3.4 C
București
marți, noiembrie 30, 2021

Banking & Servicii financiare – Inflaţia va rămâne ridicată şi în 2022, urmând să revină abia în T3/ 2023 spre 3,3%, interval ţintit de Banca Naţională. BNR: Ne putem aştepta la o spirală salarii-preţuri; politica fiscală rămâne o sursă importantă de incertitudini şi riscuri – Sinteza

10 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -spot_img

Sumarizare automata

... Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au arătat că în anul curent creşterea economică va depăşi probabil doar marginal ritmul anticipat anterior şi exclusiv datorită performanţelor foarte bune ale agriculturii... Pe acest fond, deficitul comercial şi-a accelerat puternic creşterea în termeni anuali, iar deficitul de cont curent a continuat să se adâncească, depăşind pe ansamblul primelor 8 luni ale anului cu peste 55 la sută nivelul înregistrat în perioada similară a anului anterior - tendinţe considerate deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, inclusiv în condiţiile scăderii progresive a gradului de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe şi transferuri de capital... În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au evidenţiat ajustările ascendente semnificative consemnate în octombrie de principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare - până la maxime ale ultimelor 17 luni -... Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să-şi prelungească trendul pronunţat crescător până spre mijlocul anului viitor – urcând la 7,5 la sută în decembrie 2021 şi la 8,6 la sută în iunie 2022.

BNR a dat publicităţii vineri după-amiază, minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al băncii centrale din 9 noiembrie 2021, atunci când a majorat rata dobânzii de politică monetară de la 1,5%, la nivelul de 1,75% pe an, iar rata Lombard, la care se împrumută băncile, de la 2% la 2,5% pe an.

Creşterea inflaţiei este cu mult peste aşteptările BNR, iar aducerea ei în intervalul ţintit de BNR, de 3%, va dura aproape doi ani.

Inflaţia a crescut în octombrie la 7,9%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, iar BNR se aşteaptă la o inflaţie şi de peste 8%.

Banca centrală a majorat dobânzile din piaţă, dar nu la nivelul aşteptat de analişti, pentru a nu afecta creşterea economică.

După un început de an foarte bun, economia a început să scadă din T3/2021, şi dacă nu ar fi fost anul agricol excepţional, în T4/2021 s-ar fi înregistrat o scădere a economiei faţă de trimestrul anterior.

Comunicatul oficial al BNR: Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României din 9 noiembrie 2021

Membri ai Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prezenţi la şedinţă: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

În discuţiile privind evoluţia recentă a dinamicii preţurilor de consum, membrii Consiliului au evidenţiat noua creştere deasupra intervalului ţintei consemnată în luna septembrie de rata anuală a inflaţiei, care a urcat la 6,29 la sută, semnificativ peste nivelul prognozat, de la 5,25 la sută în august şi 3,94 la sută în iunie. S-a remarcat că accelerarea ascensiunii ei în trimestrul III a fost antrenată mai cu seamă de componente exogene ale IPC, la fel ca în prima jumătate a anului, şi că principala contribuţie a aparţinut de această dată creşterii consistente a preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice în luna iulie, la care s-au adăugat influenţe venite din continuarea scumpirii combustibililor, precum şi din majorarea semnificativă a preţurilor legumelor în luna septembrie, localizată totuşi la nivelul anumitor produse.

În acelaşi timp, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accentuat peste aşteptări mersul ascendent în trimestrul III, mărindu-se la 3,6 la sută în septembrie, de la 2,9 la sută în iunie. Aproape jumătate din avans a venit însă din creşteri cvasi-generalizate înregistrate pe segmentul alimentelor procesate, prioritar sub impactul scumpirii consistente a materiilor prime pe piaţa internaţională şi al măririi costurilor cu energia şi transportul, iar o altă proporţie însemnată a fost determinată de creşterea tarifelor poliţelor RCA în luna septembrie, au observat membrii Consiliului. Totodată, contribuţiile aduse de alte categorii de servicii şi de mărfurile nealimentare au fost relativ modeste, deşi sfera acestora s-a extins uşor, probabil în corelaţie cu majorarea generalizată a costurilor de operare ale agenţilor economici, inclusiv în contextul pandemiei, precum şi cu accentuarea marginală a deprecierii în termeni anuali a leului faţă de euro în trimestrul III.

