La câțiva ani, impasul plafonului datoriilor pune în pericol creditul SUA. În ianuarie, a fost atinsă limita de 31,4 trilioane de dolari – suma datoriei pe care o poate avea guvernul SUA. Aceasta înseamnă că rezervele de numerar din SUA ar putea fi epuizate până la 1 iunie, potrivit secretarului Trezoreriei, Janet Yellen. În cazul în care republicanii și democrații nu reușesc să acționeze, SUA ar putea să nu își achite datoria, provocând efecte dăunătoare în sistemul financiar.
Graficul Visual Capitalist arată creșterea bruscă a plafonului datoriei în ultimii ani, utilizând date din diverse surse, inclusiv Banca Mondială, Departamentul de Trezorerie al SUA și Serviciul de Cercetare al Congresului.
Ridicarea plafonului datoriei nu este o noutate. Din 1960, acesta a fost ridicat de 78 de ori, potrivit Visual Capitalist.
Acum, liderul majorității republicane Kevin McCarthy cere reduceri ale cheltuielilor guvernamentale. Cu toate acestea, președintele Joe Biden susține că plafonul datoriei ar trebui majorat fără nicio condiție. În plus, creșterea bruscă a ratelor dobânzilor a arătat clar că majorarea nivelului datoriilor poate fi precară.
Din punct de vedere istoric, plățile dobânzilor pentru datoria SUA au fost egale cu aproximativ jumătate din costul apărării. Mai recent, însă, costul serviciului datoriei a crescut, iar acum este aproape la egalitate cu bugetul apărării în ansamblu.
Momente cheie din istoria recentă
De-a lungul istoriei, ridicarea plafonului datoriei a fost adesea un proces tipic pentru Congres.
Spre deosebire de prezent, acordurile de ridicare a plafonului datoriei au fost adesea negociate mai rapid. Polarizarea politică sporită din ultimii ani a contribuit la divergențe cu consecințe dăunătoare.
De exemplu, în 2011, un acord a fost încheiat cu câteva zile înainte de termenul limită. Drept urmare, S&P a retrogradat ratingul de credit al SUA de la AAA la AA+ pentru prima dată. Această întârziere a costat guvernul în acel an sume suplimentare estimate la 1,3 miliarde de dolari.
Înainte, guvernul s-a închis de două ori între 1995 și 1996, când președintele Bill Clinton și președintele Republicii Camerei Newt Gingrich s-au confruntat direct. Peste un milion de lucrători guvernamentali au fost concediați pentru o săptămână la sfârșitul lunii noiembrie 1995, înainte ca limita datoriei să fie ridicată.
Ce se întâmplă acum?
Astăzi, republicanii și democrații au mai puțin de două săptămâni pentru a ajunge la un acord.
Dacă Congresul nu încheie un acord, rezultatul ar fi că guvernul nu își poate plăti facturile prin asumarea de noi datorii. Plata pentru lucrătorii federali ar fi suspendată, anumite plăți ale pensiilor ar fi blocate, iar plățile dobânzilor la Trezorerie ar fi amânate. Statele Unite ale Americii vor intra în faliment în aceste condiții.
Trei consecințe potențiale
Visual Capitalist prezintă câteva dintre potențialele efecte secundare dacă plafonul datoriei nu este majorat până la 1 iunie 2023:
1. Dobânzi mai mari
În mod obișnuit, investitorii cer plăți mai mari de dobânzi pe măsură ce riscul deținerii de datorii crește.
Dacă SUA nu reușește să achite dobânzile pentru datoria sa și primesc o reducere a retingului creditului, aceste plăți de dobândă vor crește probabil mai mult. Acest lucru ar avea un impact asupra plăților de dobânzi ale guvernului SUA și a costului împrumuturilor pentru întreprinderi și gospodării.
Ratele ridicate ale dobânzilor pot încetini creșterea economică, deoarece descurajează cheltuielile și asumarea de noi datorii.
Analiştii anticipează o imagine economică mai sumbră, arătând cea mai mare probabilitate de intrare în recesiune din 1983.
Din punct de vedere istoric, recesiunile au crescut cheltuielile SUA, pe măsură ce veniturile fiscale scad și există mai puține venituri pentru a ajuta la finanțarea activităților guvernamentale. Cheltuielile suplimentare de stimulare fiscală pot, de asemenea, exacerba orice dezechilibru bugetar.
Ratele mai ridicate ale dobânzilor ar putea provoca mai multe probleme pentru sectorul bancar, care este deja în pericol după prăbușirea Silicon Valley Bank și Signature Bank.
O creștere a ratelor dobânzilor ar scădea valoarea obligațiunilor în circulație, pe care băncile le dețin ca rezerve de capital. Acest lucru face și mai dificilă acoperirea depozitelor, ceea ce ar putea crește și mai mult incertitudinea în industria bancară.
2. Erodarea credibilității internaționale
Fiind monedă de rezervă a lumii, orice neplată a trezoreriei americane ar zgudui piețele globale.
Dacă rolul său de activ ultra sigur este subminat, o reacție în lanț cu consecințe negative s-ar putea răspândi în sistemul financiar global. Adesea obligaţiunile de trezorerie sunt deținute ca garanție. Dacă aceste plăți ale datoriilor nu reușesc să fie plătite investitorilor, prețurile ar scădea, cererea s-ar putea păbuşi, iar investitorii globali pot muta investițiile în altă parte.
Investitorii iau în considerare riscul ca SUA să nu-și plătească deținătorii de obligațiuni.
Spread-urile pentru credit default swap (CDS) pe un an din SUA sunt mult mai mari decât alte țări. Aceste instrumente CDS oferă asigurare în cazul în care SUA intră în default. Cu cât spread-ul este mai mare, cu atât este mai mare riscul așteptat ca deținătorul de obligațiuni să nu fie plătit.
În plus, un default al SUA ar putea adăuga combustibil percepției de dedolarizare globală. Din 2001, USD a scăzut de la 73% la 58% din rezervele globale.
Deoarece invazia Ucrainei de către Rusia a dus la sancțiuni financiare severe, China și India își folosesc din ce în ce mai mult monedele pentru reglementarea comerțului. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, spune că două treimi din comerț se decontează în yuani sau ruble. Recent, China a încheiat și acorduri fără dolari cu Brazilia și Kazahstan.
3. Turbulențe din sectorul financiar
În SUA, o neplată a datoriei ar afecta încrederea investitorilor în economia SUA. Împreună cu ratele dobânzilor deja mai mari care afectează costurile, piețele financiare ar putea înregistra o presiune suplimentară. Cererea mai scăzută a investitorilor ar putea scădea prețurile acțiunilor.
Este defectuos conceptul plafonului datoriei?
Astăzi, datoria guvernamentală a SUA este de 129% din PIB.
Costul anual al deservirii acestei datorii a crescut cu aproximativ 90% comparativ cu 2011, cauzat de creșterea datoriilor și de rate mai mari ale dobânzilor.
Unii economiști susțin că plafonul datoriei ajută la menținerea guvernului mai responsabil din punct de vedere fiscal. Alții sugerează că este structurat prost și că, dacă guvernul aprobă un nivel de cheltuieli în bugetul său, acele creșteri ale plafonului datoriei ar trebui să vină mai automat. De fapt, merită remarcat faptul că SUA este una dintre puținele țări din lume cu un plafon de datorie, potrivit Visual Capitalist.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).