Energie – Gheorghe Erizanu (Cartier): „Cred în continuare că literatura română e un produs foarte bun pentru export” – Sinteza

Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier, consideră că piața de carte din Republica Moldova n-a ieșit încă din etapa embrionară. Anual, sunt publicate 2.000 de titluri, dar majoritatea sunt teze, doctorate, cursuri și auxiliare.

Forbes: Care au fost primele trei evenimente importante care s-au întâmplat în activitatea dvs. editorială în anul 2023?

Gheorghe Erizanu: În 2023 ne-am obișnuit cu rutina războiului de lângă noi.

Am scos Asta nu e propagandă, de Peter Pomerantsev, romanul Legată cu funia de pământ, de Lorina Bălteanu, Negoț cu îngeri, inedite de Emil Brumaru & Zamfira Zamfirescu, poeme alese de O.Nimigean, Ștefan Manasia, Ruxandra Cesereanu, Dorin Tudoran, Anunțuri hazlii pentru adulți și copii, de Ionela Hadârcă, ilustrații de Irina Dobrescu (prima noastră carte tipărită cu vopsea alimentară) și alte 80 de titluri. Cu un tiraj total de 88.740 exemplare.

Cărțile autorilor Cartier au continuat să apară în spaniolă, franceză, poloneză, slovenă, greacă. Teatrul „Luceafărul” a montat spectacolul 1946, în regia lui Slava Sambriș, după Cartea foametei, de Larisa Turea, Radu Afrim a montat la Naționalul din Iași un fragment din Legată cu funia de pământ de Lorina Bălteanu.

Domnul Proust, în noua traducere a lui Cristian Fulaș, a apărut integral în cele 7 volume (trei în 2023). Iar Cristian Fulaș a devenit laureat al Academiei Franceze cu „Medaille de Vermeil, Prix du Rayonnement de la Langue et de la Littérature Françaises“.

Volumul de poeme Tot mai multă splendoare de Alina Purcaru a apărut în ediția a II-a la niciun an de la prima ediție, a fost premiat cu Cartea de Poezie a anului 2022, Premiul Leibniz, Observator Universitas.

Forbes: Cum s-a mișcat piața editorială din Republica Moldova și România în 2023? (tendințe, crize, creșteri/scăderi, târguri)

Gheorghe Erizanu: Își tămăduiește rănile din perioada pandemiei. Avem câțiva editori care n-au ieșit din covid. Atunci, după moartea lui Ioan Mânăscurtă, Nicolae Dabija sau Țisliuk, îți dai seama cât de mult contează un singur om într-o editură.

Apoi a venit războiul de lângă noi (scuze, noi îl simțim poate mai acut decât peste Prut). Ne-am dat seama că prețurile la materie primă și producere au săltat costul cărții, dar ne temem să săltăm și noi prețul la carte. Taschen, una dintre marile edituri internaționale de pe piața cărții de artă, a ajuns de la 17 euro/ albumul înainte de pandemie la 24 de euro în anul curent. Dacă ridicăm și noi prețul cu aproape 50 la sută, atunci riscăm să pierdem și cititorul fidel, care a îmbătrânit pe piața cărții odată cu noi.

Piața de carte din Republica Moldova încă n-a ieșit din faza embrionară. Anual apar peste 2.000 de titluri, dar majoritatea dintre ele sunt teze, doctorate, cursuri, auxiliare, studii ale ong-urilor. Probabil 400 de titluri intră în categoria cărților clasice.

E bine că România, prin Ministerul Culturii și ICR, participă la cele mai importante târguri internaționale. E bine că Bookfestul s-a democratizat foarte tare și rămâne cel mai important târg de carte de pe piața autohtonă. E bine că a rămas pe piața Gaudeamusul, dar, cu regret, încă n-a ieșit din tiparele anilor ’90 (doar cei mari au spații centrale, restul sunt pentru a face galerie celor mari). Au apărut foarte multe cărți pe tema Rusiei. România a început să afle că Ucraina e o țară vecină și are și ea istoria ei tragică, cultura și literatura ei.

Descoperim că topografia ucraineană, de fapt, e alta decât cea care a intrat prin filiera rusă în spațiul românesc. Kiev ar fi Kîiv, Harkov ar fi Harkiv. E un respect elementar să depunem un minim efort pentru a scrie corect denumirile orașelor bombardate de ruși și numele de familie ale victimelor agresiunii ruse. Actorii au început să se dezmeticească. Nu mai citim un Vodolazkin așa cum l-am citit până la război. Iahina a pătruns pe piața internațională prin susținerea statului rus și, respectiv, stă cuminte în banca pe care a așezat-o Kremlinul.

