* Transporturile vor fi vedeta utilizării hidrogenului, cu o cerere estimată de hidrogen curat, în 2030, de până la 40% din totalul producției
În vara anului trecut, Comisia Europeană, prin DG Reform, a făcut o licitație care avea ca scop atribuirea contractului pentru elaborarea Strategiei de hidrogen a României în urma căreia a fost selectat consorțiul format din Horvath și PWC, a spus Cătălin STANCU Associated Senior Expert, Horváth, la Forumul Energiei, organizat de Financial Intelligence, pe 22 mai. VEZI PREZENTAREA #Potentialul dezvoltarii economiei hidrogenului in Romania
Recent, Ministerul Energiei a lansat în dezbatere Strategia Națională pentru Hidrogen.
Potrivit lui Cătălin Stancu, ar trebui înțeles contextul actual: stricto senso “FIT for 55 nu mai este de actualitate ca cifra țintă, acum este de facto FIT for 62 (reducerea amprentei de carbon față nivelul din anul 1990). Este un agreement încă neformalizat.
Atunci cand vorbim de tranzația verde respectiv hidrogen trebuie sa luam in considerare ca ne referim la documente care ,intr-o mare masura acum se negociază în trilaterală (n.n.Parlamentul, Consiliul și Comisia UE).
Directiva regenerabilelor RED III (RED II recast) nu mai setează ținta de 32% (consum de energie din surse regenerabile în mixul energetic, până în 2030, cât era acum doi ani când a fost lansat FIT for 55), știm deja că vorbim de 42,5 % din mixul energetic.
De asemenea, la eficiența energetică, nu mai vorbim de 32,5% (îmbunătăţirea eficienţei energetice), ci de 39% în consumul brut, față de scenariul de referință PRIMES 2007;
Înseamnă că transformarea din Fit for 55, cu care toată lumea era de acord că va fi dramatică, va fi si mai intensă. Va fi o avalanșă de reglementări și un efort de adaptare teribil al companiilor să înțeleagă cum o să arate nu numai industria energetică (până acum focusul a fost pe industria mare și industria energetică, ca fiind departe cele mai mari producătoare de emisii de gaze cu efect de seră), dar intrăm în era în care totul va intra în logica de emisii. Vorbim de ETS II (așa numitul Effort Sharing Regulation), adică transporturi și clădiri, vorbim de Energy Taxation Directive, adică orice combustibil fosil care se utilizează se taxează la conținutul de fosil pe care îl conține, după care evident că, la ieșire, se taxează CO2 pe care îl emiți.
Hidrogenul este într-o zonă foarte importantă. Dacă vă uitați la RePower EU, rezultat după toată volatilitatea din pietele de energie, din cauza tăierii aprovizionării Europei cu gaz natural din Rusia, ar trebui ca până la o treime din gazul care venea din Rusia (aproximativ 150 de miliarde de metri cubi pe an) adică 25- 50 miliarde metri cubi echivalent sa să fie înlocuiți cu hidrogen (5,6b mil t produse în UE și alte 15 mil t importate).
Hidrogenul nu e panaceu universal, dar e cumva central în discuție.”
Cătălin Stancu a mai spus: ”Hidrogenul mai are o caracteristică, care nu e foarte întâlnită, cel puțin nu în energie, și anume faptul că este probabil cel mai versatil element care conține MWh.
Sunt inventariate de mari companii de consultanță peste 60 – 70 de aplicații ale hidrogenului. Ne place sau nu, trebuie să ne uităm la hidrogen, măcar dacă vrem să ne calculăm o poziție ca țară și daca vrem să avem competitivitate economică intr-o economie a hidrogenului, deci trebuie să ne ocupăm și de subiectul acesta.
Hidrogenul este un purtător de MWh. În energie însă el are un rol dual foarte interesant, și anume faptul că e produs din energie, în cazul nostru vorbim în majoritate de energie verde, dincolo de faptul că e produs si din alte resurse energetice (gaz natural sau cărbune). La cantitățile estimate a fi necesare in industrie (undeva intre 240 si 390 mii tone de hidrogen curat/verde) intre va fi un impact semnificativ în cerere. Hidrogenul mai are o caracteristică interesantă, una din aplicații se cheamă Power to X, adică șansa de a integra mult RES care atunci când nu are cerere, în loc să fie deconectată, ar trebui să ajute la stocare pe termen lung. În principiu, sunt două tehnologii cu stocare pe termen lung, una pe care o știm toți, dar pe care România nu o are, și anume pompajul, și a doua pare să fie hidrogenul, pentru că vom avea zeci de GW de energie RES pe care nu putem să-i evităm. Estimarile nostre sunt undeva intre 15-18 GW de RES din vânt on shore și solar, la nivelul anului 2030.
