Energie – Scăderea preţurilor petrolului a frânat până acum inflaţia în SUA şi UE. Dar veştile bune s-ar putea termina aici. OPEC, ca să justifice reducerea producţiei de petrol pentru a menţine preţurile ridicate, previzionează persistenţa incertitudinilor economice globale şi a creşterii slabe – Sinteza

Când traderii au aflat că inflaţia din SUA a încetinit la 4%, cel mai lent ritm al scumpirilor din ultimii doi ani, cotaţiile petrolului au început să urce. Îmblânzirea inflaţiei a încurajat pieţele să creadă că banca centrală a Americii va pune capăt creşterilor de dobânzi, reducând presiunile de pe consum. Preţurile ţiţeiului au urcat şi când banca cen­trală chineză a coborât dobânzile pentru a energiza creşterea economică.

China nu se confruntă cu inflaţie puternică, aşa cum este cazul în SUA şi UE. Se poate spune că traiectoria dobânzilor din economiile mari ale lumii influenţează preţurile petrolului, după cum şi cât de scumpă sau de ieftină este această materie primă vitală poa­te influenţa dobânzile. Prin ur­mare, cine vrea să ghiceas­că direcţia preţurilor petro­lu­lui se poate uita şi la do­bânzi. Dar într-o lume im­previzibilă, în care petro­lul este folosit ca armă eco­nomică sau ca instru­ment de forţă geopolitică, preţurile nu sunt dictate doar de dobânzi sau de prin­cipalele motoare ale pieţei, cererea şi oferta.

În ultimele zile, cotaţiile s-au miş­cat în zig-zag, în funcţie de aşteptările traderilor privind dobânzile din SUA şi eco­no­mia chineză. Au scăzut când se anticipa că Fed va face luna aceasta o pauză mică pentru a mai majora o dată dobânzile luna viitoare. De ase­me­nea, cotaţiile s-au dus în jos când indicatorii din economia chineză arătau slăbiciune. Preţu­rile şi-au revenit când datele despre inflaţia americană au arătat o încetinire semnificativă, de la 5% în aprilie la 4% luna trecută. În urmă cu un an, inflaţia se apropia de 9%.

Despre Banca Centrală Europeană se cre­de că va mai majora dobânzile joi cu 25 de puncte de bază şi că sunt şanse mari ca astfel să se apropie foarte mult de fi­nalul ciclului de scumpire a creditului. Majorarea do­bânzilor duce de obicei la scăderea preţurilor petro­lului deoarece scumpirea cre­ditului înseamnă încetinirea acti­vităţii economice, a consumului şi slă­birea cererii pentru combustibil şi carbu­ranţi. Pe 3 mai, de exemplu, cotaţiile au coborât cu 4% după ce Fed a majorat dobânzile, deşi in­vestitorii se temeau pentru economie, scrie Yahoo! Finance. Preţurile petrolului au la rân­dul lor efecte economice. SUA, UE şi Marea Britanie, economii foarte mari, sunt mai puţin dependente de petrol acum faţă de cum erau cândva, însă energia, inclusiv petrolul, încă poate influenţa mersul economiei.

Ministrul german al economiei tocmai a avertizat că în lipsa gazelor naturale ruseşti ţara sa va fi obligată să reducă activitatea industrială sau chiar să închidă fabrici. „În actualul climat, Banca Angliei, BCE şi Rezerva Federală ame­ricană vor acţiona probabil cu prudenţă, având în vedere că preţuri mai mari ale petrolului vor duce la creşterea costurilor cu transportul şi producţia.

Cotaţiile mai mari ale petrolului nu puteau veni într-un moment mai prost. Când băn­cile centrale se luptă deja cu presiuni infla­ţioniste, acest lucru poate reduce şi mai mult pu­terea de cumpărare a consumatorilor“, spu­ne Giles Coghlan, strateg la HYCM. Iar OPEC, organi­zaţie de tip monopol care ma­nipulează piaţa pe­trolului prin controlarea pro­ducţiei şi expor­turilor, în frunte cu Arabia Saudită sunt hotărâ­te să ţină sus preţurile, chiar dacă acest lucru înseamnă persistenţa presiuni­lor inflaţioniste în Europa şi SUA. O parte din statele membre ale OPEC nu sunt prietenoase Vestului.

Inflaţia din SUA şi din UE a dat înapoi în ultimele luni mulţumită retragerii preţurilor pe­trolului, gazelor naturale şi energiei în gene­ral. Coghlan crede că este puţin probabil ca băncile centrale să răspundă imediat la creşterea cota­ţiilor petrolului, însă o pot face dacă apar efecte indirecte, precum scumpiri efectuate de com­panii sau creşteri de salarii.

„În cele din urmă, cea mai recentă mutare a OPEC, aceea de a extinde reducerile de pro­ducţie, înseamnă că dobânzile vor sta sus mai mult timp, ceea ce face mai probabilă perspec­tiva venirii recesiu­nii“, a mai spus Coghlan. Petrolul Brent, refe­rinţa pentru piaţa europea­nă şi internaţională, se tranzacţiona ieri la 75 de dolari pe baril, sub maximul acestui an de a­proape 90 de dolari.

În vara anului trecut, când inflaţia pur şi simplu a explodat, iar pieţele erau zdruncinate de războiul energetic pornit de Rusia contra Vestului, cota maximă atinsă a depăşit 120 de dolari pe baril. În 2019, anul de dinainte de pan­demie, preţul maxim a depăşit cu foarte puţin 70 de dolari barilul. Când în anul următor con­su­mul şi economiile s-au prăbuşit, cotaţiile au atins şi minime de 15 dolari pe baril.

Unii analişti spun că în următoarele luni, cotaţiile ţiţeiului îşi vor continua scăderea, dar mult mai lent, ceea ce înseamnă că efectele de frânare ale ieftinirii petrolului asupra inflaţiei se vor disipa, scrie Barron’s. Alţii, pentru a face prognoze de preţ, pun accent mai mult pe ce se întâmplă în economia Chinei, cel mai mare consumator de petrol. Acolo, boom-ul de după retragerea carantinelor a lăsat locul unei reveniri anemice. Zborurile internaţionale care pleacă din China sunt la doar 40% din nivelurile de dinainte de pandemie.

Prin urmare, consumul de carburant este redus. În industrie, revenirea este mai lentă decât în sectoarele bazate pe consum, potrivit Bloomberg. OPEC, ca să justifice reducerea producţiei de petrol pentru a menţine preţurile ridicate, previzionează persistenţa incertitudinilor economice globale şi a creşterii slabe. Deciziile de a tăia producţia luate de OPEC nu funcţionează în interesul tuturor producătorilor mari. Rusia, aflată sub sacţiuni occidentale, este interesată să vândă cât mai mult pentru a câştiga cotă de piaţă şi menţine un flux sigur de venituri din petrol. În situaţia Rusiei mai sunt Iranul şi Venezuela. Prin urmare, un alt grup de analişti, printre care Goldman Sachs, crede că pe măsură ce creşterea economică globală încetineşte, iar cererea de petrol se restrânge, pe piaţă se va forma un surplus de producţie care va împinge în jos cotaţiile. De asemenea, SUA pot influenţa piaţa prin accesarea rezervelor strategice şi sunt forţate să facă acest lucru de poziţia Arabiei Saudite. Goldman Sachs estimează pentru petrolul Brent un preţ de 81 de dolari pe baril în decembrie, cu toate deciziile OPEC.