Robotul Minerva ca: 
Gradul de umplere a depozitelor de gaze naturale din ţară a scăzut sub 60%, în 11 ianuarie 2025, şi a ajuns, în ziua următoare, la 58,8%. În aceeaşi zi din 2024, 12 ianuarie, gradul de umplere a fost de 76,85%, iar în 2023 – de 75,11%, conform datelor de la GIE (Gas Infrastructure Europe) (vezi graficul 1).
Media la nivelul UE a fost de circa 66%, în condiţiile în care gradul de umplere din Cehia a fost de 61%, cel din Croaţia – de 50,7%, iar cel din Ţările de Jos – de 49,6%. Gradul de umplere a depozitelor de gaze din Germania a fost de 72,1%.
O estimare realizată pe baza evoluţiei gradului de umplere din primele două luni ale anului trecut arată că, la sfârşitul lunii februarie 2025, gradul de umplere a depozitelor de gaze din ţara noastră va fi de circa 40%, însă prognozele meteo pentru acelaşi interval arată o temperatură medie mai scăzută decât anul trecut, ceea ce înseamnă şi un consum mai mare de gaze.
Principala problemă va apărea în perioada de refacere a stocurilor, din martie până în septembrie, aşa cum arată o serie de analize recente de la Bloomberg şi evoluţia preţurilor pentru contractele futures cu livrare în lunile de vară şi livrare la începutul iernii viitoare.
În condiţiile în care preţurile din vară sunt mai mari decât cele din iarnă, analiştii consideră că va exista o concurenţă acerbă între ţările europene şi cele din Asia pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale, cu efecte negative asupra ţărilor sărace, care nu se pot angaja într-un război al ofertelor.
Bloomberg a scris, recent, că „Europa riscă să declanşeze o goană după gazele naturale”, deoarece atingerea ţintelor de umplere a depozitelor de gaze pentru iarna viitoare este sub semnul întrebării.
Estimările prezentate de agenţia de ştiri americană arată că Europa ar putea fi nevoită să importe în 2025 o cantitate de gaz lichefiat mai mare cu 10 milioane de tone faţă de anul precedent.
Efectele se vor resimţi asupra preţurilor din Asia până în America Latină şi în Africa. Consecinţa imediată este creşterea consumului în centralele electrice care ard păcură sau alte derivate petroliere mult mai poluante.
Bloomberg scrie că preţurile ridicate ale gazelor naturale se vor menţine pentru încă un an, iar situaţia se va îmbunătăţi din 2026, odată cu începerea livrărilor de gaze naturale lichefiate din noile proiecte, iar din 2030 oferta va creşte cu circa 175 de milioane de tone, în special din SUA şi Qatar.
Dincolo de gazele naturale, mult mai precară este situaţia producţiei interne de electricitate, care în cea mai mare parte a anului trecut s-a situat departe de acoperirea necesarului de consum intern.
Dependenţa de importuri a crescut foarte mult în 2024, până la un nivel record, iar anul 2025 a început sub auspicii deloc favorabile, conform datelor de la Eurelectric (vezi graficul 2), iar implicaţiile pentru securitatea naţională sunt extraordinar de grave.
În primele 13 zile din ianuarie 2025, importurile nete de energie electrică au fost de 81,5 GWh, în condiţiile în care se înregistrau exporturi nete de 248 GWh în aceeaşi perioadă a anului trecut.
O asemenea volatilitate la nivelul aprovizionării cu energie electrică ridică probleme grave din punct de vedere al stabilirii şi aplicării programului de tranziţiei energetică sub presiunile Comisiei Europene, mai ales când nu se înregistrează scăderi perceptibile ale intensităţii emisiilor de CO2 pentru producţia de electricitate în ultimii ani (vezi graficul 3).
Creşterea capacităţilor regenerabile instalate, în special a celor solare, a fost însoţită şi de creşterea capacităţilor de producţie în centralele pe gaz, în condiţiile menţinerii relativ constante a capacităţilor hidro şi nucleare şi a scăderii capacităţilor în centralele pe cărbune.
Acesta este, însă, un echilibru instabil, care poate ceda foarte uşor. Tocmai din acest motiv, creşterea capacităţilor de producţie regenerabile pentru energia electrică trebuie însoţită de construirea unor capacităţi convenţionale, deoarece soluţiile de stocare nu sunt fiabile şi sunt prohibitive din punct de vedere al costurilor.
Cu alte cuvinte, nu are niciun sens construirea în paralel a capacităţilor regenerabile şi a celor convenţionale care să le susţină, când pot fi făcute economii extraordinare doar prin construirea capacităţilor convenţionale.
Dar toate aceste concluzii elementare nu reprezintă nimic pentru autorităţile „noastre”, iar astfel preţurile ridicate ale energiei vor fi „asigurate” pentru mult timp, suficient pentru dezindustrializarea completă a economiei naţionale.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.bursa.ro).
