♦ „Dacă vrei să mergi la teatru în Bucureşti, trebuie să te faci actor“, consideră Manuela ♦ „La TNB cred că trebuie să-ţi iei bilet cu trei luni înainte ca să-ţi găseşti loc la un spectacol bun“, spune Alecsandra ♦ „De doi ani vreau să merg la Fantoma de la Operă şi verific periodic când se pun biletele în vânzare şi nu găsesc“, afirmă Ruxandra ♦ „Mi-am luat bilete în ultima zi la colecţia Dali, cu peste 100 de lei, la ofertă, şi era full“, spune Cristina ♦ „Am stat aproape două ore la coadă să văd «Sărutul» lui Brâncuşi“, susţine Ioana ♦ Acestea sunt doar câteva exemple care arată cum cultura, cel puţin în Bucureşti, a devenit un domeniu care a câştigat mult de pe urma pandemiei şi a perioadei de izolare socială. „Pandemia ne-a influenţat, categoric, consumul cultural. Şi nu cred că doar domeniul teatral, ci şi în celelalte sectoare“, spun reprezentanţii Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti.
Lumea spune că s-a dus cultura, dar, în Bucureşti, totul este plin şi la preţuri din ce în ce mai mari. Eşti considerat norocos dacă prinzi un bilet la teatru cu o lună înainte, iar pentru piesele cunoscute, cu trei luni înainte. La Operă este la fel: spectacolele bune dispar instant. Apoi, la spectacolele noi, ajungi să rezervi locuri fără să ai recenzii sau comentarii, în orb. Ce s-a întâmplat cu societatea?
„Sălile s-au reumplut foarte repede după perioada pandemiei, probabil şi din dorinţa de a «recupera» un obicei care aduce oamenii împreună într-o sală de teatru, după o lungă perioadă de izolare socială“, spun reprezentanţii Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti (TNB).
Cu alte cuvinte, după izolare, am ajuns să redescoperim cultura, iar acum este mai valoroasă ca niciodată şi publicul creşte chiar şi în faţa preţurilor tot mai mari şi a locurilor din ce în ce mai greu de găsit.
„Gradul de ocupare este de peste 95%, iar biletele sunt puse în vânzare cu trei săptămâni înainte. Avem titluri la care biletele se epuizează şi în câteva ore“, spun reprezentanţii Teatrului de Comedie, care spun că observă o creştere a segmentului de vârstă 20-30 de ani în sala de spectacol.
„Pandemia ne-a influenţat, categoric, consumul cultural. Şi nu cred că doar domeniul teatral, ci şi în celelalte sectoare“, menţionează reprezentanţii Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti. Ei subliniază că s-au reaşezat în „matcă“ din 2022, când lucrurile au revenit la ce era înainte de pandemie, iar acum au în jur de 12-14 spectacole programate pe lună.
Cursa de Şoareci, TNB, Sala Ion Caramitru. FOTO: Florentina Niţu
Există o conştientizare a nevoii de socializare pe care, înainte de pandemie, unii oameni nu o aveau. Privind per ansamblu, subliniază ei, acest comportament se datorează şi unui nivel mai mare de bunăstare economică, cel puţin în Bucureşti.
„Creşterea salariilor face posibilă alocarea unei părţi mai semnificative din bugetul unei familii pentru «nevoile culturale», implicit pentru cumpărarea biletelor la teatru“, spun reprezentanţii TNB.
Orice factor extern influenţează cererea pentru evenimente culturale, menţionează reprezentanţii Teatrului Elisabeta. Aceştia explică faptul că perioada de pandemie a fost una tragică pentru sectorul cultural, mai ales pentru teatrele independente, care depind exclusiv de vânzarea de bilete pentru finanţare. „Restricţiile şi anularea spectacolelor din acea perioadă ar fi putut însemna sfârşitul activităţii noastre, lipsiţi de orice formă de venit, dar, cumva, am reuşit să supravieţuim acelei perioade, iar lucrul acesta s-a datorat în cea mai mare parte publicului nostru fidel. După perioada pandemică, atunci când lucrurile s-au stabilizat, iar oamenii au avut din nou încredere să meargă în spaţii aglomerate, consumul a crescut semnificativ.“
Acum, la Teatrul Elisabeta se joacă, în medie, 36 de spectacole pe lună, pe cele două săli pe care le are. Spre comparaţie, în stagiunea 2018–2019, cea dinainte de pandemie, a avut aproximativ 200 de spectacole, iar în stagiunea trecută, 2023–2024, a avut 330 de spectacole. „Este o evoluţie semnificativă a numărului de reprezentaţii, atât ca urmare a interesului crescut din partea spectatorilor, cât şi a numărului mai mare de producţii realizate.“
Totodată, la Teatrul Naţional din Bucureşti se observă o evoluţie pozitivă după pandemie. De exemplu, în 2019 s-au jucat 853 de spectacole, iar în 2024 s-au jucat 718, ambii ani având peste 200.000 de spectatori. Gradul de ocupare a sălilor a crescut de la 70% înainte de pandemie la peste 80% anul trecut.