În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că accelerarea recentă a creşterii ratei anuale a inflaţiei de bază este atribuibilă şocurilor adverse pe partea ofertei, mai ales celor externe, ale căror efecte directe şi indirecte au fost potenţate pe plan intern de cererea sporită de bunuri şi servicii manifestată ulterior relaxării restricţiilor de mobilitate şi de ascensiunea aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt.

Au fost subliniate creşterile accentuate consemnate în ultimele luni de preţurile producţiei industriale la nivel global şi european, dar şi pe plan intern – sub influenţa urcării abrupte a preţurilor energiei, altor materii prime şi transportului, dar şi ca efect al crizei semiconductorilor şi al altor blocaje persistente în lanţurile de producţie şi aprovizionare -, de natură să afecteze pe un anumit orizont de timp preţurile cvasi-totalităţii bunurilor şi serviciilor destinate consumului, inclusiv prin intermediul importurilor. Au fost, de asemenea, semnalate ajustările ascendente semnificative ale anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt ale agenţilor economici, însoţite doar de o uşoară creştere a celor pe termen mai lung, precum şi dinamica anuală încă solidă a venitului disponibil real, dar în scădere considerabilă, inclusiv pe fondul frânării puternice a creşterii anuale a salariului mediu net real.

În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au observat că cea de-a doua variantă provizorie a datelor statistice arată o încetinire mai atenuată a creşterii economiei în trimestrul II decât cea estimată anterior, la 1,9 la sută, ce implică depăşirea mai evidentă în acest interval a nivelului PIB pre-pandemie, precum şi mărirea excedentului de cerere agregată uşor peste valoarea prognozată în luna august. În acelaşi timp, se evidenţiază o majorare mai pronunţată a dinamicii anuale a PIB în trimestrul II pe fondul efectului de bază asociat declinului său amplu din perioada similară a anului trecut – la 13,9 la sută, de la -0,2 la sută în trimestrul I -, suţinută de toate componentele majore ale cererii agregate, dar în proporţii considerabil diferite şi uşor modificate faţă de estimările precedente.

Astfel, un aport aproape majoritar a fost adus de consumul gospodăriilor populaţiei, secondat la mică distanţă de cel al variaţiei stocurilor, în timp ce contribuţiei modeste venite din partea formării brute de capital fix i s-a alăturat, în contextul noii serii de date, cea aparţinând consumului administraţiei publice. În acelaşi timp, se reconfirmă diminuarea aportului negativ al exportului net la dinamica anuală a PIB în trimestrul II, deşi ceva mai modestă decât se estimase anterior, în condiţiile în care creşterea deosebit de amplă a variaţiei anuale a exporturilor de bunuri şi servicii a surclasat-o pe cea a importurilor. Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a accentuat însă adâncirea faţă de perioada similară a anului trecut, în timp ce, sub influenţa relativei ameliorări a balanţelor veniturilor, dinamica anuală a deficitului de cont curent s-a redus considerabil faţă de trimestrul I, dar a rămas superioară valorilor medii din 2019 şi 2020.

În ceea ce priveşte perspectiva apropiată, membrii Consiliului au convenit ca fiind probabilă o încetinire mai pronunţată a creşterii PIB non-agricultură în a doua parte a anului curent faţă de previziunile anterioare, ce face posibilă o restrângere a excedentului de cerere agregată în acest interval, contrară creşterii uşoare anticipate în august. La nivelul de ansamblu al activităţii economice este totuşi de aşteptat o reaccelerare marginală a creşterii acesteia în trimestrul III, datorită performanţelor foarte bune ale agriculturii, precum şi o scădere relativ mai temperată a dinamicii ei anuale, care rămâne astfel la o valoare deosebit de înaltă din perspectivă istorică.

