Revelaţiile au început să se ţină lanţ pentru membrii guvernului de la Berlin. În ultimele zile ale anului trecut, Robert Habeck, ministrul economiei, a recunoscut că „suntem înconjuraţi de realitate”. Cam târziu, dar mai bine decât niciodată.
„Nu mai suntem competitivi. Devenim tot mai săraci pentru că nu avem creştere economică. Rămânem în urmă”, a afirmat mai recent ministrul de finanţe Christian Lindner, în cadrul unei conferinţe organizate de Bloomberg la Frankfurt.
Lindner nu a uitat să amintească de riscul reprezentat de AfD pentru economie, deoarece „partidul extremist ameninţă să descurajeze investiţiile străine”. Declaraţia sa arată o rupere completă de realitate, în condiţiile în care şi companiile germane îşi transferă activităţile în alte ţări, pe fondul incertitudinilor majore legate de furnizarea energiei pe termen mediu şi lung.
Agenţia de ştiri americană a scris, în urmă cu câteva zile, că „zilele Germaniei ca superputere economică se apropie de sfârşit”, iar în articol este prezentată închiderea unei fabrici de ţevi, a cărei istorie a început în secolul al XIX-lea.
Toate acestea sunt consecinţe ale crizei energetice, care subminează rapid atât baza industrială cât şi puterea de cumpărare a populaţiei, prezentată de autorităţi ca o fatalitate, de multe ori alături de învinovăţirea preşedintelui rus Vladimir Putin.
O decizie guvernamentală recentă arată, însă, o recunoaştere implicită a vinovăţiei autorităţilor de la Berlin. Conform unei ştiri de la Bloomberg, guvernul Germaniei a aprobat planul de finanţare pentru cea mai mare extindere a capacităţii de generare a energiei electrice în centrale pe gaze naturale din Europa.
Capacitatea instalată ar trebui să fie de circa 10 GW repartizată în 15 până la 20 de centrale la un cost de 15 până la 20 de miliarde de euro.
Noile centrale trebuie să fie „pregătite pentru hidrogen”, iar dezvoltatorii trebuie să efectueze modernizările necesare pentru a trece la utilizarea hidrogenului între 2035 şi 2040. Guvernul va decide în 2032 când va avea loc trecerea la utilizarea exclusivă a hidrogenului. Planul trebuie aprobat de Comisia Europeană, după cum arată agenţia de ştiri.
„Creşterea capacităţii în centrale pe gaze naturale este necesară deoarece Germania se va confrunta cu un deficit de energie electrică după 2030, pe fondul creşterii cererii, atât pentru transport cât şi pentru încălzire”, a declarat un analist de la Aurora Energy Research pentru Bloomberg, unde se mai arată că „noile unităţi vor asigura capacitate de bază, în condiţiile în care centralele solare şi eoliene generează electricitate intermitent”.
În lunile de iarnă, Germania înregistrează perioade destul de lungi în care nu bate vântul şi cerul este acoperit de nori. Fenomenul apare frecvent în partea de nord a Europei, iar în Germania este cunoscut sub numele „dunkelflaute”.
Economistul Daniel Stelter scrie în Handelsblatt că estimările Ministerului Economiei arată o capacitate necesară de circa 24 GW în centrale pe gaz până în 2030 pentru acoperirea perioadelor „dunkelflaute”, în timp ce alte estimări arată un necesar de 68 GW până în 2040.
Ştirile din presa locală şi internaţională referitoare la planurile de construire a centralelor pe gaze naturale în Germania amintesc de reacţia organizaţiilor ecologiste, care subliniază că „planurile deschid o cutie a Pandorei şi prelungesc dependenţa ţării de gazele naturale”.
Dependenţa este asociată, de obicei, cu un furnizor. În cazul gazelor naturale necesare pentru alimentarea noilor centrale, sursele de aprovizionare nu sunt amintite.
Oare de unde vor veni gazele naturale, în condiţiile în care principalul furnizor, Statele Unite, tocmai a anunţat că nu se va mai aproba construirea noilor terminale pentru exportul gazelor naturale lichefiate?
Wall Street Journal a scris recent că decizia Casei Albe a venit în urma presiunilor exercitate de organizaţii neguvernamentale finanţate de miliardari renumiţi, cum ar fi Michael Bloomberg sau familia Rockefeller.
Pe marginea deciziei autorităţilor de la Berlin de a construi centrale pe gaze care trebuie să fie „pregătite pentru hidrogen”, Bloomberg scrie că „Germania face un pariu riscant în ceea ce priveşte hidrogenul”.
De ce? Deoarece „pregătit pentru hidrogen nu înseamnă că instalaţiile vor putea trece imediat la H2”, după cum subliniază autoarea, în condiţiile în care „un purtător de cuvânt de la Siemens Energy a explicat că o centrală pregătită pentru hidrogen este proiectată astfel încât o modernizare care să permită utilizarea hidrogenului să poată fi efectuată cu costuri mai mici şi cu mai puţine întreruperi”.
Cu alte cuvinte, orice prezentare a soluţiilor de încălzire sau generare a energiei ca fiind „gata pentru hidrogen”, fără a se prezenta necesarul de modernizare ulterior instalării, se face vinovată de reclamă mincinoasă.
Dar de ce este nevoie de modificarea centralelor pe gaz declarate „gata pentru hidrogen”? Deoarece „hidrogenul arde la o temperatură mai mare şi cu o viteză de aprindere mult mai mare decât gazul natural”, după cum scrie Bloomberg, iar proprietăţile sale fizice şi chimice implică modificarea arzătoarelor, alături de modificări ale conductelor şi adoptarea unor măsuri suplimentare de protecţie împotriva exploziilor.
Mai există şi aspectul poluării. Propaganda oficială prezintă hidrogenul ca soluţie nepoluantă, deoarece prin arderea sa se obţine căldură şi apă. Afirmaţia este adevărată doar dacă arderea se face cu oxigen pur. Cum aerul atmosferic conţine azot (78,1%), oxigen (20,5%), argon (0,92%), dioxid de carbon (0,04%) şi alte gaze, arderea hidrogenului va conduce la apariţia monoxidului şi dioxidului de azot, gaze foarte toxice, care trebuie eliminate cu ajutorul instalaţiilor de catalizare.
Siegfried Russwurm, preşedintele BDI (Federaţia Industriilor din Germania), a declarat recent că nicio altă ţară nu are o agendă climatică mai dogmatică decât a Germaniei, după cum scrie Financial Times. În aceste condiţii, „nimeni nu poate spune cu certitudine cum va arăta aprovizionarea noastră cu energie peste şapte ani şi de aceea nimeni nu poate spune cât de mari vor fi preţurile energiei atunci”, adică „o situaţie absolut toxică pentru companiile care trebuie să ia decizii de investiţii”.
Ce opţiuni mai are guvernul Germaniei? Odată înconjurat de realitate, în faţa căreia promisiunile goale nu au nicio valoare şi negocierile sunt inutile, mai rămâne doar capitularea necondiţionată.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.bursa.ro).