„Ca pasionat de teatru am remarcat faptul că oferta de spectacole este în creştere, însă numărul acestora este încă foarte redus, iar oferta, limitată. La Bucureşti preţurile sunt apropiate de Londra, însă dacă acolo un spectacol se joacă de două ori pe zi, şase zile din şapte, la noi e o minune dacă e joacă şi de două ori pe săptămână. Nu în ultimul rând, calitatea costumelor, a decorurilor şi a spectacolului în sine rămân mult sub ce vedem în Vest, însă când vine vorba de preţ pe bilet diferenţele nu sunt la fel de mari“, consideră Bogdan.
„Am luat cu o lună şi jumătate înainte bilete la teatru pentru un spectacol la TNB“, spune Maria. George a fost mai norocos şi a găsit cu circa o lună înainte bilet la spectacolul „Gaiţele“ de la TNB, iar pentru un bilet a plătit 210 lei din dorinţa de a o vedea pe actriţa Carmen Tănase.
„Actorii, în măsura în care fac parte din categoria «vedetelor», cu o vizibilitate uneori mai mare chiar decât a instituţiilor teatrale în care lucrează, pot contribui esenţial la promovarea unui spectacol şi, implicit, la creşterea gradului de ocupare a sălilor“, au explicat reprezentanţii TNB.
De exemplu, pentru spectacolul „Dineu cu proşti“, în care joacă Horaţiu Mălăele, în luna februarie nu se mai găsesc bilete la nicio reprezentaţie şi la nicio categorie de preţ – 30 sau 80 de lei. „Dacă vrei să mergi la teatru în Bucureşti, trebuie să te faci actor“, consideră Manuela. Alecsandra spune că „la TNB trebuie să-ţi iei bilet cu trei luni înainte ca să-ţi găseşti loc la un spectacol bun“.
Situaţia nu este una singulară la TNB. Chiar şi la alte teatre numărul de spectatori a crescut şi locurile sunt greu de găsit. „În stagiunea 2018–2019 am avut peste 45.000 de spectatori, număr care a crescut în ultimii cinci ani, dacă excludem perioada pandemică, ajungând în stagiunea trecută la peste 65.000. Această evoluţie reflectă interesul tot mai mare pentru produse culturale“, spun reprezentanţii Teatrului Elisabeta care împlineşte anul acesta zece ani de activitate şi a atins anul trecut cel mai mare număr de spectatori, cu toate că biletul pentru un spectacol costă între 70 şi 120 de lei.
Cină cu prieteni, Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei. FOTO: Florentina Niţu
Ei au completat că majoritatea spectacolelor lor sunt sold out cu cel puţin o săptămână înainte de eveniment. Totuşi, există şi producţii foarte apreciate, precum „Boeing Boeing“, „Puricele în ureche“ sau „Minciuni Nevinovate“, pentru care cererea e uriaşă şi biletele se vând în câteva zile de la punerea lor în vânzare.
„Notorietatea pe care unii dintre aceşti actori o au pe reţelele de socializare şi promovarea spectacolelor pe canalele lor au atras în săli şi oameni care nu erau în trecut consumatori de teatru, dar care au devenit spectatori fideli. Datorită varietăţii oferite, putem vedea în sală spectatori cu vârste pornind de la 20, până la 80 de ani, cu interese variate“, au precizat aceştia.
La Teatrul Elisabeta joacă actori precum Alexandra Velniciuc, Lucian Ghimişi, Tania Popa, Maria Buză, Mirela Stoian, Andreas Petrescu, Laura Cosoi, Vladimir Drăghia şi Ştefan Pavel, care au pus în scenă spectacole de comedie cu renume internaţional, ale unor autori consacraţi precum Marc Camoletti, Neil Simon sau Georges Feydeau.