S-a observat că, potrivit evoluţiilor recente ale indicatorilor cu frecvenţă ridicată, dinamica anuală a PIB din trimestrul III este probabil susţinută doar de cererea internă – mai consistent de consumul privat şi, într-o mai mică măsură, de formarea brută de capital fix -, în timp ce, din partea exportului net este posibilă o contribuţie negativă mărită, în condiţiile în care exporturile de bunuri şi servicii şi-au redus vizibil mai pronunţat variaţia anuală în iulie-august decât importurile. Pe acest fond, deficitul comercial şi-a accelerat puternic creşterea în termeni anuali, iar deficitul de cont curent a continuat să se adâncească, depăşind pe ansamblul primelor 8 luni ale anului cu peste 55 la sută nivelul înregistrat în perioada similară a anului anterior – tendinţe considerate deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, inclusiv în condiţiile scăderii progresive a gradului de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe şi transferuri de capital.

Referitor la piaţa muncii, membrii Consiliului au arătat că evoluţiile au rămas relativ favorabile în primele două luni ale trimestrului III, dar au resimţit influenţele acutizării unor probleme de aprovizionare şi ale scumpirii energiei, precum şi ale incertitudinilor sporite legate de situaţia epidemiologică. Astfel, efectivul salariaţilor din economie s-a mărit într-un pas lunar mai temperat decât în prima parte a anului, depăşind uşor nivelul pre-pandemie, dar nu şi vârful istoric atins în decembrie 2019. Totodată, după scăderea progresivă din semestrul I, rata şomajului BIM a înregistrat mici creşteri în iulie şi august, şi s-a redus din nou în septembrie la 5,0 la sută – nivel similar celui din iunie -, rămânând astfel vizibil superioară valorilor din perioada pre-pandemie, care s-a caracterizat însă printr-un grad ridicat de încordare a pieţei muncii, au subliniat mai mulţi membri ai Consiliului. A fost sesizată şi relativa stagnare a ratei locurilor de muncă vacante în primul semestru al anului, reflectând o capacitate relativ redusă a economiei de a crea locuri de muncă, probabil inclusiv pe fondul avansării procesului de automatizare şi digitalizare.

Decelerarea creşterii anuale a câştigului salarial în iulie-august, faţă de media trimestrului II, este atribuibilă totuşi efectelor de bază asociate evoluţiilor specifice din anul trecut, marcate şi de recursul la programe guvernamentale destinate retenţiei forţei de muncă, au remarcat unii membri ai Consiliului. Totodată, s-a observat că un număr crescut de sectoare de activitate semnalează penurie de forţă de muncă calificată/necalificată, inclusiv în contextul emigraţiei şi al necorelării pregătirii forţei de muncă cu cerinţele angajatorilor, ce pot genera presiuni asupra salariilor, mai ales pe fondul ascensiunii ratei inflaţiei, suplimentar celor venite din majorarea la începutul anului viitor a salariului minim brut pe economie.

În perspectivă apropiată persistă însă incertitudini mari în ceea ce priveşte evoluţiile de pe piaţa muncii, au convenit membrii Consiliului, date fiind actuala criză de sănătate publică şi imunizarea insuficient de extinsă a populaţiei, alături de înăsprirea recentă a restricţiilor de mobilitate, dar şi în contextul acutizării blocajelor în lanţurile globale de aprovizionare, de natură să provoce întârzieri în producţie sau chiar sistări ale activităţii în unele ramuri. Riscurile astfel induse sunt atenuate, totuşi, de reactivarea măsurilor guvernamentale vizând păstrarea relaţiilor de muncă, precum şi de gradul mai redus de severitate a măsurilor restrictive actuale, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului, evocând şi relativa rezilienţă a intenţiilor de angajare pentru trimestrul IV reflectată de cele mai recente sondaje de specialitate.

Pe orizontul ceva mai îndepărtat de timp, rămâne însă incertă capacitatea unor firme de a se menţine viabile ulterior sistării măsurilor de sprijin guvernamental, dar mai ales în contextul creşterii abrupte a costurilor cu energia, transportul şi ale altor materii prime şi mărfuri, precum şi al sincopelor în aprovizionare şi al nevoii de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente. Deosebit de relevante pentru condiţiile viitoare de pe piaţa muncii continuă să fie, de asemenea, implicaţiile probabilei extinderi a digitalizării şi automatizării pe plan intern, dar şi ale eventualei creşteri a apelului angajatorilor la lucrători din străinătate.

