Analize și Trenduri – Tensiunea din centrul BCE (Politico) – Sinteza

Piețele sunt agitate, iar inflația trebuie încă “îmblânzită”. Împreună, aceste două lucruri creează Băncii Centrale Europene o problemă reală, scrie Politico.

E ca şi cum ai încerca să stingi un incendiu, dar provoci un alt foc. BCE poate continua să majoreze ratele dobânzilor pentru a încerca să țină sub control inflația, dar asta riscă să alimenteze tensiunile pieței financiare. Pe de altă parte, BCE poate oferi băncilor puțin timp de respiro prin încetinirea creșterii ratelor, dar aceasta implică pericolul de a prelungi starea de rău economic a regiunii.

Linia oficială a Frankfurtului este că le poate face pe amândouă fără consecințe grave. Mulți economiști din zona euro nu sunt de acord cu asta.

În privat, există o dilemă care împarte factorii de decizie ai BCE și chiar și în public diferențele de opinie ies la suprafață. Iată ce este în joc, potrivit Politico:

De ce BCE crește ratele?

Creșterea ratelor dobânzilor slăbește inflația, deoarece face consumatorii și întreprinderile să se împrumute mai puţin, rezultând  o reducere a cheltuielilor.

Pe măsură ce inflația a început să crească din vara trecută, BCE a majorat ratele dobânzilor într-un ritm record. Au trecut de la -0,5 la 3%, deoarece rata anuală a creșterii prețurilor a crescut la un record în zona euro de 10,6% în octombrie.

Banca încearcă să mențină inflația la 2%, așa că în prezent este departe de țintă.

Cum a contribuit acest lucru la criză

Efectul secundar neplăcut este că, odată cu creșterea costurilor îndatorării (din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor), valoarea obligațiunilor pe care le dețin băncile scade de obicei. Acest lucru oferă investitorilor nervozitate. După prăbușirea, în martie, a creditorilor precum Silicon Valley Bank și Credit Suisse – deși problemele lor păreau fără legătură – aceasta a generat îngrijorarea că ar putea să nu fie singurele instituții cu probleme și a alimentat temerile de contagiune pe tot globul.

Dar Lagarde a continuat

BCE a rămas netulburată în fața problemelor bancare emergente: a înregistrat o creștere a ratei de 0,5 puncte procentuale semnalată anterior în martie, la mai puțin de o săptămână după ce SVB a falimentat  și într-un moment în care gigantul bancar elvețian Credit Suisse se clătina.

În urma acestei decizii, președintele BCE Christine Lagarde a subliniat că nu vede niciun compromis între asigurarea stabilității prețurilor și stabilitatea financiară.

De fapt, ea a spus că BCE ar putea continua să crească ratele, în timp ce abordează problemele bancare cu alte instrumente.

Mulți economiști nu sunt de acord cu Lagarde

Mulți economiști nu sunt de acord cu Lagarde că bătălia pentru stabilitatea prețurilor poate fi dusă fără a risca stabilitatea financiară.

A susține acest lucru „ar trebui să fie o declarație de încheiere a carierei”, a declarat Stefan Gerlach, economist șef la EFG Bank din Zurich și fost guvernator adjunct al Băncii Centrale a Irlandei. „Aceasta este ideea „principiului separării” din 2008 revizuită. Nu era o idee bună atunci și nici acum”, a adăugat el.

Care este principiul separării?

În 2008, la începutul crizei financiare, precum și în 2011, când a lovit criza datoriilor suverane, BCE a aderat la ideea că ratele dobânzilor ar putea fi utilizate pentru a asigura stabilitatea prețurilor în același timp cu alte măsuri, precum injecții generoase de lichiditate, care ar putea atenua tensiunea pieței.

Dar acest lucru doar a adăugat probleme și a trebuit să fie anulat rapid.

De data aceasta, membrul portughez din Consiliul guvernatorilor BCE, a cărui țară a suferit în special din cauza consecințelor crizei datoriilor suverane, este mai puțin blazat decât Lagarde.

„Istoria noastră ne spune că a trebuit să dăm înapoi de câteva ori deja în timpul proceselor de înăsprire, având în vedere amenințările la adresa stabilității financiare. Nu putem risca asta de data aceasta”, a declarat Mario Centeno pentru POLITICO într-un interviu.

Cazul lui Lagarde

După temerile inițiale că necazurile s-ar putea răspândi în zona euro, nervii investitorilor s-au calmat, iar acțiunile băncilor au început să-și revină. În același timp, noi date au arătat că presiunile inflaționiste subiacente au continuat să crească, sugerând că Lagarde și colegii ei au avut dreptate să-și țină armele – cel puțin pentru moment.

Dacă acesta este cazul, creșterea ratei dobânzii din martie – ceea ce economistul Commerzbank Jörg Krämer a descris drept investiție „necesară” în credibilitatea băncii centrale – va fi dat roade.

Turbulențele pieței chiar ajută

Piețele nervoase ar putea ajuta BCE să-și atingă ținta de inflație fără a fi nevoită să crească ratele dobânzilor la fel de agresiv cum se credea anterior.

Băncile tind să plătească o primă de risc suplimentară asupra ratelor lor de împrumut, ceea ce crește costul împrumuturilor pentru consumatori și afaceri. Așa că băncile ajung să facă o parte din munca de înăsprire a băncii centrale.

Vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, a sugerat acest lucru într-un interviu publicat luna trecută, deși a avertizat că este prea devreme pentru a evalua cât de mult impact poate avea.

Care este finalul jocului?

Provocarea pentru BCE este să atingă echilibrul corect. Dacă nu, riscă fie repetarea problemelor financiare în stilul anului 2008, fie revenirea la perioada stagflaționistă (creștere scăzută pe lângă inflația ridicată) care a tulburat continentul în anii 1970.

Dacă crește dobânzile prea agresiv, falimentele bancare urmate de o recesiune riscă să forțeze BCE să facă o schimbare în U a ratei dobânzii pentru a treia oară, creând riscuri masive de credibilitate. În schimb, dacă nu cresc suficient, banca centrală poate pierde controlul asupra inflației, care este mandatul său principal.

Singurul mod în care Lagarde poate câștiga este să ofere atât stabilitate prețurilor, cât și stabilitate financiară. În acest sens, nu există niciun compromis – unul fără celălalt pur și simplu nu va fi suficient.