Cyber-ul este o componentă a apărării, de aceea, vorbim despre cyberdefence, nu doar de cybersecurity, a spus Iulian Chifu, Președinte Center for Conflict Prevention and Early Warning, la Forumul România Digitală, organizat de Financial Intelligence.
Potrivit domniei sale, componenta cyber începe să afecteze nu numai războiul convențional, dar și războiul hibrid, și, mai nou, și războiul nuclear.
Cea mai importantă formulă modernă de utilizare a componentei de inteligență artificială este gestionarea armelor și adaptarea armelor contra armelor: “Am văzut asta în războiul de agresiune a Rusiei în Ucraina și acest lucru ne-a învățat că trebuie să schimbăm și armata – armata modernă de secolul 21.
Războiul de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung, al Rusiei în Ucraina schimbă fundamental armata, pentru că va trebui să învățăm să asociem mai multe culturi, care altfel ar fi opuse, și pe care trebuie să le facem să funcționeze într-o anumită sinergie.
Avem cultura clasică – cu respectarea ordinului, cu ierarhie, cu lucrurile foarte clare care intră în zona militară. Dar, pe lângă această cultură, avem o cultură a IT-iștilor, care stau nopțile și coordonează, pe console, în buncăre, dronele care fac atacurile pe care le vedem că se întâmplă astăzi și în profunzimea Rusiei, și în zonele aeroporturilor, și a bombardierelor care atacă Ucraina.
Avem, în egală măsură, o componentă care se referă la inginerie, la zona electronică, la zona de telecomunicații care se ocupă de războiul electronic. Și acolo sunt cercetători, e o altă cultură care are nevoie de creativitate, de libertate, nu de ordin, nu de goarnă la 5:30 dimineața.
Culturile acestea trebuie să se suprapună.
Avem și un al patrulea tip de cultură de care avem nevoie, care este cel care trebuie să nască noile strategii, noile doctrine, noile modalități de abordare a războiului și aici vin profesorii universitari,
care ne strângem și încercăm să învățăm din ceea ce se întâmplă pe teren și să elaborăm noile soluții.”
Iulian Chifu apreciază că vom avea nevoie de AI, întrucât, în momentul de față schimbăm generația tehnologică mult mai repede decât avem posibilitatea să o învățăm: “Din punctul acesta de vedere, folosirea artificial intelligence ajută la zona de design, la capacitatea de acționare/îmbunătățire a armei și a contra-armei în război, la drone.
Aceste utilizări ne duc la o componentă etică, care este extrem de importantă – e vorba despre optimizarea capabilităților. Nu trebuie să uităm că am început de la chestiuni legate de zborul autonom utilizând AI, mergând până la țintire și lovire în mod autonom, inclusiv achiziționarea țintei prin recunoaștere facială de către dronă, mergând inclusiv către componenta de AI în utilizarea focului.”
Iulian Chifu a spus ca avem deja o problemă cu zborul autonom: „El este deja utilizat, nu are nevoie de comunicațiile electronice cu GPS. I se presetează un anumit tip de program și se duce până acolo unde trebuie. Problema este cât decide factorul uman, care este responsabil în achiziționarea țintei și în lovire. Achiziționarea țintei deja e o problemă. În momentul în care AI Identifică facial persoana pe care o vizezi, contribuția umană este extrem de redusă. Sigur că omul apasă pe buton și trage în aceste condiții, dar deja am o problemă pentru că formula este autonomă și riscul ca interpretarea să fie greșită există. A cui este responsabilitatea? A mașinii, a celui care a programat inteligența artificială, a programului care ajunge să facă recunoașterea și să comunice operatorului că e cazul să apese pe buton? Partea cea mai complicată este cea a lovirii autonome.
În mod normal, la nivel juridic și etic, nu se poate face lovire fără componentă umană cu responsabilitate directă, însă lucrurile s-au întâmplat deja, și aici ajungem la o mare dilemă etică. Există, în momentul de față, state care fac cercetare, nu au aceste limite, nu au drepturile omului și nici nu au limite în privința regulilor de utilizare a AI, și atunci își dezvoltă “experiența” inteligenței artificiale pentru a-și îmbunătăți capacitatea de lovire autonomă.
Ce facem, lăsăm marile companii tehnologice actuale să își desfășoare cercetarea și să achiziționeze date, care nu se întâmplă decât în condiții reale, sau o interzicem pe bază etică și pe normative juridice și lipsă de responsabilitate? Dezbaterea și dilema vin din faptul că, dacă nu facem cercetarea, oponentul nostru, adversarul nostru virtual o face și ne vom trezi în situația în care nu vom avea capacitatea de a contrabalansa un asemenea tip de dezvoltare.
Nu poți să lași pe cineva să meargă pe o nișă, pe care tu nu ai explorat-o în egală măsură, și atunci, de aici, și dificultățile”.
Iulian Chifu a mai subliniat și că algoritmii care nu sunt hrăniți cu experiențe noi tind să meargă spre același tip de soluții: „Și aici avem o problemă, dar aici să zicem că avem niște soluții de natură matematică care ne pot ajuta și putem face dezvoltări. Nu trebuie să uităm că un algoritm nu se hrănește doar prin el însuși, ci are nevoie de injecție constantă de date, mega date și experiențe noi.”
În acest context, Iulian Chifu a adus în discuție hacking-ul – utilizarea instrumentelor cyber pentru a injecta “experiențe”, mega date care să dirijeze inteligența artificială în alte zone: “Iată cât de elaborat poate să meargă un mecanism și ce dimensiune de impact pot avea aspectele cyber asupra inteligenței artificiale, pe care noi o folosim, de la condus autonom, Chat GPT, la recunoaștere facială și la manevrarea capabilităților militare.
Gândiți-vă că această inteligență artificială este folosită de către Federația Rusă pe dimensiune nucleară și nu e vorba de optimizarea amplasamentelor nucleare a celor trei capabilități, ci e vorba în mod direct de țintire, vizare și lansare autonomă a unui arsenal nuclear.”
Potrivit lui Iulian Chifu, dimensiunea diversității și complexității a ceea ce înseamnă acest spațiu cyber, cât de profund ne poate afecta și dincolo de viața cotidiană, trebuie tratată cu extrem de mare atenție: „De aceea, este și important ca dezvoltările care se fac să țină cont, pas cu pas, și de aceste elemente și de componentele de natură etică și de componentele de responsabilitate, inclusiv de răspundere juridică.”
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).