„Sunt spectacole unde sălile sunt 100% pline şi altele unde vin mai puţini oameni. Gradul de ocupare este aproximativ 70%, ca o medie generală“, menţionează reprezentanţii Teatrului Evreiesc de Stat, unde joacă şi Maia Morgenstern. În urmă cu 8-10 ani, la orice teatru din Bucureşti, găseai bilete la orice spectacol, chiar şi cu o oră înainte, iar deşi preţurile erau între 20 şi 50 de lei, sălile erau mai mult goale decât pline.
„Dinamica actor – spectator s-a schimbat foarte mult, în ultimii ani, datorită reţelelor de socializare. Pe vremuri, actorii erau nevăzuţi aproape în afara scenei, şi asta le păstra aerul mitic. Acum, lucrurile s-au schimbat considerabil. Şi, dincolo de partea istorică a poveştii, interacţiunea directă actor – spectator sporeşte interesul publicului pentru actul teatral. Mai ales că acum pare că şi spectatorii au un cuvânt de spus. Iar cuvântul lor este auzit şi, uneori, ascultat de către creatorii de spectacole“, explică reprezentanţii Teatrului Evreiesc de Stat.
De asemenea, reprezentanţii Teatrului Elisabeta spun că reţelele de socializare au facilitat interacţiunea dintre public şi actorii îndrăgiţi, creând comunităţi de fani care împărtăşesc aceleaşi interese. „Strategia noastră de comunicare se bazează în proporţie de 80% pe mediul online, în special pe reţelele de socializare. În urma sondajelor pe care le-am desfăşurat, cei mai mulţi spectatori au aflat despre Teatrul Elisabeta sau se informează despre spectacolele teatrului doar din mediul online.“
Ei au explicat că pentru a atrage un public mai larg, care nu este obişnuit cu teatrul sau alte forme de cultură, au creat contexte favorabile, precum pachetele „Dinner and a Show“, au dus artişti de operă în spaţii neconvenţionale sau au combinat muzica clasică cu elemente vizuale, cum sunt spectacolele cu lumânări. „Cel puţin pentru noi, cei care punem în scenă spectacole comerciale, cred că avem datoria de a facilita interacţiunea dintre publicul larg şi actul cultural, făcându-l mai accesibil şi cultivând interesul pentru evenimente de acest fel, printr-un portofoliu deversificat.“
Hedda Gabler, TNB, Sala Ion Caramitru. FOTO: Florentina Niţu
Reprezentanţii Teatrului Evreiesc de Stat sunt de părere că spectacolele trebuie să ţină pasul cu vremurile, tehnologia, stilurile de exprimare şi diversitatea de vârste. „Dacă nu s-ar întâmpla asta cred că, treptat, teatrul s-ar muzealiza. Şi nu acesta este scopul şi rostul lui.“
Pe de altă parte, reprezentanţii TNB spun că diversificarea ofertei culturale duce la o concurenţă tot mai mare, iar atragerea propriului public devine din ce în ce mai dificilă. „În fond, toată lumea se luptă pentru a câştiga cât mai mulţi spectatori, din acelaşi «bazin»“.
La TNB, atragerea unui public tânăr a fost un obiectiv strategic. După remodelarea clădirii între 2011-2015, a apărut şi mottoul „Un teatru nou pentru un public nou“.
Astfel, în ultimii ani, cu un repertoriu divers, regizori tineri şi o trupă de actori în mare parte tineri, TNB a reuşit să schimbe vizibil structura publicului – tot mai mulţi tineri vin la teatru şi devin spectatori fideli.
Cultura şi teatrul sunt în plină ascensiune în Bucureşti. La TNB, în decembrie am participat la două spectacole în sala Caramitru, cea mai mare, şi ambele s-au jucat cu scaunele ocupate în întregime. La Teatrul Bulandra, în prima săptămână din ianuarie, am găsit locuri libere doar la două piese pentru luna în curs, iar la Odeon, Nottara sau Wonder era la fel de aglomerat la coada virtuală la bilete.
„De doi ani vreau să merg la Fantoma de la Operă şi verific periodic când se pun biletele în vânzare şi nu găsesc“, afirmă Ruxandra, care spune că nici la Operă nu e mai uşor să găseşti spectacole. Pentru spectacolul „Lacul lebedelor“, de exemplu, abia după jumătatea lunii mai se găsesc 12 bilete, care costă 90, 150 sau 200 de lei. La „Aida“ se găsesc primele bilete în aprilie, iar preţul lor porneşte de la 50 de lei.
