Robotul Minerva ca: 
♦ Importurile de ambalaje din sticlă s-au dublat în ultimii patru ani şi aducem din alte ţări nu doar sticle pentru băuturi, ci şi borcane pentru conserve v Investiţii în noi fabrici nu ar reduce doar costurile jucătorilor din industria băuturilor şi sectorul alimentar, ci ar ridica şi alte sectoare, inclusiv consumul de gaz românesc. România importă anual ambalaje de sticlă de peste 200 de milioane de euro, ceea ce înseamnă cam peste 60-70% din necesarul din consum, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică şi cele din piaţă. Practic, o singură fabrică mare pe care o are România în prezent nu poate produce cât are nevoie piaţa, iar asta se traduce într-un deficit comercial mai mare, costuri mai mari pentru producători şi un impact mai mai mare asupra mediului. Investiţii importante în domeniu nu s-au realizat, iar dacă analizăm stric codul CAEN 231 (Fabricarea sticlei şi a articolelor din sticlă) vedem că în primii zece jucători doar unu produce sticlă pentru industria bunurilor de larg consum, iar restul pentru sectorul construcţiilor (în special sticlă pentru ferestre sau pentru balustrade). Cel mai mare jucător din sector este BA Glass Romania, adică fostul Stirom, care în 2022 (ultimele date disponibile) a avut o cifră de afaceri de 398 mil. lei ( 80 mil. euro). Grupul anunţa în 2023 că va investi peste un milliard de euro în următorii cinci ani în cele 12 fabrici de producţie pe care le deţine în Europa, din care 150 mil. euro în România. Grupul, controlat de investitori portughezi, a devenit în 2016 acţionar majoritar al fabricii de ambalaje de sticlă Stirom din Bucureşti, companie pe care ulterior a delistat-o de la BVB, schimbându-i numele în BA Glass România. „Noi aducem ambalaje din Germania, dacă vă vine să credeţi. Din păcate în România există o singură fabrică de ambalaje din sticlă de precizie, asta însemană că gâtul sticlei să aibă o abatere doar de o zecime de milimetru, nu poţi ambala laptele în damigene. Mai există fabrici de sticlă în România, dar nu de precizie. Ambalajele fac vreo 4 zile pe drum din Germania. Iar asta ne împiedică să creştem“, a spus Adrian Cocan, cofondator al Lăptăria cu Caimac, un brand premium de lactate şi una dintre cele mai importante afaceri de familie din sectorul lactatelor. Jacques-Edouard Savoiu, managing director al Sarom Packaging, un producător de ambalaje din sticlă cu afaceri de 85 mil. lei în 2023, spunea că piaţa din România nu este bine privită de sticlarii cu tradiţie din Vest şi aşa că s-au concentrat pe pieţele lor. El spunea de exemplu că în Italia sunt 50 de sticlării. Pe de altă parte, sticla este un ambalaj sensibil, care se transportă greu, iar acest transport are un impact negativ asupra mediului. Pe de altă parte, tot mai mulţi producători din zona alimentară aleg sticla pentru a-şi ambala produsele, iar nevoia de sticlă se măreşte cu cât consumul de bunuri de larg consum dar şi de medicamente (care se ambalează şi în sticlă) creşte. SGR creşte gradul de colectare, dar ce facem cu sticla? În primele nouă luni de la implementarea Sistemului Garanţie-Returnare s-au colectat peste 1,8 miliarde de ambalaje însă sticla nu stă la fel de bine ca plasticul la procentul colectării. Astfel, circa 77% din ambalajele cu sigla SGR au fost returnate în primele nouă luni de la implementarea SGR. Şi aici sunt incluse doar ambalaje pentru băuturi. Însă, vedem des aruncate inclusiv pe marginea drumului borcane de sticlă sau alte ambalaje din sticlă. Iar datele statistice arată că suntem pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte reciclarea. Însă, SGR este un semnal bun pentru piaţă pentru că se aşteaptă ca gradul de colectare să crească, dar este îngrijorător faptul că, pe lângă faptul că România nu are fabrici de producţie a sticlei, nu are nici de reciclare a acesteia. „Dacă vorbim de sticlă reciclabilă, din păcate, în momentul de faţă ea merge în Polonia sau Ungaria. Ne-am propus să identificăm o sursă de finanţare la nivel guvernamental pentru a putea atrage o investiţie în România pentru procesarea sticlei. Este o industrie cu valoare adăugată mare, care presupune investiţii foarte mari şi costuri de operare foarte mari. Cred că existenţa unei astfel de facilităţi de procesare a sticlei ar închide bucla circularităţii despre care vorbim atât de des“, a spus Mircea Fechet la conferinţa ZF ESG 2024. Michal Mrowiec, preşedintele Ursus Breweries, liderul pieţei de bere, explica anterior explica faptul că în cazul sticlei pentru băuturi sunt două tipuri de ambalaje, şi anume unul nereturnabil, care a devenit returnabil odată cu implementarea SGR, însă care nu se poate utiliza de mai multe ori, şi un ambalaj din sticlă, pe care jucătorii îl denumeau returnabil şi care este practic sticla reîncărcabilă. „Pentru noi, acest al doilea segment este foarte important pentru că încă ne chinuim (cu gradul de colectare – n. red.). Cât te uiţi la dezvoltarea portofoliului de ambalaje, la structura dinamicii de la începutul anului, vedem că toate ambalajele au o dinamică pozitivă, dar sticla reîncărcabilă nu. Şi cred că la asta ar trebui să lucrăm noi ca industrie, la a educa şi convinge consumatorii, comercianţii şi distribuitorii să acorde atenţie acestui ambalaj reîncărcabil„, a spus managerul într-un interviu acordat ZF. Nu avem fabrici, dar cum putem „salva“ sticla Adrian Cocan, cofondator al Lăptăria cu Caimac, unul dintre cele mai dinamice branduri din sectorul lactatelor şi un producător care a ales să ambaleje lactate în sticlă, vrea să investească într-o staţie de spălare a sticlei şi una de biogaz. El spune că reutilizarea sticlei se făcea defectuos în România în trecut, dar se făcea cu efortul consumatorilor care astăzi nu ar mai fi posibil. „Consumatorii ne spun: reutilizaţi ambalajele. Şi asta încercăm să facem“, a spus managerul. Pe de altă parte, el adaugă că marea majoritate a ambalajelor Lăptăria cu Caimac sunt reutilizabile. „Am ajuns pe locul doi, după Grolsch (brand de bere cu un capac ermetic – n. red.) la ambalajele pentru sucurile de roşii făcute în casă. Oamenii au găsit soluţii pentru a reutiliza ambalajele şI noi i-am încurajat pentru că am preferat să rămână viu acest stoc de ambalaje. Cred că avem vreo 28 de milioane de sticle puse în piaţă în ultimii şase ani, iar cel puţin 20 de milioane sunt încă în piaţă şi le vom vrea înapoi“. De altfel, în acest mod sticla se poate refolosi la infinit.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
