Robotul Minerva ca: 
Oficialii americani au avertizat de multe ori, cel puţin de la victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din 2016, că dependenţa de importurile de gaze ieftine din Rusia reprezintă un mare risc de securitate.
Fără prea multe alternative după sabotarea magistralelor Nord Stream, Europa a început să importe masiv gaze naturale lichefiate din Statele Unite, la preţuri mult mai mari şi cu efecte negative puternice asupra mediului, nu doar din perspectiva transportului peste ocean, dar şi în ceea ce priveşte extragerea prin fracturare hidraulică.
Autorităţile europene au justificat decizia în faţa alegătorilor prin necesitatea luptei împotriva agresiunii Moscovei şi a combaterii schimbărilor climatice.
Printr-o ironie amară, combaterea schimbărilor climatice este şi motivul invocat zilele trecute de Casa Albă pentru amânarea noilor licenţe de construire a capacităţilor suplimentare de lichefiere şi export.
„Administraţia mea anunţă astăzi o pauză temporară în ceea ce priveşte deciziile în curs privind exporturile de gaze naturale lichefiate – cu excepţia situaţiilor de urgenţă neprevăzute şi imediate de securitate naţională. În această perioadă, vom analiza cu atenţie impactul exporturilor de GNL asupra costurilor energiei, a securităţii energetice a Americii şi a mediului nostru. Această pauză în ceea ce priveşte noile aprobări de GNL consideră criza climatică drept ceea ce este: ameninţarea existenţială a timpului nostru”, se arată într-un comunicat de presă de la Casa Albă din 26 ianuarie 2024, unde se mai subliniază că „vom ţine cont de apelurile tinerilor şi ale comunităţilor din prima linie care îşi folosesc vocile pentru a cere acţiune din partea celor care au puterea de a acţiona”.
Având în vedere natura şi orizontul investiţiilor în capacităţile de producţie, lichefiere şi terminale portuare, o astfel de decizie poate submina grav securitatea energetică a Europei, mai ales că va fi nevoie de tot mai multe capacităţi pentru asigurarea capacităţii de bază de producere a energiei electrice, pe fondul extinderii capacităţilor solare şi eoliene intermitente.
Conform datelor de la Bloomberg, aproape jumătate din importurile de GNL ale Europei au venit din SUA în 2023 (vezi graficul 1).
Europa a importat circa 50 de milioane de tone de GNL din SUA, în creştere de la 44,7 milioane tone în anul precedent, respectiv 47,9% din total. Importurile din Qatar au scăzut cu 26,5% în 2023 faţă de 2022, până la 13,1 milioane de tone, în timp ce importurile din Rusia au scăzut cu 8,1%, până la 12,9 milioane de tone.
Decizia Casei Albe a fost salutată cu entuziasm de grupurile ecologiste. Analize mai realiste de la Bloomberg arată că „Europa dependentă de gazele naturale a schimbat un risc al furnizării cu altul”.
„Deşi SUA este un aliat major al G-7, cu o influenţă economică de neegalat şi o relativă stabilitate politică, o dependenţă supradimensionată chiar şi de o naţiune prietenoasă aduce riscuri”, aminteşte agenţia de ştiri americană, în condiţiile în care „securitatea energetică rămâne dependentă de factori care se află mult în afara controlului Europei”, cum ar fi „sezonul uraganelor din Atlantic sau jocurile politice de la Casa Albă”.
Şi Javier Blas, analist al pieţei energiei la Bloomberg, încearcă să arate că entuziasmul ecologiştilor este prematur. „Ideea că amânarea proiectelor americane de GNL este o victorie uriaşă pentru activiştii de mediu arată o miopie foarte mare. De fapt, este o victorie pentru producătorii de cărbune şi pentru Qatar”, subliniază Blas pe contul său de Twitter.
La câteva zile după decizia de la Casa Albă, organizaţii de afaceri din SUA, Europa şi Japonia au cerut preşedintelui Biden să-şi reconsidere poziţia, după cum scrie Bloomberg, pe fondul numeroaselor prognoze care arată creşterea masivă a cererii de gaze naturale în următoarea decadă.
Estimările par să fie confirmate de o ştire recentă de la Energy Monitor, unde se arată că numeroase centrale pe gaz, cu o capacitatea instalată de ordinul sutelor de GW, se află în construcţie sau sunt planificate şi finanţate la nivel global.
Conform datelor de la GlobalData preluate de Energy Monitor, se află în construcţie capacităţi cumulate în centrale pe gaz de circa 134 GW. Capacităţile construite la nivel global în ultimii 5 ani au fost de 153 GW (vezi graficul 2).
Capacitatea totală a proiectelor aprobate şi care dispun de finanţare este de circa 416 GW la nivel global, în condiţiile în care centralele pe gaz care vor fi construite în regiunea Asia-Pacific vor avea o putere instalată de 211 GW.