În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au evidenţiat ajustările ascendente semnificative consemnate în octombrie de principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare – până la maxime ale ultimelor 17 luni -, sub impulsul dat de majorarea ratei dobânzii de politică monetară, precum şi pe fondul înăspririi condiţiilor lichidităţii şi al aşteptărilor privind creşterea în continuare a ratei dobânzii-cheie, potenţate probabil de evoluţiile din regiune. La rândul lor, randamentele titlurilor de stat şi-au accentuat considerabil parcursul crescător în cazul tuturor maturităţilor‚ inclusiv în contextul persistenţei tensiunilor politice interne şi al tendinţei ascendente a randamentelor titlurilor de stat pe termen lung din state dezvoltate şi din regiune.

S-a observat că această conjunctură, alături de calmarea volatilităţii pe piaţa financiară internaţională, a contribuit la menţinerea relativ stabilă a cursului de schimb leu/euro pe platoul mai înalt atins la mijlocul lunii septembrie, chiar şi în condiţiile noilor majorări ale ratelor dobânzilor-cheie efectuate recent de către bănci centrale din regiune. Riscurile la adresa ratei de schimb a leului rămân, însă, ridicate, au convenit membrii Consiliului, cu potenţiale implicaţii adverse asupra inflaţiei şi a indicatorilor de vulnerabilitate externă, în contextul incertitudinilor privind consolidarea bugetară alimentate de criza politică şi pe fondul trendului de accentuare a dezechilibrului extern.

Membrii Consiliului au punctat noua creştere pe palierul de două cifre consemnată în septembrie de dinamica creditului acordat sectorului privat, în condiţiile unei activităţi intense de creditare în monedă naţională, susţinută inclusiv de programele guvernamentale, în particular IMM Invest România. Au fost remarcate volumul vizibil majorat al împrumuturilor noi în lei pe segmentul societăţilor nefinanciare, dar mai ales maximul istoric atins de creditele noi în lei pentru locuinţe, în paralel cu menţinerea la un nivel înalt, din perspectivă istorică, deşi în scădere, a fluxului creditelor în lei pentru consum. Pe acest fond, soldul creditului în monedă naţională şi-a accelerat creşterea, până la 18,4 la sută în septembrie, iar ponderea lui în total s-a mărit la 71,6 la sută.

În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au observat că pattern-ul anticipat al inflaţiei cunoaşte în actualul context o substanţială revizuire suplimentară în sens ascendent, deosebit de accentuată pe termen scurt. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să-şi prelungească trendul pronunţat crescător până spre mijlocul anului viitor – urcând la 7,5 la sută în decembrie 2021 şi la 8,6 la sută în iunie 2022, mult peste valorile previzionate anterior, de 5,6 la sută, respectiv, 4,2 la sută –, dar să consemneze ulterior o ajustare descrescătoare relativ alertă, coborând în decembrie 2022 la 5,9 la sută şi revenind în trimestrul III 2023 în interiorul intervalului ţintei, la 3,3 la sută, marginal sub nivelul prognozat în luna august.

Responsabile de noua înrăutăţire considerabilă a perspectivei inflaţiei sunt exclusiv şocuri adverse pe partea ofertei, îndeosebi externe, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului. Impactul lor inflaţionist este de natură să amplifice considerabil şi să prelungească deviaţia pozitivă a ratei anuale a inflaţiei de la limita de sus a intervalului ţintei, dar să şi genereze ulterior efecte de bază dezinflaţioniste semnificative, suplimentare celor decurgând din creşterile succesive de preţuri ale produselor energetice şi alimentare de pe parcursul primelor trei trimestre ale anului curent.

S-a arătat că principalul resort al actualei revizuiri ascendente sunt noile majorări ample anticipate a fi consemnate de preţurile gazelor naturale şi ale energiei electrice în trimestrele IV 2021 şi I 2022, pe fondul ascensiunii abrupte a cotaţiilor pe piaţa en-gros autohtonă şi pe plan european şi global; de asemenea, influenţe suplimentare, dar mai modeste, sunt aşteptate din partea celorlalte componente exogene ale IPC – combustibili, produse din tutun, preţuri administrate şi LFO –, dar şi din creşterea cotaţiilor altor materii prime, mai ales agro-alimentare şi din scumpirea poliţelor RCA, resimţite la nivelul inflaţiei de bază.

