Robotul Minerva ca: 
♦ Publicul care preferă brandurile care pun preţ de calitatea materialelor şi modul în care acestea sunt făcute a crescut în ultimii ani, însă este în continuare foarte restrâns, iar mulţi dintre aceşti clienţi vin din zona marilor oraşe, unde sustenabilitatea a devenit „la modă“. Într-o piaţă dominată de fast fashion şi cu ascensiunea platformelor Trendyol şi Shein care promovează, printre altele, produse vestimentare la preţuri foarte mici, însă de o calitate îndoielnică, micii producători locali au avut suficient curaj să se lupte cu giganţii pentru a oferi clienţilor un produs menit să reducă din risipă, folosind însă materiale naturale. Deşi nu poate fi încă vorba de o piaţă, tot mai mulţi antreprenori au deschis businessuri care să susţină ideea de creaţie a unor obiecte vestimentare din materiale naturale, care să reducă risipa şi să ofere produse mai sustenabile decât cele pe care clienţii le găsesc în malluri sau pe platformele chinezeşti. Totuşi, nu este uşor să fii într-o piaţă în care comportamentul de consum este puternic influenţat de noile trenduri de pe reţelele de socializare care creează falsa nevoie de a cumpăra noi haine. Mai mult, marile branduri de haine lansează anual mii de produse pentru a ţine pasul cu trendurile sau pentru a crea noi trenduri. „Este foarte greu să fii într-o astfel de piaţă, mulţi aleg fast fashion din motive evidente. O schimbare de abordare se întâmplă odată cu vârsta, cu schimbarea statutului social şi stabilizarea resurselor financiare, momentul în care personajul începe să prefere să nu mai cumpere cantitate, ci să se concentreze pe calitate“, spune Claudia Nemeş, proprietara businessului Arc Studio. Arc Studio, un mic brand local de slow fashion, produce articole vestimentare din materiale naturale, strânse de Claudia Nemeş timp de mai bine de un deceniu, reuşind astfel să creeze o „bancă de materiale“. Publicul care preferă astfel de produse a crescut în ultimii ani, însă este în continuare foarte restrâns, iar mulţi dintre aceşti clienţi vin din zona marile oraşe, unde sustenabilitatea a devenit “la modă“. „În zonele urbane mari, există şi un soi de conturare a unui trend de sustenabilitate, că a devenit la modă, este vorba de o categorie socială cosmopolită, care a călătorit destul de mult şi care este expusă unui alt gen de informaţie şi atunci începe să prefere genul acesta de achiziţie. Dar nu este uşor să ajungi la publicul respectiv, cu atât mai mult cu cât este o felie destul de îngustă şi chiar şi acel public, în unele cazuri, o să prefere să achiziţioneze de la branduri foarte mari, cunoscute şi scumpe versus mici producători“, mai spune Claudia Nemeş. Pe lângă risipă, fast fashionul promovează şi produse de o calitate îndoielnică care ajunge chiar să creeze probleme de sănătate, spune Kinga Kelemen, proprietara brandului Lanelka, un brand sub care creează haine refolosind materiale naturale. Clienţii nu aleg produsele sale doar pentru durabilitatea materialului, dar şi pentru a preveni anumite probleme. „Nu cred ca este scopul principal, anume acela de a cumpăra produse care să reziste în timp. Cei care vin către noi sunt mai degrabă cei care au deja probleme cu fast fashionul, adică observă lucruri care ţin de sănătate, precum apariţia unor eczeme. Este o alegere legată şi de sănătate, nu numai de durabilitatea materialului“, spune Kinga Kelemen. Cei care aleg să achiziţioneze produse vestimentare produse sustenabile nu susţin crearea unor garderobe care să ţină pasul cu moda, ci mai degrabă a unor garderobe care să treacă testul timpului. „Fast fashion nu a fost niciodată o opţiune pentru mine. Niciodată nu mi-a făcut plăcere să mă plimb prin mall şi să îmi schimb garderoba în funcţie de modă. Pentru mine, stilul personal a fost mai important, la fel şi materialele naturale“, mai spune Kinga Kelemen. Dacă printre primele reacţii ale antreprenorilor locali la fenomenul fast fashion a fost crearea unor haine doar din materiale naturale, micii antreprenori au început să fie mai preocupaţi de efectele industriei modei asupra mediului, în general, şi să pună mai mult preţ pe provenienţa materialelor, cu scopul de a reduce risipa. Industria de fashion, la nivel global, este printre cei mai mari poluatori, generând o cantitate imensă de deşeuri. Mai mult, rata textilelor reciclate este foarte mică. În România se aruncă, anual, circa 160.000 de tone de deşeuri textile, dintre care reciclabile ar fi în jur de 6-10%, în condiţiile legislative şi de piaţă existente. Majoritatea cantităţii de deşeu textil merge la groapa de gunoi şi ia drumul valorificării energetice. În prezent, românii colectează 0,5-0,7 kg de deşeuri textile de persoană, faţă de media ţărilor vestice, de până la 16 kg de persoană anual, conform datelor de la Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile. Ca urmare a acestei probleme generate de industria modei, Uniunea Europeană a impus colectarea separată a textilelor utilizate, care a devenit obligatorie în toate ţările membre de la începutul acestui an. În România, problema ţine însă de infrastructură, care nu este pregătită pentru a ridica gradul de colectare care astăzi, fiind mult în urma ţărilor din vest. În multe localităţi, mai ales din mediul rural, încă se dezbate modul în care ar putea fi realizată această colectare. În centrele urbane, lucrurile nu sunt cu mult mai diferite, iar oamenii nu sunt deloc impulsionaţi în a colecta selectiv hainele pe care nu le mai pot folosi pentru că nu au puncte de colectare la îndemână. Zece mici producători care au pornit contra curentului fast fashion: ♦ Arc Studio – un brand de haine create din materialele strânse Claudia Nemeş pe parcursul a mai bine de un deceniu. ♦ Lanelka – un mic producător local fondat de Kinga Kelemen care creează haine refolosind materiale naturale. ♦ PufaRina – un mic brand de haine şi accesorii create de Claudia Filote din resturi de materiale rămase de la alte produse sau luate de la atelierele din Braşov. ♦ Tanna – producător de genţi şi pantofi pentru copii pornit de Tania Puşcărău, care foloseşte materialele rămase de la producţia de genţi pentru a face pantofii pentru copii. ♦ Cyclederror – un business pornit de Bogdan Benea prin care creează corsete realizate din materiale reciclate. ♦ Huna – o mică afacere fondată de Ana Tărnăuceanu care produce accesorii din piele reciclată şi vegană, de cocos şi de ananas. ♦ Concentric – un atelier de creaţie prin care Otilia Nica realizează piese vestimentare, accesorii şi articole pentru casă, reuşind să nu producă deşeuri, întrucât toate resturile de material sunt integrate în alte creaţii. ♦ 3WLABEL – un brand de fashion pornit de Irina Moreno şi Zuzana Mandic, sub care produc îmbrăcăminte realizată din ţesăturile rămase de la fabricile mari de textile. ♦ Ceva cu Dichis – un business pornit de Oana Ciurea prin care produce articole vestimentare, iar 90% dintre materialele folosite sunt reciclate, din stocuri ale unor fabrici care nu mai folosesc aceste materiale. ♦ Velements – un business de modă sustenabilă pornit de Adrian Vele, care le dă o nouă şansă hainelor vechi prin crearea unor articole noi folosind materiale reciclate.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
