Energie – Parteneriatul România-Kazahstan – factor de stabilizare a sectorului petrolier, ca sursă de aprovizionare disponibilă – Sinteza

Petrolul din Kazahstan devine din ce în ce mai important pentru UE şi economiile sale, odată cu impunerea sancţiunilor europene asupra petrolului rus care se așteaptă să intre în vigoare pe 5 decembrie.

Cifrele pentru UE arată că petrolul kazah deține o cotă de piață de 7,5%, făcând din această țară al cincilea cel mai mare furnizor al blocului în 2019.

La rândul ei, România va fi afectată de sancțiunile impuse de UE împotriva importului de țiței și produse petroliere din Federația Rusă şi caută surse alternative de aprovizionare. Operatorii economici din domeniul petrolier din România au început deja demersuri pentru identificarea unor surse alternative de aprovizionare și încheierea de contracte pentru asigurarea necesarului de consum al pieței interne.
Potrivit autorităţilor, parteneriatul dintre România şi Kazahstan reprezintă un factor de stabilizare a sectorului petrolier, ca sursă de aprovizionare disponibilă.
În acest sens, securitatea aprovizionării cu petrol a fost unul din subiectele principale de discuţie între România şi Kazahstan, la începutul lunii octombrie, când a avut loc cea de-a 16-a sesiune a Comisiei Interguvernamentale româno-kazahe pentru cooperare comercial-economică şi tehnico-ştiinţifică. “Vom colabora cu Kazahstan în domeniul energiei și am primit asigurări că vom avea parte de tot sprijinul pentru securizarea aprovizionării cu petrol și produse derivate”, a declarat ministrul Energiei Virgil Popescu. Acesta a adăugat: ” În cadrul sesiunii plenare am semnat documentele prin care am căzut de acord să intensificăm relațiile bilaterale și comerciale dintre cele două state, în mai multe domenii esențiale. Vom colabora în domeniul energiei și, totodată, am primit asigurări că vom avea parte de tot sprijinul pentru securizarea aprovizionării cu petrol și produse derivate”.

Directorul general al companiei KazMunayGas (KMG), Magzum Mirzagaliyev, l-a asigurat pe ministrul român al Energiei, Virgil Popescu, că grupul kazah, acţionarul majoritar la KMG International, va continua să livreze petrol către rafinăria Petromidia, în regim normal.

În 2007, Comisia Europeană a aprobat preluarea companiei Rompetrol de către KazMunayGaz (Kazahstan). Astfel, începând cu anul 2007, Rompetrol este principalul brand al KMG International, companie deținută în proporție de 100% de KazMunayGas, Compania Națională de Petrol și Gaze din Kazahstan.

Rompetrol s-a extins în segmentul de distribuție carburanţi pe piaţa internaţională, fiind singurul brand românesc de distribuție ce activează pe 5 piețe externe: Moldova, Bulgaria și Georgia, Franța și Spania (împreună cu brandul Dyneff).

Rompetrol Rafinare, una din principalele companii ale KMG International, deține și operează trei unități de producție în România: Petromidia, cea mai mare rafinărie din România și una dintre cele mai moderne din Europa de Sud-Est, rafinăria Vega cu o istorie de peste 110 ani, și divizia petrochimică, singurul producător de polimeri din România.

În prezent, compania operează peste 1200 de puncte de distribuție în țările europene (România, Moldova, Bulgaria și Georgia) sub marca Rompetrol.

Rafinăriile din România dețin o capacitate operațională de circa 12,5 milioane t/an. Acestea achiziționează o treime din necesarul intern de consum de pe piaţa internă de ţiţei, restul fiind importuri. Capacitățile rafinăriilor din România sunt: Petromidia – 5,2 milioane t/an, Vega – 0,350 milioane t/an, Petrobrazi – 4,5 milioane t/an, Petrotel – 2,5 milioane t /an.

Importurile anuale de țiței și produse petroliere (în special motorină) din Federația Rusă, precum și cele care tranzitează Federația Rusă, practic importurile de țiței și produse petroliere realizate de entitățile grupului KMG din Kazahstan, sunt însemnate pentru piața românească, atingând o medie de circa 63% din totalurile de import motorină și în medie circa 80% din importurile de țiței.

În 2022, Kazahstanul și-a redenumit petrolul pe care îl exportă prin porturile maritime rusești, care va fi comercializat sub numele de Kazakhstan Export Blend Crude Oil (KEBCO), pentru a-l disocia de petrolul originar din Rusia și a evita riscurile de sancțiuni și problemele de finanțare. Kazahstanul folosește porturile maritime rusești ca rută de tranzit pentru 20% din fluxul sau de export de petrol, aproximativ 13,3 milioane de tone în 2021, în timp ce petrolul originar din Kazahstan nu este supus sancțiunilor occidentale.
Producția zilnică a Kazahstanului a crescut de la 197.800 tone la 199.400 tone începând cu 30 septembrie, comparativ cu o cantitate de numai 185.000 tone în săptămâna anterioară. Potrivit ministerului de resort din Kazahstan, creșterea s-a datorat unei producții mai mari a zăcământului Kashagan (care și-a dublat practic producția în ultimele zile, deși nu și-a atins potențialul maxim).

