27.3 C
București
luni, iunie 17, 2024

Analize și Trenduri – Analiză. A început uşor să crească, câte un pic, şi-apoi… a galopat. Inflaţia a avut nevoie de doi ani să urce de la 2 la 16%. Cât timp va fi necesar pentru ca ea să coboare din nou la un nivel optim? – Sinteza

1 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: In prelucrare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Parcurgi informația mai rapid!

Acoperi top 100 surse externe!

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -cresterea vanzarilor

♦ O scădere a inflaţiei nu înseamnă de fapt o scădere a preţurilor, ci o încetinire a ritmului de creştere al acestora ♦ De altfel, economiştii spun că deflaţia (scăderea preţurilor) e la fel sau chiar mai periculoasă decât inflaţia. Inflaţia este astăzi problema numărul unu de pe agendele tuturor economiştilor, banche­rilor şi executivilor din

O scădere a inflaţiei nu înseamnă de fapt o scădere a preţurilor, ci o încetinire a ritmului de creştere al acestora De altfel, economiştii spun că deflaţia (scăderea preţurilor) e la fel sau chiar mai periculoasă decât inflaţia.

Inflaţia este astăzi problema numărul unu de pe agendele tuturor economiştilor, banche­rilor şi executivilor din mediul de business local şi interna­ţional.

Inflaţia este principala preocu­pare în 2023. Este o preocupare mai degrabă decât o îngrijorare. Reali­tatea trebuie să o luăm aşa cum este. Trebuie să căutăm soluţii. Atunci când costul banilor creşte, trebuie să îţi reduci datoriile, trebuie să te uiţi mai atent la cashflow, trebuie să strângi cureaua în anumite zone. Inflaţia e un element de care trebuie să se ţină cont“, spune Dan Ostahie, proprietarul retailerului electro-IT Altex, liderul pieţei de profil.

Consumatorii de rând vorbesc şi ei despre inflaţie şi asta pentru că simt cum le mănâncă din puterea de cumpărare. Când preţurile cresc mult mai rapid decât salariile, iar unele alimente chiar şi-au dublat preţul faţă de 2020, spre exemplu, oamenilor le rămân la final de lună mai puţini bani în portofel. În acest context, întrebarea este când scad preţurile.

Răspunsul însă nu este unul pe care mulţi doresc să îl audă, şi anume preţurile nu vor scădea prea curând, ba din contră, vor continua să crească, doar că mai lent.

O scădere a inflaţiei – lucru aşteptat de o lume întreagă – nu înseamnă de fapt o scădere a preţurilor, ci o încetinire a ritmului de creştere al acestora. De altfel, economiştii spun că deflaţia (scăderea preţurilor) e la fel sau chiar mai periculoasă decât inflaţia.

„O decelerare aşteptată a inflaţiei anuale nu înseamnă că nu mai cresc preţurile, ci că avem o creştere mai mică a inflaţiei lunare. Prognozăm pe finalul acestui an o rată a inflaţiei de 7,7% an/an, faţă de 16,4% în decembrie 2022“, spune Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR.

El adaugă că scăderea cea mai accentuată pe rata anuală a inflaţiei vine de la componenta de produse alimentare, ca urmare a scăderii preţurilor principalelor materii prime agricole, precum şi a unui efect statistic de bază ridicat. Şi pe componenta de produse nealimen­tare se va remarca o scădere ca urmare a schemei de plafonare pentru produsele energetice şi ca urmare a scăderii preţului combusti­bililor în linie cu cotaţiile futures de pe bursele de mărfuri.

„Pe componenta de servicii, ne aşteptam să se înregistreze o inflaţie medie anuală mai ridicată decât în 2022, pe fondul unui efect statistic de bază redus şi al creşterii costu­rilor cu salariile, în condiţiile unei cereri interne relativ reziliente.“

Ciprian Dascălu adaugă că la preţurile produselor alimentare de bază, elasticitatea cererii în funcţie de preţ este relativ redusă şi even­tuale şocuri exogene neprevă­zute (ca de exemplu bariere comerciale în contextul războiului, secetă sau alte dezastre naturale) pot afecta oferta de produse şi implicit preţul.