Măsurile vizând compensarea creşterii şi plafonarea preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru populaţie prezumate a fi aplicate temporar în cursul acestei ierni vor imprima un caracter fluctuant evoluţiei ratei anuale a inflaţiei pe orizontul scurt de timp, au remarcat membrii Consiliului, astfel încât după o majorare în octombrie 2021, aceasta este aşteptată să scadă în noiembrie şi apoi să crească din nou în aprilie 2022, odată cu revenirea preţurilor la nivelurile prevăzute în contracte.

Modul de includere în calculul IPC a impactului schemelor de compensare este însă incert deocamdată, iar balanţa integrală a riscurilor induse de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată în sens ascendent pe termen scurt, au conchis membrii Consiliului, făcând referire la evoluţia cotaţiilor produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare, precum şi la blocajele cronice în lanţuri de producţie şi aprovizionare, de natură să afecteze semnificativ şi inflaţia de bază, inclusiv prin intermediul preţurilor importurilor.

Totodată, membrii Consiliului au convenit că prin creşterea mult mai pronunţată şi mai persistentă a ratei anuale a inflaţiei deasupra intervalului ţintei, puseul inflationist provocat şi amplificat în perspectivă apropiată de şocurile pe partea ofertei riscă să deterioreze anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi să genereze astfel efecte secundare importante, eventual printr-o spirală salarii-preţuri, având în vedere şi tendinţa de epuizare a caracterului relaxat al pieţei muncii. S-a subliniat în numeroase intervenţii necesitatea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, inclusiv din perspectiva credibilităţii băncii centrale, printr-o nouă reacţie a politicii monetare. În acelaşi timp, s-a reafirmat că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele directe tranzitorii ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung.

Din partea factorilor fundamentali sunt însă probabile presiuni inflaţioniste considerabil mai temperate decât s-a anticipat anterior, deşi în intensificare uşoară pe parcursul următoarelor trimestre, au concluzionat membrii Consiliului. Argumentul major l-a constituit perspectiva majorării mult mai lente a excedentului de cerere agregată pe orizontul prognozei şi la valori sensibil mai joase decât în proiecţia precedentă, în condiţiile anticipării unei încetiniri mai evidente a creşterii economice, chiar şi în ipoteza atragerii unui volum mai ridicat de fonduri europene aferente instrumentului Next Generation EU, de natură să contrabalanseze în bună măsură impactul contracţionist al consolidării bugetare, dar şi să impulsioneze în viitor dinamica PIB potenţial.

Relevante au fost considerate şi probabila epuizare recentă a plusului de cerere de bunuri şi servicii apărut după relaxarea restricţiilor de mobilitate, precum şi impactul exercitat asupra cererii de consum de actualul val pandemic şi de scumpirea consistentă a utilităţilor şi alimentelor. A fost, de asemenea, punctată ameliorarea recentă şi în perspectivă a structurii cererii agregate în raport cu perioada pre-pandemie, prin creşterea contribuţiei investiţiilor în detrimentul consumului privat, cu implicaţii inclusiv asupra evoluţiei viitoare a PIB potenţial.

În schimb, inflaţia de bază va continua să fie mai puternic afectată în perspectivă de şocurile adverse pe partea ofertei, au remarcat membrii Consiliului, în principal prin efecte directe şi indirecte ale ascensiunii cotaţiilor mărfurilor agroalimentare şi energetice, reflectate şi în creşterea aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt, precum şi pe calea preţurilor importurilor non-energie. În aceste condiţii, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat va continua probabil să crească până la un maxim de 4,8 la sută la jumătatea anului viitor, semnificativ deasupra vârfului de 3,5 la sută anticipat anterior, pentru ca apoi să se înscrie pe o traiectorie moderat descendentă şi să coboare la finele orizontului proiecţiei la 3,3 la sută, marginal sub nivelul prognozat în august.

Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au arătat că în anul curent creşterea economică va depăşi probabil doar marginal ritmul anticipat anterior şi exclusiv datorită performanţelor foarte bune ale agriculturii, iar în 2022 va cunoaşte o decelerare relativ mai accentuată, încetinind inclusiv faţă de anii pre-pandemie, chiar şi în condiţiile unor efecte expansioniste ceva mai pronunţate aşteptate din partea absorbţiei de fonduri europene aferente instrumentului Next Generation EU. Evoluţia implică o creştere mult mai lentă a excedentului de cerere agregată decât cea anticipată în luna august, pe o traiectorie sensibil mai joasă pe întregul orizont de prognoză.

S-a observat că determinantul major al avansului PIB va fi consumul privat, în condiţiile anticipării unei dinamici robuste a acestuia pe orizontul proiecţiei, dar sensibil mai temperate decât s-a previzionat anterior şi semnificativ inferioară mediei perioadei 2016-2019, pe fondul efectului de erodare exercitat asupra venitului disponibil real de creşterea ratei inflaţiei şi sub impactul consolidării fiscale, cu implicaţii şi asupra sentimentului de încredere al populaţiei.

În schimb, în cazul formării brute de capital fix, este de aşteptat un ritm mult superior mediei anilor pre-pandemie şi doar ceva mai moderat decât cel previzionat în august, au remarcat membrii Consiliului, în contextul unui volum mărit al cheltuielilor publice de investiţii – inclusiv cu aportul fondurilor europene -, şi al efectului de antrenare astfel exercitat asupra sectorului privat, dar şi al influenţelor venite din scumpirea consistentă a materialelor de construcţii şi a energiei, precum şi din blocaje în lanţuri de producţie şi aprovizionare.

Din partea exportului net este însă probabil un impact contracţionist crescut în anul curent, inclusiv în raport cu prognoza anterioară, dar în scădere moderată în 2022, în condiţiile unei redresări mai evidente a cererii externe, dar şi ale creşterii foarte solide a absorbţiei interne, impulsionată şi de investiţii finanţate prin programul Next Generation EU. Îngrijorătoare a fost considerată noua înrăutăţire a perspectivei deficitului de cont curent, a cărui pondere în PIB este aşteptată să-şi accentueze mai puternic trendul ascendent în 2021 decât s-a anticipat anterior, iar în 2022 să se corecteze doar marginal, implicând creşterea ei mai pronunţată deasupra standardelor europene pe orizontul proiecţiei, cu potenţiale efecte adverse asupra inflaţiei, dar şi a sustenabilităţii creşterii economice.

Conduita politicii fiscale rămâne însă o sursă importantă de incertitudini şi riscuri la adresa actualelor previziuni, au convenit membrii Consiliului, evidenţiind, pe de o parte, dimensiunea relativ scăzută a deficitului bugetar consemnat în primele 9 luni în raport cu perioada similară din 2020, dar şi cu ţinta stabilită pentru 2021, iar, pe de altă parte, determinanţii specifici ai ameliorării execuţiei bugetare din acest an şi plusul de cheltuieli bugetare pe care-l reclamă criza energetică şi cea de sănătate publică, alături de necunoscutele privind cea de-a doua rectificare bugetară din anul curent. S-a considerat, că inclusiv în contextul crizei politice, incertitudinile sunt amplificate de indisponibilitatea proiectului de buget pentru 2022, care să certifice accelerarea în perspectivă a consolidării fiscale, conform angajamentelor asumate în contextul procedurii de deficit excesiv.

Un grad ridicat de incertitudine caracterizează şi perspectiva absorbţiei fondurilor europene alocate României prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, precum şi a celor aferente noului Cadru financiar multianual 2021-2027, au susţinut membrii Consiliului, evocând procedurile de natură juridică şi tehnică ce se cer a fi finalizate pentru obţinerea prefinanţării din fondurile aferente Planului naţional de redresare şi rezilienţă, alături de ţintele şi jaloanele ferme ce condiţionează primirea ulterioară a tranşelor de finanţare, dar şi capacitatea instituţională şi istoricul realizărilor în domeniu ale României.

