred că ne vom mai întâlni foarte curând.

Care sunt factorii la nivel global care vor influența evoluția economiei României în perioada următoare?

Leonardo Badea: Ca orice economie de piață mică și deschisă, depindem semnificativ de dinamica piețelor financiare globale și de cea a economiilor partenerilor noștri comerciali.

Nivelul nostru de interconectare în special cu economiile europene prin canalul comercial este suficient de ridicat încât să ne expună față de posibila propagare transfrontalieră a unor posibile șocuri de natură economică.

Totodată, suntem vulnerabili față de eventuale modificări abrupte ale percepției față de risc a investitorilor pe piețele financiare globale, iar o eventuală ajustare bruscă a primelor de risc ne-ar putea afecta prin creșterea costurilor de finanțare a datoriei externe, deopotrivă publică și privată, precum și prin mișcări ale capitalurilor străine.

Riscurile la nivel global s-au accentuat în a doua parte a anului curent în contextul accelerării creșterii prețurilor energiei, în special ca urmare a evoluției ascendente a prețurilor combustibililor fosili determinată, pe de o parte, de creșterea economică rapidă generată de reluarea activității economice, iar pe de altă parte de sincopele în lanțurile globale de aprovizionare. La aceasta a contribuit și dublarea prețului certificatelor de emisii de carbon în perioada ianuarie – septembrie. În acest context, există preocupare față de maniera și ritmul în care principalele bănci centrale din economiile mature își vor ajusta conduita politicii monetare pentru a răspunde dinamicii inflației.

Cum apreciați stabilitatea sistemului bancar după pandemie?

Leonardo Badea: Indicatorii de sănătate financiară a sectorului bancar s-au menținut la valori adecvate de-a lungul perioadei pandemice, fiind la un nivel similar sau mai favorabil comparativ cu mediile europene. Aceasta conferă sistemului bancar o bună capacitate de a face față unor eventuale șocuri viitoare neprevăzute și care ar putea rezulta inclusiv din efecte negative ale valurilor pandemice, manifestate cu întârziere. Totodată, rezultatele exercițiilor de testare la stres derulate de banca centrală indică menținerea solvabilității și lichidității sectorului bancar în contextul unor eventuale riscuri macroeconomice de severitate ridicată.

Conform celui mai recent buletin lunar publicat de BNR, rata fondurilor proprii totale se situa în luna septembrie la 23,07% (comparativ cu o medie de 19,6% în UE). Aceasta arată o poziție confortabilă a solvabilității. În ceea ce privește lichiditatea, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate s-a majorat la 257,39% în octombrie (comparativ cu 172,4% în UE aferent lunii septembrie). Așadar și la acest capitol, situația per ansamblul sistemului bancare este una favorabilă.

Din perspectiva calității activelor, rata creditelor neperformante a continuat să scadă atingând în luna octombrie 3,52% (față de 2,3% în UE aferent lunii iunie), dar plasează încă sectorul bancar românesc într-o zonă de risc mediu, conform clasificării Autorității Bancare Europene. Și o serie de alți indicatorii relevanți pentru evoluția calității activelor s-au îmbunătățit în anul 2021, factorii care au contribuit la această evoluție fiind dinamica consistentă a creditării, procesul de curățare bilanțieră, dar şi măsurile micro- și macroprudențiale orientate către acest scop.

De la debutul pandemiei, sectorul bancar românesc și-a menținut o poziție prudentă din perspectiva structurii bilanțiere și a avut în general o abordare adecvată a riscului de lichiditate. Economisirea în perioada scursă de la manifestarea șocului pandemic inițial s-a concentrat în depozite la vedere sau pe termen scurt, iar contracţia importantă a creditării de la debutul pandemiei a fost urmată de o dinamică ascendentă semnificativă a creditării sectorului real în anul 2021.

O serie de provocări se mențin, pe fondul persistenței evoluției în valuri a pandemiei, cea mai importantă fiind posibila intensificare a riscului de credit în perioada următoare, ca urmare a incertitudinilor privind viteza de recuperare a economiei. Deocamdată, acestea nu sunt încă vizibile în statistici, dar nu pot fi excluse pe parcursul anului următor.

Cum poate crește gradul de intermediere financiară din România?

Leonardo Badea: Creșterea sustenabilă a intermedierii financiare este unul dintre obiectivele de etapă importante ale politicii macroprudențiale și este specific economiei românești, care, timp de mulți ani s-a confruntat cu o scădere a ponderii creditării în PIB și, totodată, cu unul dintre cele mai reduse niveluri ale intermedierii din Uniunea Europeană.

Relevanța intermedierii financiare este dată de faptul că un sistem financiar dezvoltat poate să asigure un nivel adecvat de resurse financiare pentru companiile cu proiecte de extindere și retehnologizare, contribuind astfel într-o mai mare măsură la creșterea economică, la tranziția către un model de creștere economică sustenabil din punct de vedere al mediului și care să fie orientat către sectoare cu valoare adăugată și aport de tehnologie mai mare. Este însă important ca dezvoltarea intermedierii să se realizeze cu respectarea prudențialității și asigurarea menținerii stabilității sistemului financiar.

În România, raportul dintre activele instituțiilor financiare și PIB (unul dintre indicatorii intermedierii financiare) este de circa 76%, în timp ce ponderea creditului bancar în PIB este de numai 26%. Această situație este cauzată de mai mulți factori, deopotrivă în ceea ce privește cererea de credit, cât și oferta: gradul redus de capitalizare a companiilor, guvernanța deficitară și disciplina laxă la plată, dependența ridicată de finanțarea nerezidentă, nivelul redus al educației financiare, lipsa unor produse bancare adecvate nevoilor clienților și pregătirea insuficientă a personalului bancar implicat în acordarea de credite, sistemul greoi și birocratic al procesului de creditare etc.

Banca Națională a realizat o serie de analize și a avut discuții cu industria bancară în urma cărora s-au identificat posibile soluții în vederea creșterii intermedierii financiare ce au fost prezentate și public în luna iunie a acestui an. Reiterând o parte dintre ideile importante exprimate atunci aș spune că per ansamblu că este nevoie ca firmele să accelereze (re)capitalizarea, iar băncile au nevoie să crească transparența decizională și diversificarea ofertei. Totodată, acestea din urmă trebuie să țină seama în creditarea companiilor de noile cerințe cu privire la „economia verde” și dezvoltare sustenabilă. De asemenea, având în vedere transformarea digitală, băncile au nevoie să poată utiliza algoritmi informatici automatizați pentru analiza și soluționarea rapidă a cererilor de credit precum și pentru monitorizarea derulării în timp a creditului. Aceasta necesită inclusiv actualizarea unor reglementări aplicabile (nu doar din sfera băncii centrale), pentru care există demersuri în curs. Totodată, accelerarea adoptării noilor tehnologii și continuarea demersurilor de susținere a educației financiare și digitale sunt necesare.

Un gând la final de an?

Leonardo Badea: La finalul acestui an, îmi doresc să reușim să facem fața provocărilor ce vor urma, fiindcă foarte multe lucruri sunt în continuă schimbare în peisajul economic, să ne grupăm eforturile în jurul unui proiect național, iar adoptarea monedei Euro, care, deși nu mai pare un obiectiv așa de apropiat, trebuie să reprezinte o prioritate care să fie o parte importantă din proiectul de modernizare a României, legislativ, administrativ și instituțional.

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Urmareste-ți competitia in social media!