„Pe de altă parte, inflaţia core (de bază), o măsură urmărită de BNR, ce exclude preţurile alimen­telor cu volatilitate mare sezonieră, preţurile administrate, cele la ţigări şi produse alcoolice, este de aşteptat să înregistreze o traiectorie descen­dentă mai lentă şi să rămână pe tot orizontul de prognoză de doi ani peste inflaţia headline, ceea ce sugerează presiuni inflaţioniste persistente.“

Inflaţia a avut nevoie de doi ani să urce de la 2 la 16%. În decembrie 2020, în plină pandemie, rata anuală a indicelui preţurilor de consum era de 2,1%. În noiembrie 2022 urcase la 16,8%, după o ascensiune aproape constantă.

Cât timp va fi necesar pentru ca ea să coboare din nou la un nivel optim?

„Credem că inflaţia a intrat deja pe un trend descendent, care ar trebui să se continue tot restul anu­lui. Asta nu înseamnă ca preţurile scad, ci că îşi încetinesc ritmul de creştere, de la 15%-16% – ritmul la care se ajunsese în a doua parte a lui 2022 – până spre 8-9% în a doua parte a lui 2023, cu finalul de an (decembrie 2023) posibil chiar mai aproape de 7%“, confirmă şi Valentin Tătaru, economistul-şef al ING Bank România.

Principial vorbind, adaugă el, cel mai dificil de redus este desigur inflaţia, asupra căreia ai foarte puţin control, cum ar fi cea a produselor petroliere sau a materiilor prime.

Acest lucru e dovedit de recenta decizie a OPEC de a reduce producţia, fapt ce a dus la un salt al preţurilor.

„Desigur că se poate interveni indirect prin influenţarea cererii, dar asta nu duce neapărat la scăderea preţului acelor produse care sunt legate direct de cotaţiile internaţionale. Uneori este nevoie de o scădere generalizată (globală) a cererii pentru a vedea acele preţuri scăzând.“

Totuşi, un declin puternic al cererii poate fi un semnal de criză, lucru pe care astăzi toată lumea încearcă, pe cât posibil, să îl evite. De altfel, deciziile de majorare a dobânzilor de politică monetară sunt atent monitorizate deoarece bancherii băncilor centrale „merg pe sârmă“ şi încearcă să menţină un echilibru. Mai exact, inflaţia trebuie să scadă, dar fără ca economia să intre în criză.

„Pentru a obţine o încetinire sustenabilă a inflaţiei, mecanismele pieţei trebuie lăsate să acţioneze. Desigur că intervenţiile punctuale – cum a fost pe plan local cea legată de plafonarea preţurilor la gaze naturale şi electricitate – sunt uneori necesare şi chiar utile, dar la modul general vorbind, piaţa este cea care reglează lucrurile într-un mod mai durabil chiar dacă nu o face mereu cel mai rapid“, aduagă Valentin Tătaru.

La rândul său, Călin Costinaş, deputy CEO în cadrul Profi, e de părere că termenul realist în ceea ce priveşte scăderea presiunii inflaţioniste este de ordinul anilor, nu al lunilor.

Cele mai recente date arată că în România, rata inflaţiei a urcat din nou în februarie la 15,5%, după ce în ianuarie dăduse semne de temperare la 15,1%.

Ţările din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu cele mai mari rate ale inflaţiei, ritmul de creştere al preţurilor variind de la peste 15% în cazul Slovaciei şi al României la 55% în ceea ce priveşte Turcia, un stat care se luptă cu această problemă încă dinainte ca ea să devină o maladie generalizată pentru aproape toată lumea.

Spre comparaţie, rata medie a inflaţiei la nivelul tuturor ţărilor UE este de 9,9% în februarie 2023, iar în zona euro ea scade la 8,5%. Astfel, deşi aceasta este o problemă generală în întreaga Europa, ritmul de creştere al preţurilor diferă foarte mult între Vest şi Est. Mai exact, ţări bogate, cu salarii de câteva ori mai mari decât în România, anunţă creşteri de preţuri de o cifră. Spre exemplu, micuţul stat Luxemburg, unde salariul minim este de aproape 2.400 de euro pe lună, a avut în februarie 2023 o rată a inflaţie de doar 4,3%. În Spania, Grecia, Franţa şi Belgia preţurile au crescut cu circa 6%.