• Rută de export pentru țițeiul kazah care să ocolească Rusia

Timp de 20 de ani, Kazahstanul şi-a livrat petrolul via Caspian Pipeline Consortium (CPC), una dintre cele mai mari conducte de ţiţei din lume, care aduce petrol din Kazahstan, până în portul rusesc Novorossiisk de la Marea Neagră. Însă, în luna iulie a acestui an, un tribunal din Rusia a ameninţat să închidă oleoductul CPC, astfel că Guvernul kazah şi firmele petroliere din străinătate au început să caute să încheie contracte pentru alte modalităţi de livrare, ca măsură preventivă.
Preşedintele Republicii Kazahstan Kassym-Jomart Tokayev îşi doreşte o rută de export pentru țițeiul kazah care să ocolească Rusia, ducând țițeiul de-a lungul Mării Caspice până în Azerbaidjan, unde o conductă existentă leagă țara de portul mediteranean turc Ceyhan. Kazahstanul are deja acces minim la așa-numita conductă Baku-Tbilisi-Ceyhan, care este operată de un consorțiu de 11 companii energetice și ar trebui extinsă.
În cadrul discuțiilor oficiale de la întâlnirea președintelui Republicii Kazahstan Kassym-Jomart Tokayev cu Charles Michel, Președintele Consiliului European, de la începutul lunii iulie, președintele kazah a căutat sprijinul UE pentru dezvoltarea „coridoarelor transcontinentale alternative”, inclusiv „o ruta internațională trans-caspică”.
În 2020, Kazahstanul a exportat 25,2 miliarde de dolari în petrol brut, devenind al 9-lea cel mai mare exportator de petrol brut din lume. În același an, petrolul brut a fost primul produs cel mai exportat din Kazahstan. Principala destinație a exporturilor de petrol brut din Kazahstan sunt: Italia (6,53 miliarde dolari), Țările de Jos (2,55 miliarde dolari), India (1,82 miliarde dolari), Franța (1,6 miliarde dolari) și Grecia (1,33 miliarde dolari). Piețele de export cu cea mai rapidă creștere pentru petrolul brut din Kazahstan între 2019 și 2020 au fost India (475 milioane USD), Brunei (229 milioane USD) și Croația (201 milioane USD).

• În 2018, UE se baza în proporție de 96% pe importurile de țiței

Țițeiul și produsele petroliere reprezintă aproape jumătate din consumul final de energie la nivelul UE, cererea majoritară provenind din sectorul transporturilor, mai cu seamă transportul rutier. Ieșirea Regatului Unit din blocul comunitar a exarcerbat dependență UE de importurile de țiței. Cu o producție de țiței în declin a statelor membre, UE se baza în 2018 în proporție de 96% pe importurile de țiței, potrivit studiului Oil Dependency în the EU realizat de Cambridge Econometrics în mai 2020.

Sectorul UE de rafinare a petrolului are o capacitate de aproximativ 688 Mt pe an, reprezentând aproximativ 13% din capacitatea globală de rafinare a țițeiului. Importurile de țiței primar ajung la 508 Mt, adică 75% din cantitatea folosită drept materie prima pentru rafinăriile din UE. În 2018, cheltuielile totale pentru importurile de țiței în UE au fost de 211 miliarde EUR. Din 2015 s-au înregistrat creșteri succesive ale volumelor de țiței importate, iar în 2018 acestea au fost cu 8% mai mari comparativ cu 2014.

Același an de referință 2018, arată că aproximativ 31% din importurile de țiței din UE au venit din Rusia, 10% proveneau din Nigeria și Africa subsahariană, 21% din Orientul Mijlociu iar 9% din Africa de Nord. O proporție considerabilă a importurilor de petrol din UE provin din regiuni instabile din punct de vedere geopolitic care au înregistrat creșteri ale terorismului, conflicte interne și de frontieră sau războaie. Ca urmare, consumatorii și industriile din UE se confruntă cu un risc crescut de întrerupere a aprovizionării cu țiței și alte produe petroliere. Autorii aceluiași studiu estimau în 2020 că peste 80% din importurile de țiței și 95% din importurile de produse petroliere rafinate la nivel UE proveneau de la companii non-europene. Așadar, dependența UE de importurile de țiței și produse petroliere era semnificativă și tot în creștere. Dat fiind faptul că mare parte din importuri au origine regiuni cu regimuri instabile, a determinat că economia UE, în special sectorul transporturilor, să devină vulnerabil în față ofertelor care mai târziu s-au concretizat în volatilitate și șocuri în ceea ce privește prețurile.

Istoric vorbind, dependența de petrol a UE în perioadele în care prețul petrolului a fost ridicat a condus inevitabil la instabilitate economică, exemple fiind recesiunile adânci ale anilor 1980, inflația din 2008 și perioada curentă. Evenimentele din trecut ne arată că prețurile petrolului sunt susceptibile să ajungă pe teritorii pozitive și negative în același an, amintindu-ne de 2020. Totodată, la jumătatea lui 2018, cu o cere în scădere la debutul recesiunii globale, prețul petrolului a scăzut de la un maxim de 141 USD/bbl în iulie 2008, la un minim de 35 USD/bbl în ianuarie 2009 (o scădere de 75% în doar șase luni).

Estimările Agenției Internaționale pt Energie (IEA), din 2019, indicau o creștere anuală de 0,4% privind cererea petrolului până în 2040 dacă luăm în calcul politicile în dezbatere privind combaterea efectelor schimbărilor climatice, și o creștere de 1% raportat la politicile pe care le avem în vigoare.