Surprinzătoare este evoluţia din Europa, unde proiectele planificate cu finanţare asigurată au o capacitate cumulată de 65,5 GW, de 5,4 ori mai mare decât capacitatea construită în ultimii 5 ani şi de 3,7 ori mai mare decât capacitatea aflată în construcţie.
Cu alte cuvinte, doar pentru generarea de electricitate, Europa va avea mare nevoie de gaze în următorii ani, iar deciziile politice din ultima perioadă nu au făcut decât să ducă la „înlocuirea unui handicap cu altul, prin schimbarea furnizorilor de gaze naturale”, în condiţiile în care „sistemul său energetic rămâne vulnerabil şi expus”.
Ira Joseph, cercetător în cadrul Center on Global Energy Policy de la Columbia University a declarat pentru Bloomberg că „riscul este reprezentat de schimbarea majoră a politicii SUA în viitor”.
Un astfel de risc este considerat irelevant la nivelul Comisiei Europene. „Comisia Europeană nu este îngrijorată de o dependenţă tot mai mare de GNL din SUA, deoarece nu există acelaşi nivel de riscuri politice ca în cazul Rusiei”, conform declaraţiilor unui înalt oficial UE pentru Bloomberg.
„Din punct de vedere al securităţii energetice, centralele electrice pe gaz nu prea au sens în ţări precum cele din Europa sau China, care vor depinde de importul de gaz”, a declarat Olivier Bois von Kursk, de la Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Durabilă, pentru Energy Monitor.
În opinia sa, „este mai ieftin şi mai rapid să se implementeze capacităţi eoliene şi solare în majoritatea zonelor geografice, iar aceste surse de energie furnizează, de asemenea, energie locală şi fiabilă şi sunt izolate de volatilitatea largă a pieţelor de gaze”.
Dar ce se întâmplă când lipsesc razele solare şi nu bate vântul? Nu sunt necesare surse de energie electrică care pot fi pornite rapid, aşa cum sunt centralele pe gaz?
Analizele de la Bloomberg includ mai multe argumente împotriva dependenţei excesive a Europei de GNL importate din Statele Unite.
În primul rând este evidenţiată „influenţa geopolitică deosebită oferită SUA”, ceea ce înseamnă că „dependenţa majoră de Statele Unite nu îi mai permite Europei să respingă dezacordurile”.
Apoi este subliniat factorul major al preţurilor ridicate pentru gazele naturale, în condiţiile în care „cumpărătorii din Europa sunt mai expuşi fluctuaţiilor ofertelor globale decât cumpărătorii asiatici, care se aprovizionează în principal în baza unor contracte pe termen lung legate de preţul petrolului”. Europa a renunţat la astfel de contracte cu mai multe luni înainte de începerea „operaţiunii militare speciale” din Ucraina, iar de atunci a început creşterea masivă a preţurilor.
Pe lângă faptul că „evenimentele de la o distanţă de mii de km vor avea un impact asupra aprovizionării cu energie a UE”, Bloomberg mai arată că „întreruperile de aprovizionare vor deveni mai frecvente, în condiţiile în care schimbările climatice agravează intensitatea furtunilor de-a lungul coastei americane”.
Mai mult, impactul asupra climei va fi mai mare, pe fondul scurgerilor de gaza metan de-a lungul lanţurilor de aprovizionare, iar „importurile de GNL din SUA riscă să întârzie implementarea unor soluţii energetice mai ecologice”.
Pe de altă parte, gazele naturale nu sunt utilizate doar pentru producerea energiei electrice. Ogan Kose, director în cadrul companiei de consultanţă Accenture, a declarat pentru Bloomberg că „ceea ce plăteşte industria chimică europeană pentru gaz este de aproape 3 – 4 ori mai mult decât ceea ce plăteşte cumpărătorul intern din SUA”.
Concluzia este elementară, dar pare să treacă dincolo de capacitatea de înţelegere a autorităţilor europene. „Când gazul rusesc ieftin ajungea în Europa, era logic să păstrezi o uzină chimică aproape de sursa cererii, deoarece era profitabilă, dar acum, cu un GNL importat mult mai scump, mutarea acestor fabrici către surse de gaze naturale ieftine are mai mult sens”, conform declaraţiilor lui Kose.
Mutarea fabricilor din industria chimică către sursele de gaze naturale ieftine, aşa cum arată relocarea majoră a operaţiunilor BASF în China, pentru a beneficia de accesul la gazele din Rusia, reprezintă un pas semnificativ pe calea dezindustrializării Europei şi, implicit, pe calea subminării grave a resurselor de asigurare a securităţii în general, nu doar a securităţii energetice.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.bursa.ro).
