Producție industrială – Marian Năstase: Alro a crescut ponderea produselor cu valoare adăugată mare și foarte mare, de la 50%, la 70% (partea a II-a) – Sinteză

• “La nivel european, Germania rămâne, în continuare, piața noastră principală”.

• “Idealul ar fi ca până în 2030 să avem stabilitate. Nu mai contează dacă e conducere bicefală, dacă e triumvirat”

• Interviu cu Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al Alro Slatina

Reporter: Ce ne puteți spune despre activitatea Alro de anul trecut?

Marian Năstase: 2023 a fost cel mai greu an pentru Alro de 22 de ani, de când activez eu în cadrul companiei, și pot sa spun că nu a fost o surpriză. M-am așteptat că va fi un an greu, pentru că am luat în piept reverberațiile crizei energiei.

Marian Năstase, Alro: Avem nevoie de capacități de echilibrare – o măsură ca să curbeze viteza, să reducă populismul și să facă mai mare acceptabilitatea socială a energiei verzi – PARTEA I

De fapt, au fost două elemente fundamentale. Primul – efectele crizei energetice care a început în aprilie 2021, a continuat în 2022 și chiar şi în 2023. Al doilea element fundamental este că pandemia a creat un consum artificial pe piața aluminiului, adică s- a consumat mult mai mult, în avans.

Și pe piața aluminiului, în 2023 a fost o situație cam depresivă, dar s-a schimbat. Anul acesta, în principiu, vedem un trend reversat, vedem stocuri în scădere, vedem estimări de creștere a consumului de aluminiu mai mare decât creșterea producției, ceea ce va pune presiune pe stocuri.

Eu, prin definiție, sunt un optimist și cred că 2024 va fi un an mai bun decât 2023.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre Centrala pe care o construiţi la Işalniţa?

Marian Năstase: Noi credem cu tărie că este un proiect viabil. Din informațiile mele, urmează să lansăm licitația pentru EPS cât de curând.

În urma unei licitații publice organizate de Complexul Energetic Oltenia (CEO), ALRO a fost selectată pentru a construi împreună o centrală electrică pe gaz, la Ișalnița. În societatea CCGT Power Işalniţa S.A., Alro deţine o participare de 40,1%, diferenţa de 59,9% fiind deţinută de Complexul Energetic Oltenia. În calitate de SPV (Special Purpose Vehicle), CCGT Power Işalniţa va dezvolta o capacitate de producţie de energie bazată pe gaz natural, cu o putere totală instalată de 850 de MW.

Proiectul face parte din Planul de Restructurare a CE Oltenia, care a fost aprobat de Comisia Europeană în ianuarie 2022 şi care prevede, printre altele, construirea a 2 centrale pe gaze şi a 8 parcuri fotovoltaice în vederea diversificării mixului energetic şi a tranziţiei la surse de energie mai puţin poluante, precum şi restabilirea viabilităţii companiei.

În afară de cele două proiecte pe care în momentul de față le urmărim, cea de la Işalniţa şi cea din curtea fabricii, nu ne gândim la alte proiecte pe gaz.

Centralele acestea, chiar dacă sunt o picătură într-un ocean de nevoi, sunt bune. Mai bine să avem ceva decât să nu avem nimic. Eu m-aș bucura să se facă mai multe și în estul Europei și în Vestul Europei.

Reporter: Fondul Proprietatea este acționar al Alro. Aveți informații că ar vrea să își vîndă participația? Se pare că există unele divergențe între statul român și Fondul Proprietatea. Ministerul Finanţelor ar vrea să creeze nişte fonduri de private- equity, inclusiv FP, pentru a investi în diverse sectoare economice.   

Marian Năstase: Aici nu mă pronunț, pentru că e treaba acționarilor, dar ca cetățean e clar că participațiile Fondului Proprietatea, în mare parte au fost lichidate, vândute, iar cu banii respectivi s-au făcut programele de buy back de acțiuni. Ce există în portofoliul Fondului Proprietatea, acum, probabil că nu susține financiar o structură de administrare a Fondului.

Când ai un fond care la un moment dat nu mai este rentabil pentru a fi administrat de către o singură entitate, cum e Franklin Templeton, se face un “securitization” –  adică se face o evaluare, se creează un pachet din el, îl vinzi, iei banii pe el, faci ultima răscumpărare de acțiuni a Fondului Proprietatea la bursă, închizi fondul, iar cumpărătorul rămâne acționar în entitățile respective.

Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor are și el un punct de vedere corect aici, pentru că, pe lângă Alro care este listat, au rămas câteva companii strategice, iar statul român trebuie să-și exercite și el un anumit punct de vedere, ceea ce mi se pare foarte corect. Aceste companii strategice, în actualul context geopolitic, au devenit și mai importante. Vorbim de Portul Constanța, Aeroporturi Bucureşti și, până la urmă, să știți că și Salrom este strategic, pentru că noi suntem obișnuiți să avem sare la discreție, dar sunt țări în care sarea e mai valoroasă decât aurul.

Reporter: Care sunt proiectele de viitor ale Alro?

Marian Năstase: Nu prea pot să vă spun care sunt proiectele de viitor, pentru că suntem societate listată. Vă spun ceea am anunțat deja. În principiu, noi am crescut ponderea produselor cu valoare adăugată mare și foarte mare, de la 50%, la 70%. Anul acesta, ne propunem să facem peste 90.000 de tone de produse cu valoare adăugată mare și foarte mare. Am trecut cu reciclatul, de la 30.000 de tone, la aproximativ 100.000 de tone, anul acesta, pentru că am finalizat investiția pe partea de aluminiu reciclat. Am finalizat prima parte a investiției cut to size, ceea ce înseamnă că tăiem intern plăcile și ne apropiem mai mult de nevoile clienților noștri finali. Mai avem în proiect să facem precision plates, unde investițiile s-au aprobat, dar încă nu sunt implementate. Deci ne ducem spre Downstream. Interesul nostru este să ne mărim portofoliul de clienți finali pe partea de produse procesate. În ultimii doi ani de zile, avem peste 80 de clienți noi.

Reporter:  Din ce țări?

Marian Năstase: În principal, în zonele noastre de vânzare, țările europene rămân în continuare zona noastră de vânzare principală, urmând Israel, Statele Unite. Mexicul devine o piață foarte interesantă și foarte importantă pentru noi. La nivel european, Germania rămâne, în continuare, piața noastră principală. Vedem niște semnale pozitive. Eu cred că Germania se va reinventa, pentru că sunt obligați să o facă. Nevoia te învață. Când îți apare nevoia, iei măsuri pe toate planurile. Nu mai susții cu entuziasm debordant niște politici care se dovedesc încet, încet, nu zic inca falimentare, dar se dovedesc greșite, de la un anumit punct încolo. Germania are un cuvânt greu de spus în Europa și va încerca ajusteze aceste politici greșite. Vedem o Franța care și-a impus punctul de vedere cu energia nucleară. Că dacă mai închideam și energia nucleară, era înfiorător.

M-aș bucura să rămână, în continuare, un tandem franco german, cum a fost în Europa, nu să înceapă fiecare să incerce sa îl domine pe celălalt.

Următorii ani, până în 2030, sunt ultima șansă pe care o are România să se dezvolte, pentru că avem foarte multe fonduri la dispoziție. Deci e clar că ne trebuie stabilitate politică. Sunt convins că asta își doresc oamenii de afaceri. Eu, de 30 de ani, doresc stabilitate politică, ca să poată fi implementate politicile. Nu poți să implementezi politici în șase luni. Am trecut de la guverne de patru ani, la guverne de câteva luni. Ultimul guvern de patru ani a fost Guvernul Tăriceanu. Apoi, nu am mai avut. Am avut o succesiune de guverne Boc de nu le mai știm numărul. Apoi, a fost Guvernul Ponta, 3 ani, și, după aceea, am avut multe guverne, am avut și mai multe pe an. Asta nu e sănătos pentru pentru nicio țară. Trebuie stabilitate, ca să poți să asimilezi, să faci proiecte, să absorbi acești bani care vin și, categoric, vor duce la creștere economică.

Deci, cel puțin până în 2030, este clar că idealul ar fi să avem stabilitate. Nu mai contează dacă e conducere bicefală, dacă e triumvirat… Am trăit, în istorie, aceste lucruri, se știu și plusurile, și minusurile. Dar, trebuie cumva să ne depășim condiția dâmbovițeană și să vedem un pic vizionar nevoia țării, căci, altfel, ni se resuscitează niște frici. Noi, românii, suntem mai puțin fricoși decât alții. Dar avem și noi fricile noastre. Nouă nu ne e frică de frig și beznă, că am mai trăit. Nu ne e frică de pus pătura în geam, că am mai făcut asta. Nu ne e frică să rămânem fără mâncare, că toți avem câte o mătușă pe la țară. Și supraviețuim. Am supraviețuit în ani foarte grei, deci suntem destul de căliți din punctul acesta de vedere. Dar, fundamental, am dori să trăim mai bine, nu mai rău.