Deşi băncile centrale operează majorări de dobânzi, inflaţia rezistă, iar unele voci spun că proximitatea de războiul ruso-ucrainean face ca ţările din Estul Bătrânului Continent să fie şi mai puternic lovite. Totuşi, aceleaşi voci afirmă că aceste state s-au mai confruntat cu această problemă în ultimele trei decenii, mai ales după căderea comunismului, dar nu numai, astfel că ştiu mai bine care sunt soluţiile. Spre comparaţie, în Occident, sunt mai bine de patru decenii de când preţurile nu au mai luat-o aşa la galop.

Rămâne de văzut în ce măsură băncile vor mai majora dobânzile, consumatorii îşi vor regândi comportamentul, iar alte probleme nu vor apărea, pentru ca inflaţia să scadă definitiv şi irevocabil.

„Uitându-ne cu atenţie în regiunea noastră (CEE), am putea vedea că episodul acesta inflaţionist este o lecţie cât se poate de clară cu privire la limitele şi efectele adverse ale intervenţiilor exagerate în economie şi în stabilirea preţurilor“, completează economistul-şef al ING Bank România.

O posibilă soluţie pentru atenuarea creşterii preţurilor o reprezintă stimularea productivităţii pentru sporirea competitivităţii şi a dimensiunii ofertei interne, crede Ciprian Dascălu.

„Eficienţa operaţională în industria alimentară este semnificativ sub cea medie din industria prelucrătoare. Dacă ne uităm la balanţa comercială, România înregistrează deficite comerciale la toate categoriile principale de produse alimentare, cu excepţia cerealelor şi a animalelor vii. Astfel, preţul final include costuri de transport mai ridicate, în linie cu distanţele mai lungi parcurse.“

De obicei, creşterea productivităţii este un proces mai lung ce presupune investiţii în tehnologii şi capital uman, explică economistul-şef al BCR.

„Totusi, pe fondul scăderii cotaţiilor materiilor prime putem vedea o ajustare, cu un decalaj de timp, în 2023, a preţurilor unor bunuri. Un exemplu este preţul uleiului comestibil care a înregistrat scăderi în ultimele trei luni faţă de luna precedentă.“

Uleiul a fost de altfel unul dintre produsele care a suferit cele mai mari scumpiri.

În ultima perioadă, totuşi, tot mai multe voci pun sub semnul întrebării scumpirile record din ultimul an şi pun problema dacă sunt reale sau vin şi din lăcomia marilor producători şi retaileri. Consiliul Concurenţei a lansat o investigaţie pe pieţele de ulei, zahăr şi unt tocmai în acest scop. În Occident – atât în Europa, cât şi în SUA – marile companii anunţă profituri record şi asta într-un an în care lumea întreagă s-a luptat cu inflaţia record/ În România, rezultatele financiare pe 2022 încă nu sunt publice, dar cifrele atât ale retailerilor, cât şi ale producătorilor vor putea arăta dacă scumpirile au mâncat într-adevăr din profituri, aşa cum a fost invocat în nenumărate situaţii.

În ultimul an, preţurile pentru cele mai multe bunuri de larg consum au crescut cu rate cuprinse între 20 şi 50%, conform informaţiilor din piaţă. Pentru unele produse alimentare, spre exemplu, în ultimii 2-3 ani, preţul aproape s-a dublat, lucru resimţit din plin de consumatorii ale căror salarii nu au crescut la fel de repede. În acest context, puterea de cumpărare a scăzut, adică oamenii şi-au permis mai puţin decât anterior.

Producătorii şi retailerii au declarat în mod constant că scumpirile vin pe lanţ şi că îşi au justificarea în creşterea tuturor costurilor, de la materii prime la energie şi de la logistică la transport. Mai mult, toţi spun că speră la o temperare a scumpirilor în 2023.

„Vedem o reducere a inflaţiei în acest an, chiar dacă ea nu va reveni la nivelurile cu care ne obişnuisem (2,0%-3,0%). Chiar şi în cazul în care inflaţia s-ar stabiliza pe termen mediu pe un palier mai înalt (sa zicem 4,0%-5,0%), este important ca acest nivel să fie unul natural şi sustenabil, nu unul atins prin măsuri cu caracter excepţional şi reversibile în viitor“, conchide Valentin Tătaru.

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -dezvoltare afacere

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Promovează-ți compania și oferta sa!