Robotul Minerva ca: 
Fermierul Moroșan Cooperativă Agricolă (FMCA) se pregătește să înceapă primele livrări din sezonul 2024, în 12-13 aprilie. Am stat de vorbă cu Andreea Iulia Kalisch, Președinta Cooperativei, despre provocările producției ecologice și ce presupune să îți păstrezi colaborările cu marile lanțuri de retail.
Ne aflăm în localitatea Cernești, județul Maramureș, în apropiere de Baia Mare. Aici sunt două investiții, una finalizată în anul 2018, pe o suprafață de 0,72 ha, într-o seră acoperită cu folie, și o investiție nouă, pe care am coordonat-o, pe o suprafață de 1,1 ha, într-o seră acoperită cu sticlă. Noua seră corespunde, sub toate aspectele, definiției agriculturii de precizie.
Agroverde este membru asociat în Fermierul Moroșan Cooperativă Agricolă (FMCA), cu o cotă de 17%. Din păcate, investiția întreprinsă de Agroverde pe 0,7 ha a fost gândită și construită de o firmă locală – BB Global Nord Vest, care nu avea expertiza necesară unei construcții de asemenea anvergură. Câțiva ani ferma a mers pe pierdere, s-au tot acumulat datorii, dar e un exemplu bun, din care poate oricine să învețe, și anume că modul în care cheltui banii îți definește succesul viitor.
Nu suntem o cooperativă extinsă, avem doar șase membri. Sper să mai creștem numărul lor, deoarece există o oarecare reticență printre producători, iar Maramureșul nu are un mare potențial agricol și nici foarte mulți producători.
În zonă știe toată lumea de Fermierul Moroșan. Când a venit la noi în control, Direcția Agricolă ne-a confirmat că suntem cel mai mare producător de legume bio al județului, pe zona agricolă, cu siguranță suntem cei mai mari.
Investiția în sera veche a fost de 1,39 milioane euro, din care 70% grant european, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), și aparține fermei Agroverde Market, iar investiția în sera nouă, de 2.200.000 de euro, a fost făcută tot din fonduri europene, cu o parte de cofinanțare de 10%, pentru care am accesat un credit bancar.
Din păcate, doar patru din cei șase membri ai cooperativei sunt activi. Unul dintre ei urma să se ocupe de apicultură, însă perioada COVID i-a deviat planurile. De aceea, încercăm să găsim variante pentru perioada de iarnă, să fim cât mai mult prezenți pe piață, cu orice fel de produs agricol. Momentan ne axăm pe ce știm: facem roșii bio. În principiu, suntem primii și ultimii pe piață, adică facem primele livrări din sezon în aprilie și le încheiem în decembrie-ianuarie. Ultima livrare din sezonul trecut a fost în ianuarie 2024.
Este primul an în care am încercat o cultură intermediară, de zambile, la ghiveci. Pot spune că a fost un succes iar la anul vom extinde cantitatea și sortimentul de flori pe perioada de iarnă-primăvară.
Cred că ține puțin și de noroc. Maramureșul e o zonă preponderent muntoasă, nu are un potențial agricol ridicat, așadar nu sunt sute sau mii de hectare de teren agricol, tratat cu pesticide sau ierbicide. Așa se face că noi am solicitat reducerea perioadei de conversie, s-au făcut analize de sol și s-a dovedit a fi curat, deci am primit certificarea foarte repede.
De investit, investim și acum. Pe zona de procesare, pentru a putea trece la ambalaje prietenoase cu mediul, am optat pentru o linie de sortare-ambalare foarte performantă. Ne folosim de panouri solare și am îmbunătățit infrastructura, pentru a eficientiza procesul de ambalare. În zona de producție, de asemenea, am crescut capacitatea de stocare a apei, pentru că noi funcționăm exclusiv cu apă pluvială, pe care o colectăm și o stocăm.