Forbes: În ce măsură crizele pe care unii retaileri de carte din România le traversează influențează activitatea editurii dvs?

Gheorghe Erizanu: Reprezentantul nostru din București, având experiența celorlalte crize din domeniu în 30 de ani de activitate, a fost mai înțelept ca noi și a sistat acordul cu mult înainte ca retailerii de care vorbiți să intre în faliment. Eu doar i-am acceptat punctul de vedere. Și nici n-am insistat.

Iar în Republica Moldova noi am trecut periodic prin crizele lanțurilor de librării. Câte una la 7-8 ani. Cu aceeași jucători. Pe noi nu ne-a afectat. Am preferat să nu câștigăm sume virtuale și să pierdem sume reale. Colegii mei din România, din câte cunosc, au fost afectați foarte dur.

Forbes: Ce-au făcut statul și autoritățile pentru cultura scrisă în 2023-2024? A avut vreun impact în activitatea editurii sau în piața de carte?

Gheorghe Erizanu: În Republica Moldova continuă de mai bine de 10 ani Programul Național de Editare de Carte, proiect inițiat de Uniunea Editorilor încă în 1998, acceptat cu mare greu abia în 2012, cred. Condițiile sunt foarte clare. Proiectul are memorie. Fiecare editură poate veni cu până la 10 titluri, fiecare scriitor poate propune o singură carte la trei ani. Statul achiziționează până la 300 exemplare de fiecare titlu. Editorul este obligat să pună, cel puțin, 300 de exemplare în vânzare (ca un filtru economic pentru o primă selecție a cărților direct de editură).

Când am elaborat proiectul noi credeam că 10 titluri e o cifră ușor de atins pentru orice editor. Experiența demonstrează că nu e chiar atât de simplu să propui 10 titluri per editură.

A mai fost acceptat încă un proiect al Uniunii Editorilor din Republica Moldova. E vorba de susținerea financiară a traducerilor scriitorilor noștri peste hotare. Este după modelele ICR sau Casa Polonă, atât că noi am simplificat la maximum documentele birocratice, sigur, până acolo până unde ne-a permis și legislația din Republica Moldova.

Proiectul este la prima lui sesiune. Documentele pot fi depuse până la sfârșitul verii. Sunt acoperite costurile de drepturi de autor, de traducere și, parțial, costurile editoriale. Suma maximă e de 15 mii euro per titlu. Este foarte important și portofoliul editorial al participantului. Ideea proiectului nu e să bifăm traduceri în alte limbi, ci să încercăm să pătrundem și să promovăm literatura română peste hotare.

Eu cred în continuare că literatura română e un produs foarte bun pentru export. Dacă vom reuși cu o duzină de scriitori pe piețele importante, atunci, în viitor, va fi mult mai ușor pentru scriitorii români de mâine să intre pe celelalte piețe.

Forbes: Care credeți că sunt obligațiile pe care le are editorul român de a face cultură pe bani săi?

Gheorghe Erizanu: Nu are nicio obligație. Dacă editorul român ar fi un simplu negustor. Dar, fiindcă nu prea putem fi doar negustori, vorba lui Puzzo, dă-i unui editor să vândă o cutie de caviar cu 10 euro și nu va putea, atunci noi, editorii, lipsa de vână negustorească ne-o acoperim cu grija pentru cultură. Totuși, este mult mai nobil să falimentezi ca om de cultură decât ca simplu negustor.

Forbes: În ce măsură Inteligența Artificială poate să modifice activitatea editorilor și piața de carte? Considerați că este o amenințare sau, dimpotrivă, un instrument eficient pentru un editor?

Gheorghe Erizanu: Probabil, Inteligența Artificială va face o salubrizare pe piața de carte. Scriitorii buni vor rămâne, traducătorii buni vor rămâne, ilustratorii buni vor rămâne. Poate vor dispărea ceilalți.

Noi suntem generația care am prins telefonul cu disc, primele mobile, iphonul. Niciodată istoria nu s-a schimbat atât de rapid. Oricum, lumea va avea nevoie de povești, de povești bine scrise.

(3 iulie 2024)

Foto: Nadejda Roșcovan

Topurile cu cele mai vândute cărți ale editurii Cartier pot fi consultate în ediția print Forbes România.

Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.