Şi muzeele, prin colecţiile temporare ale unor pictori sau sculptori celebri, atrag mulţimi şi creează cozi. „Mi-am luat bilete în ultima zi la colecţia Dali, cu peste 100 de lei, la ofertă, şi era full“, spune Cristina. „Am stat aproape două ore la coadă să văd «Sărutul» lui Brâncuşi“, adaugă Ioana.
Interesul nu se opreşte însă doar la teatru şi muzeu – cultura se extinde şi la cinema şi comedie. La mall-ul AFI, la cinema, la filmul „Frăţia Hoţilor“, sala era aproape plină, iar la coada de popcorn a durat 45 de minute. În acelaşi timp rulau şi alte filme şi sălile păreau să se umple pe măsură ce valuri de oameni veneau. Apoi, la început de ianuarie, la clubul de stand-up comedy The Fool, oamenii stăteau mai apropiaţi ca niciodată, umăr la umăr, dar dornici de râsete.
Cu toate acestea, Festivalul „George Enescu“, care este în top 5 evenimente muzicale mondiale, în afară de spectacolul Filarmonicii din Berlin (unde biletele se vând într-o clipă sau cât ai pregăti un ceai), are săli pe jumătate ocupate, de la Sala Palatului până la Ateneu. Ce are teatrul şi nu are George Enescu?“
Teatrul Naţional din Bucureşti:
► între 60 şi 100 de spectacole se joacă într-o lună, cu excepţia verii, când se joacă pe terasă şi sunt 15-30 de spectacole
► 98 de spectacole au avut loc în luna martie 2024, cea mai bună din stagiunea trecută, care a atras peste 32.500 de spectatori
► 89% – gradul de ocupare a locurilor la spectacole din luna octombrie 2024, cel mai înalt nivel din stagiunea trecută
► preţul unui bilet porneşte de la 40 de lei şi poate trece de 200 de lei la unele piese
Teatrul de Comedie
► 30 de spectacole se joacă în medie lunar
► În perioada prepandemie 2016-2019 media anuală a reprezentaţiilor era de 263, iar în 2024 s-au jucat 271.
► 95% este gradul de ocupare
► biletele sunt puse in vânzare cu trei săptămâni înainte. Sunt titluri la care biletele se epuizează şi în câteva ore.
Teatrul Evreiesc de Stat:
► 12-14 spectacole programate pe lună în 2024, la fel ca în 2019
► 70% – gradul de ocupare a locurilor la spectacole în 2024
► 2022 – primul an de revenire după pandemie
► 20-60 lei – preţul unui bilet
Teatrul Elisabeta:
► 36 de spectacole se joacă pe lună
► 200 de spectacole au avut loc în stagiunea 2018–2019, cea dinainte de pandemie
► 330 de spectacole au avut loc în stagiunea 2023–2024
► 45.000 de spectatori au fost în stagiunea 2018–2019
► 65.000 de spectatori au fost în stagiunea 2023–2024
► 80% din promovare se face în mediul online, în special pe reţelele de socializare
► De la 20 până la 80 de ani de ani este vârsta publicului care vine la spectacole
În lumea spectacolului:
► Preţul spectacolelor la Opera Naţională Bucureşti porneşte de la 25 de lei şi ajunge la 200 de lei.
► Pentru spectacolul „Aida“ se găsesc primele bilete în aprilie, iar preţul lor porneşte de la 50 de lei.
► Pentru spectacolul „Lacul lebedelor“ primele bilete se găsesc după jumătatea lunii mai şi costă 90, 150 sau 200 de lei.
► „Expoziţia Dali, unde biletul a fost peste 100 de lei şi mi s-a părut foarte scump, chiar enorm, căci în Spania am dat 10 euro pe bilet (50 lei), nu a meritat în comparaţie cu ce am văzut în Spania“, spune Cristina.
► „Am fost să văd expoziţia Van Gogh în Bucureşti şi am dat 20 de euro, la fel ca în Amsterdam, unde am văzut mai multe piese Van Gogh, dar şi Rembrandt şi alţi pictori“, spune Maria.
► „Vizita la Casa Ceauşescu din Primăverii este 65 de lei de persoană şi trebuie rezervare dinainte. Pentru o familie cu doi copii e foarte mult 250 de lei pentru o vizită de 30 de minute sau o oră“, spune Manuela.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).