După cum știți, investițiile în România sunt, în majoritate, din fonduri europene. Este un avantaj fenomenal al generației noastre. Vorbim pur și simplu de bani gratis. Nu știu câți tineri înțeleg acest lucru foarte bine, probabil cine a accesat vreun credit, de orice fel, de la o bancă, poate vedea ce înseamnă analiză, dobânzi, rambursare, garanții… Pe când, prin programele derulate prin AFIR ai o singură preocupare, și anume: să poți realiza ce îți propui prin studiul de fezabilitate. Ori, dacă ți se oferă banii pentru achiziții de orice consideri tu că îți este necesar, te documentezi suficient și îți asumi businesul pentru care ai primit bani, e deja un avantaj incomensurabil! Avem anual serii de studenți de la Cluj sau Baia Mare și mereu le spun să îndrăznească, pentru că România e asemenea unui sol fertil și, în plus, are avantajul subvențiilor pentru investiții. Trebuie doar curaj și asumare.
Agricultură de precizie înseamnă să atingi potențialul maxim de producție. Pentru aceasta este nevoie de a avea cât mai multă informație și unelte pentru a interveni. Informație privind umiditatea solului, conductivitatea, ph-ul solului și al apei de irigare, umiditatea aerului, temperatura, inclusiv a plantei. Avem toate acestea și încă învățăm și ne perfecționăm în a folosi toată tehnologia de care dispunem.
În ceea ce privește sustenabilitatea, fiind un sector atât de nou și în expansiune, sunt multe posibilități. Am semnat recent un contract de colaborare cu Universitatea Tehnică din Cluj, Facultatea de Biologie. Sunt interesați de implementarea unui proiect privind creșterea și înmulțirea buburuzelor. Cu aceeași universitate colaborăm pe un project de cercetare în zona IT, pentru managementul de producție și soluții integrate, în interiorul serei. Discutăm acum elaborarea unui proiect privind producția de ambalaje din materiale biodegradabile. Mă entuziasmează foarte tare ideea!
Am intrat și într-un program-pilot finanțat de Lidl pentru a ajuta producătorii români, avem un soft care analizează diferite date, precum culoarea frunzelor, posibile atacuri de dăunători, conductivitatea în sol ș.a.m.d. Am înțeles că săptămâna viitoare vor face o îmbunătățire și voi primi alerte în telefon, deci, vă mărturisesc că toate aceastea ne fac viața la fermă mult mai ușoară, plus că ai un mult mai bun control și înțelegere asupra a ceea ce se întâmplă, poți interveni și, în final, poți obține o producție semnificativ mai bună.
Eu cred că parteneriatele nu sunt greu de stabilit. Cred că sunt greu de menținut. Ba chiar cred că retailerii vor să semneze cât de multe parteneriate, să aibă un număr cât mai mare de contracte cu furnizorii români. O parte dintre marii retaileri pun mare preț pe ajutarea producătorului român, cred că e undeva setat în fișa postului, dar văd efectiv oameni empatici, implicați și dăruiți. Chiar vor să înțeleagă ce se întâmplă, care sunt mecanismele interne, iar de la an la an fac ajustări, în funcție de constatările din anii precedenți.
Aș zice dăunătorii și agenții patogeni, lipsa forței de muncă însă aceștia sunt factori sporadici. O constantă este totuși frica de contaminare a producție. Am văzut recent o știre, din păcate proastă și incompletă, privind blocarea unui lot de căpșune pentru identificarea unei substanțe – Karanjin. Karanjinul este o substanță naturală, în analiză, încă nereglementată, ceea ce o face interzisă. Probabil, în câțiva ani, va fi folosită în sectorul bio pe scară largă, pentru că este foarte eficientă, în asociere cu uleiul de neem, pentru combaterea tutei.
Nouă Lidl ne-a blocat livrările, de câteva ori. Au un sistem de verificare a calității foarte strict. Acum doi ani, am fost blocați pentru substanța „fosetil de aluminiu”. Ne-au blocat livrările și au informat organismul de control Ecocert. Au venit și au făcut propriile investigații, s-au luat analize de fruct, frunze și sol și a reieșit că nu era contaminată cultura. Cel mai probabil, contaminarea a fost de undeva din exterior, la ambalare, unde poate să fi fost o eroare umană simplă, cum ar fi vărsarea unui pahar de cola pe masă (cola conține fosetil de aluminiu). Trebuie să fim extrem de vigilenți privind orice produs, atât în seră, cât și în spațiul de ambalare. O eroare poate duce la declasarea produselor, a întregii culturi, chiar. Acum îi înțeleg foarte bine pe sportivii de performanță care trăiesc mereu cu spaima contaminării.