În acelaşi timp, valul patru al pandemiei şi măsurile restrictive asociate continuă să genereze incertitudini şi riscuri mari la adresa previziunilor, cel puţin în prespectivă apropiată, au arătat membrii Consiliului, în contextul crizei grave de sănătate publică provocate pe plan intern şi al potenţialelor implicaţii asupra activităţii economice şi pieţei muncii, dar şi pe fondul extinderii acestuia în alte state europene, afectate puternic şi de criza energetică şi de persistenţa blocajelor în lanţurile de producţie şi aprovizionare.

Membrii Consiliului au convenit că actuala conjunctură reclamă o nouă majorare a ratei dobânzii de politică monetară, în contextul normalizării treptate a conduitei politicii monetare, în vederea readucerii şi menţinerii ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, într o manieră care să continue să contribuie la o creştere economică sustenabilă.

Majoritatea membrilor Consiliului au susţinut majorarea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, având în vedere natura şocurilor responsabile de înrăutăţirea substanţială a evoluţiei recente şi viitoare a inflaţiei totale şi a celei de bază, precum şi perspectiva creşterii mult mai lente şi la valori sensibil mai joase decât s-a anticipat anterior a excedentului de cerere agregată, implicit a presiunilor lui inflaţioniste, pe orizontul scurt şi mediu de timp. S-a arătat că o creştere graduală a ratei dobânzii-cheie este justificată şi de incertitudinile mari asociate acţiunii viitoare a factorilor fundamentali ai inflaţiei şi de riscurile predominant în sens descendent induse de acestea la adresa perspectivei pe termen mediu a inflaţiei – cea care poate fi vizată de instrumentele politicii monetare.

S-a discutat şi o majorare cu 0,50 puncte procentuale a ratei dobânzii-cheie, având ca principale argumente amplitudinea revizuirii în sens ascendent a pattern-ului anticipat al inflaţiei şi prevalenţa riscurilor în sus la adresa acestuia decurgând din şocurile pe partea ofertei, precum şi recenta abordare a unor bănci centrale din regiune şi nivelul real al ratelor dobânzilor, alături de calendarul şedinţelor de politică monetară ale Consiliului, ce implică un decalaj relativ mai mare de timp între actuala şi următoarea şedinţă de politică monetară. Unii membri ai Consiliului au înclinat înspre aceasta.

Panta ascendentă vizibil mai prelungită a noii traiectorii anticipate a ratei anuale a inflaţiei a fost considerată un argument suplimentar în favoarea unui pas de 0,25 puncte procentuale, în condiţiile actualei cadenţe crescute de ajustare a ratei dobânzii-cheie în raport cu practica tradiţională – importantă din perspectiva ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi armonizată cu abordările din regiune. Au fost, de asemenea, subliniate implicaţiile favorabile asupra transmisiei şi predictibilităţii politicii monetare, precum şi importanţa şi relevanţa semnalului dat, atât economiei reale, cât şi pieţelor financiare, prin menţinerea constantă a pasului de majorare a ratei dobânzii de politică monetară, în actuala conjunctură.

În acelaşi timp, s-a arătat că păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi extinderea la ±0,75 puncte procentuale a coridorului ratelor dobânzilor – ca primă etapă de normalizare a amplitudinii acestuia -, sunt de natură să consolideze tendinţa crescătoare a principalelor cotaţii de pe piaţa monetară interbancară, chiar şi în condiţiile fluctuaţiei ample de lichiditate probabil antrenată de factorii autonomi spre finele anului, precum şi în contextul unei posibile revizuiri a aşteptărilor operatorilor privind pasul de ajustare a ratei dobânzii-cheie.

Totodată, a fost reiterată importanţa unei monitorizări atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu. În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă – majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută, de la 1,50 la sută; doi membri ai Consiliului au votat majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,00 la sută. Totodată, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 6 voturi pentru, 3 voturi împotrivă – extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,75 puncte procentuale, de la ±0,50 puncte procentuale, şi, în unanimitate, păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

 

 

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Urmareste-ți competitia in social media!