4.4 C
București
marți, decembrie 7, 2021

Producție industrială – Este pregătită România să renunțe la cărbune? – Sinteza

4 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -spot_img

Sumarizare automata

... În contrast, Dumitru Chisăliță, analist din energie și președintele Asociației Energia Inteligentă, nu privește optimist planurile statului român privind decarbonizarea: „Se poate renunța la cărbune până în 2030 doar în contextul construirii unui Nou Model al Sistemului Energetic Românesc, bazat pe resursele disponibile, pe eficientizarea proceselor de producție, transport și consum, pe regândirea tehnologică a proceselor de producție a energiei (mixului de producție) și folosirea noilor tehnologii pentru încălzire, apă caldă, aer condiționat etc.” El consideră că probabilitatea realizării acestui Nou Model în următorul deceniu este redusă, astfel că și eliminarea cărbunelui până în 2030 nu pare a fi un obiectiv ușor de atins..

Semnele de întrebare se nasc atunci când se aduce în discuție planul UE de reducere cu cel puțin 55% al nivelului de emisii de gaze cu efect de seră (comparativ cu nivelul din 1990). De fapt, întrebarea principală ar fi: este pregătită România să renunțe la cărbune? Cosmin Ghiță, CEO Nuclearelectrica, susține că „datele Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC) arată că țara noastră țintește să reducă emisiile de CO2 cu 43,9% până în 2030 și să crească totodată independența energetică, prin reducerea dependenței de importuri de la 20,8% astăzi, la 17,8% până în 2030”. Sectorul energetic din România este în prezent responsabil pentru 66% din totalul emisiilor de CO2 din România, mai spune el, media europeană fiind de aproximativ 75%. În prezent, din totalul puterii instalate la nivel național, 21,2% provine din centrale ce utilizează cărbunele ca materie primă, potrivit lui Adrian Moraru, Membru al Directoratului CNTEE Transelectrica SA. „În general, ca medie, în jurul acestui procent se situează și ponderea cărbunelui în mixul de energie consumat zilnic”, punctează el, completând că România poate reduce semnificativ emisiile de carbon în termenele propuse la nivelul Uniunii Europene, oferind o perspectivă pozitivă asupra acestor ținte.

În contrast, Dumitru Chisăliță, analist din energie și președintele Asociației Energia Inteligentă, nu privește optimist planurile statului român privind decarbonizarea: „Se poate renunța la cărbune până în 2030 doar în contextul construirii unui Nou Model al Sistemului Energetic Românesc, bazat pe resursele disponibile, pe eficientizarea proceselor de producție, transport și consum, pe regândirea tehnologică a proceselor de producție a energiei (mixului de producție) și folosirea noilor tehnologii pentru încălzire, apă caldă, aer condiționat etc.” El consideră că probabilitatea realizării acestui Nou Model în următorul deceniu este redusă, astfel că și eliminarea cărbunelui până în 2030 nu pare a fi un obiectiv ușor de atins.

Statistic, ponderea cărbunelui în producția de energie din România scade de la an la an. Cu toate acestea, în 2021, Complexul Energetic Oltenia, singurul mare producător de energie pe cărbune al țării, și-a crescut producția la aproximativ 20% din total (față de puțin peste 16% în anul 2020). „Scăderea relevanței cărbunelui este certă din două puncte de vedere: emisiile de carbon sunt cele mai crescute dintre combustibilii fosili și prețul certificatelor de carbon crește, aspecte care fac această resursă din ce în ce mai puțin atractivă și competitivă economic”, explică Mihai Macarie, Advisor to the President, Romanian Energy Center.

Dacă vorbim despre eliminarea cărbunelui din producția de energie, este necesar să orientăm discuția spre sursele alternative de energie, mai exact asigurarea tranziției juste către o economie fără emisii de carbon până în 2050. „Această tranziție vine cu noi cerințe sociale și economice semnificative, fiind necesare măsuri sporite pentru reconversia și reintegrarea profesională a forței de muncă din sectoare de tranziție sau sectoare care-și vor înceta activitatea, conform politicilor europene și naționale, precum și pentru deschiderea unor sectoare noi și implementarea unor tehnologii avansate”, mai punctează Cosmin Ghiță. Un lucru este clar: energia din surse regenerabile, în special din surse eoliene și solare, este volatilă. Potrivit lui Adrian Moraru, în România, există zile în care energia eoliană acoperă până la 25% din necesarul de consum, iar altele în care centralele eoliene consumă mai multă energie decât produc. „Același lucru este valabil și pentru energia solară, mai ales că noaptea producția pe acest plan nu poate exista”, adaugă el. În același timp, energia din surse hidro ar putea fi considerată mai stabilă, întrucât centralele hidroelectrice pot „capta” apa pentru a produce energie electrică oricând este necesară, dar în cantități limitate.

„Cele mai îngrijorătoare cifre nu sunt cele privind emisiile de CO2, ci cele privind ineficiența proceselor energetice din România și despre resursele și rezervele României. Să discutăm despre energie regenerabilă, hidrogen și alte forme de energie înaintea discuției despre eliminarea ineficienței majore care există pe lanțul producție-transport-consum și asupra resurselor proprii este o abordare nesustenabilă”, ține să clarifice Dumitru Chisăliță. Chiar și așa, tranziția spre utilizarea exclusivă a surselor de energie regenerabilă este dificilă și, mai presus de toate, costisitoare. „Strategia Energetică a României 2019-2030 cu perspectiva anului 2050 estimează un nivel necesar de investiții în sectorul energetic de 15-30 de miliarde de euro”, explică Mihai Macarie, adăugând că România deține fondurile de modernizare și tranziție justă, PNRR etc., deci există resurse pentru a transforma teoria în practică. Cu toate astea, Dumitru Chisăliță susține o altă perspectivă, prezentând cifre diferite: „Crearea Noului Model al Sistemului Energetic Românesc, cuprinzând noi capacități de producție, sisteme de transport energetic eficiente și eficace, sisteme de stocare și echilibrare și noi tehnologii de folosire a energiei (încălzire, apă caldă, preparare hrană, transport, instalații industriale etc.), care să îndeplinească condițiile de taxonomie, presupun costuri de peste 150 de miliarde de euro.”

Tranziția trebuie să aibă loc în mod treptat, acesta este un lucru cert, pentru a permite reducerea graduală a contribuției cărbunelui și înlocuirea acestuia cu surse fără emisii, inclusiv cu surse de tranziție precum gazul natural. „Trebuie să menținem o atitudine ambițioasă, aliniată cu abordarea la nivel european”, spune Cosmin Ghiță. Dacă România poate renunța sau nu la cărbune în totalitate până în 2030 rămâne de văzut, căci sectorul energiei este dinamic, într-o continuă schimbare, iar jucătorii din piață vin cu perspective diferite.

 

 


<!–


–>

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.forbes.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Urmareste-ți competitia in social media!