Idealul producției bio este de 40 kg pe metru pătrat. Cred că olandezii produc undeva între 30-35 kg/m2. Noi nu am depășit încă 25 kg/mp. În principiu, toată cantitatea noastră se vinde. Nu e mereu ușor, uneori poate fi frustrant, mai ales că sunt programe guvernamentale, gen Tomata, care destabilizează complet piața. Sunt perioade în care, efectiv, e inflație de roșii pe piață. Încă învățăm, enorm, de la an la an.
În principiu, producția bio e obligatoriu să fie ambalată, tocmai pentru a evita contaminarea la raft. Lidl cere roșii cherry ambalate în caserole de 250 de grame. Roșii bio cocktail, pe ciorchine, la 350 de grame și roșii tradiționale, small beef, la 500 de grame. Toate în flow pack, adică în cutiuțe de carton și cu plastic deasupra.
Kaufland cere roșii cherry la 400 de grame, roșii cocktail la 350 de grame și Small Beef la 500 de grame.
Acum avem în sere o tomată tradițională, care seamănă foarte mult cu roșia cu care am crescut și, probabil, va fi listată ca produs nou, în ambalaje de 600 de grame.
Sunt condiții obligatorii legate de trasabilitate, care apar pe etichetă, să apară numele producătorului, al furnizorului (noi), apare sigla ECOCERT. În plus, la noi apare și sigla Produs Montan, fiindcă avem o certificare în plus.
Lidl are etichete proprii, predefinite. Acolo apar doar datele firmei noastre și codul de bare. Și brand-ul BioOrganic al retailerului. La Kaufland livrăm sub eticheta noastră cu brandul și logoul nostru.
40kg/mp. 🙂
Gustul este principalul criteriu. Prin bio oamenii înțeleg, automat, și gustos. Deși nu e o asociere corectă, acesta este nivelul de așteptare al consumatorului. În realitate, sămânța este cea mai importantă decizie. Cunosc prețurile semințelor comercializate în România și pot să vă spun că noi avem cele mai scumpe semințe. Le aduc de la un furnizor extern care nu livrează pe piața din România. În acest fel putem avea soiuri gustoase, care au și o productivitate bună, per total.
Tendința aproape agresivă, zic eu, este „prietenos cu mediul”. Sunt modificări legislative riguroase, este bine că sunt, dar uneori sunt nerealiste. În societatea occidentală s-a vândut mai mult ambalajul. Ambalajul are și acum o pondere destul de importantă în alegerea consumatorului ‒ „trebuie să arate bine” – însă, tendința este și spre a diminua risipa și anumite costuri să fie restrânse! Este frustrant când, la final de an, ai costuri cu ambalajele de 80.000-100.000 de euro, bani care, practic, sfârșesc în coșul de gunoi al consumatorului. Abordarea noastră a fost mereu diferită și am preferat un ambalaj simplu, iar conținutul să fie cât mai bun. Sper că tendința consumatorilor să se îndrepte către calitatea produsului și nu frumusețea ambalajului.
Produse românești, sănătoase, nu vor să fie păcăliți de etichetă. Până la urmă este firesc să știe că au luat decizia corectă la raft și că nu vor avea dezamăgiri când pun pe masă achiziția.
În fiecare an mă gândesc la asta și mereu concluzia este că poate anul următor ieșim pe piața externă. Deocamdată însă, anul acesta, rămânem pe piața internă și sper ca și colaboratorii noștri să fie mulțumiți. Îmi doresc enorm creșterea spațiului de producție cu încă o seră, precum și cooptarea de noi membri în Cooperativă.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (modernbuyer.ro).