Cu energia care este în exces în anumite momente trebuie să faci ceva. De exemplu vara, când vom avea undeva peste 7 GW solar care produc, trebuie să faci ceva, pentru că ar fi mare păcat, și nu mai vorbesc de parametri economici, să oprești invertoarele pentru că nu ai ce să faci cu energia, după ce ai investit undeva la 850-900 mii de euro pe MW.”
Toate strategiile țărilor mari, cu pretenții, inclusiv a Statelor Unite, apărută anul trecut, au în principiu patru obiective, a mai spus specialistul: reducerea emisiilor de carbon, cresterae economica și dezvoltarea tehnologica bazate pe industria hisdrogenului curat si tehnologiile de tip P2X.
El a insistat că, fundamental, hidrogenul rezolvă o problemă de emisii și multe probleme în subsidiar, precum prețul energiei, stocare etc: „Dacă rămânem la partea de emisii, orice strategie de hidrogen ar trebui să facă optimizarea costului cu care atingi ținta(de reducere a emisiilor). Pe cale de consecință, esența este cum produci ieftin și în ce tipuri de aplicații folosesti hidrogenul astfel incat sa induci duc minim de cost către utilizatorul final cu maxim de rezultat(reducere de emisii)
În România, ar trebui să avem, în teorie, trei surse de energie verde – vânt on shore,solar si foarte probabil și vânt offshore la orizontul 2030, avem in plus energie nucleară care este o energie cu emisii reduse și avem gazul natural, care are tehnologie separată de producere a hidrogenului,tehnologie care acum dă aproximativ 70% din toată producția actuală de hidrogen(tehnologia SMR-reformarea metanului), România fiind una dintre țările din topul european de producție de hidrogen.
Avem o industrie existentă care utilizeaza in prezent aproximativ 200 mii t de hidrogen Ținta este ca 42% din cererea totală de H2 în industria actuală (industriile chimice și îngrășăminte) sa fie acoperiti cu hidrogenul cu emisii reduse, în 2030.
Mai avem industrii noi care vor avea nevoie de hidrogen curat în special siderurgia. Noi am estimat prudent un milion de tone de oțel verde, care vor adăuga la cererea industriei existente de hidrogen curat.
Transporturile vor fi vedeta utilizării hidrogenului: „Toată lumea pare să fie de acord, la nivel de experți, că, în transporturi, avem o problemă mare. Este probabil, alături de încălzire, sectorul care aduce cele mai multe emisii, cu viteză mare de creștere. Cred că, între 2005 și 2020, în România, au crescut cu 50% emisiile de noxe din transporturi.
Astfel, din transporturi vine cea mai mare cerere de hidrogen, pentru că, pe documentele actuale, este un procent, preluat și în legea noastră, de până la 5,5% din consumul în transporturi care va trebui acoperit cu hidrogen curat. În prezent, în transporturi avem 80 de TWh, iar pentru 2030, când facem calculele, estimăm undeva la 110 Twh. Aplicăm procentul de 5,5%, o să vedeți la cifre ajungem.
Estimăm cererea de H2 curat în 2030 în intervalul 237 – 396 mii tone, reducând nivelul de emisii de CO2 cu 3-5 milioane tone.”
Potrivit lui Cătălin Stancu, pe ipoteze rezonabile, am putea avea nevoie, în orizontul 2030, de un plus de 15 – 18 GW doar de energie regenerabilă, fără nuclear și CCGT: „O creștere de peste 300%, în șapte ani. Asta o să-i aștepte pe colegii din transport și distribuție. Cea mai mare parte a producției de hidrogen ar trebui să se dezvolte local, pentru simplul motiv că este cel mai ieftin mod de a produce. Dacă ai resursă de solar și de vânt, le folosești pe acelea, în primul rând, pentru că e cea mai ieftină sursă de energie, după care iei energie curată din rețea, nu neapărat verde, ca să atingi un factor de capacitate al electrolizoarelor cât mai bun, ideal ar fi să încerci să depășești 50%. La nivelul acesta începe să se balanseze costul de investiții”.
Dar cheia e, de fapt, prețul energiei, care cel puțin în următorii 10 ani, reprezentinta undeva la 60-70% în costul final al hidrogenului, potrivit domnului Stancu.
Acesta a mai spus că industria de hidrogen nu poate să „decoleze” decât dacă ești într-o logică în care resursele verzi, nucleare, hidro, sunt la locul de consum, ca să eviți transportul, pierderile.
„Esența industriei acesteia, care in prezent nu există(a hidrogenului curat/verde), este să dezvoltăm cererea pentru niște prețuri de productie rezonabile, astfel încât această industrie să sperăm că, în România, se dezvolta mai repede decât în alte state”, a apreciat Cătălin Stancu.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (financialintelligence.ro).