2.2 C
București
marți, ianuarie 18, 2022

Banking & Servicii financiare – Şefii băncilor centrale vor şti că inflaţia nu este doar o noţiune teoretică atunci când preţurile prea mari le vor lăsa mai puţină mâncare pe masă oamenilor şi îi vor scoate în stradă – Sinteza

2 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -spot_img

Sumarizare automata

... „Credem că situaţia se va normaliza abia la sfârşitul anului 2022“, spune pentru The New York Times Phil Levy, economist-şef la firma de logistică FlexPort... În acelaşi timp, guvernele au impulsionat veniturile oamenilor mai mult ca niciodată, uitând cu totul de austeritatea care le plăcea atât de mult în criza anterioară... Mai puţin de jumătate dintre respondeţi se aşteaptă ca BCE să crească dobânda pentru prima dată în ultimii zece ani în 2023.

Unul dintre multele lucruri pentru care New Yorkul este cunoscut este felia de pizza de 99 de cenţi. În drum spre muncă, un newyorkez cumpăra de obicei 3 felii. Acum, cea mai puternică inflaţie din ultimii 40 de ani a mâncat una din felii. 99 de cenţi au devenit 1,50 de dolari. Este un semn că majorările de preţuri, considerate până nu demult un fenomen trecător, se generalizează. Iar acest lucru l-a pus în defensivă şi pe cel mai puternic dintre şefii de bănci centrale, pe preşedintele de la Fed Jerome Powell. O inflaţie generalizată persistă mai mult şi este mai greu de combătut. Dintr-un porumbel neconvins, acesta s-a transformat  în vultur hotărât.

Când economiile aveau nevoie de stimulente pentru creştere şi de bănci centrale care să funcţioneze pe post de centre de îngrăşare, lumea era plină de porumbei, adică şefi de bănci centrale care ţin dobânzile jos, ieftinind creditul, şi hrănesc pieţele cu cantităţi nelimitate de bani. Acum, când economiile se confruntă cu cea mai puternică inflaţie de decenii, lumea începe să se umple de vulturi, bancheri care urcă dobânzile şi închid robinetele de bani.

Sunt mulţi vulturi şi în Europa de Est. Doar la BCE mai zboară porumbei. Aceasta deşi în Germania creşterile anualizate de preţuri au sărit la o medie de 6%, recordul ultimelor trei decenii. Acolo, proaspătul viceministru de finanţe a avertizat asupra unor „riscuri inflaţioniste permanente“.

Inflaţia a explodat şi în Spania şi a accelerat în Franţa, mărind pericolul unor pro­teste mari de stradă. Riscul este ca guver­na­torii să cedeze tentaţiilor populiste şi să promită mai mulţi bani, majorări de salarii, care vor hrăni şi mai mult inflaţia. Guvernul francez s-a gândit deja să acorde alocaţii de inflaţie.

În SUA, cea mai mare economie a lumii, creşterea anualizată a preţurilor gravitează în jurul cotei de 7%. Este cea mai mare inflaţie din viaţa celor mai mulţi americani, a observat Bloomberg.

Cu numai un an în urmă, analiştii vedeau pentru 2021 o inflaţie de doar 2%. S-au scumpit toate, de la energie la maşinile uzate şi servicii, nu doar bunurile care au legături directe cu anumite lanţuri de aprovizionare afectate sever de blocaje. Acest lucru arată cât de impredictibilă este criza pentru actualele sisteme de analiză. „Credem că situaţia se va normaliza abia la sfârşitul anului 2022“, spune pentru The New York Times Phil Levy, economist-şef la firma de logistică FlexPort. „Cât despre înţelegerea greşită a inflaţiei, o parte a problemei este că am tratat lanţul de aprovizionare ca pe o categorie specială, cum sunt alimentele şi energia“, a explicat Levy.

Anul 2021 a făcut clar că economia mondială este un sistem într-un echilibru fragil. Pandemia a făcut mai dificilă producţia şi transportul bunurilor blocând fabrici, mine, abatoare, porturi.

În acelaşi timp, guvernele au impulsionat veniturile oamenilor mai mult ca niciodată, uitând cu totul de austeritatea care le plăcea atât de mult în criza anterioară. Gospodăriile nu şi-au pierâdut pofta de cumpărături. Lockdownurile şi teama de a nu lua Covid au făcut ca populaţia să prefere să cumpere bunuri în loc de servicii. Acestea s-au combinat într-un „şoc al cererii“, explică Aneta Markowska, economist la Jefferies.

Cererea mai mare decât poate produce lumea impulsionează inflaţia, iar un semn că inflaţia a devenit generalizată este că preţurile nu mai scad nici în comerţul online, unul din ultimele bastioane ale reducerilor. Apoi, şi fenomenul „the big quit“, sau marea demisioneală, vizibil mai ales în SUA, spune multe despre inflaţie. Oamenii îşi permit să-şi dea demisia pentru că ştiu că vor fi reangajaţi în altă parte pe salarii mai bune. Salarii mai mari înseamnă şi mai multă inflaţie.

Specialiştii se aşteaptă ca în următoarele luni să revină pe piaţa muncii cei care au stat acasă pe banii statului. Dar dacă nu revin? Dacă multe gospodării se vor mulţumi cu salariul mai mare al unuia dintre parteneri?

În Europa de est, tendinţa de creştere a salariilor este impulsionată, o dată, de majorările stabilite de guverne, şi a doua oară de penuria acută de forţă de lucru creată de forţele demografice. Cea mai arzătoare întrebare pentru şefii băncilor centrale este cât  de departe este inflaţia de punctul de vârf? La BCE, răspunsul este că nu foarte departe.

În SUA, Powell nu este atât de sigur. Pandemia continuă cu valul Delta şi cu valul  Omicron. Inflaţia uriaşă la producătorii chinezi pare să fi atins vârful, dar nu se retrage rapid şi mâncarea tot se scumpeşte. Iar americanii consumă. Pieţele cred că Rezerva Federală va anunţa sfârşitul programului de quantitative easing, de achiziţii de active, în februarie, ceea ce ar netezi drumul pentru majorări de dobândă mai rapide şi de amploare mai mare.

În zona euro, şefii de la BCE încă mai spun că inflaţia este trecătoare şi va da în curând înapoi. Economiştii cred că instituţia va decide săptămâna viitoare să oprească în martie programul de achiziţii de active în timpul pandemiei, potrivit unui sondaj Bloomberg. Mai puţin de jumătate dintre respondeţi se aşteaptă ca BCE să crească dobânda pentru prima dată în ultimii zece ani în 2023.

În Europa de est, banca centrală a Ungariei a majorat una din dobânzile de politică monetară mai mult decât săptămânal într-o singură lună. Analiştii spun că această dobândă, cea pentru depozite pe termen scurt, adusă la cel mai ridicat nivel din regiune,a devenit de fapt referinţa. Dobânda de bază este şi ea aşteptată să crească săptămâna aceasta. Atât de mare este teama de inflaţie a băncii centrale maghiare.

În Polonia, banca centrală a bravat mult timp, refuzând să urce dobânzile. Însă guvernatorul Adam Glapinski s-a tranformat peste noapte dintr-un porumbel curajos într-un vultur nemilos care nu se mai opreşte din majorări de dobândă.

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Urmareste-ți competitia in social media!