Robotul Minerva ca: 
Sorin Baciu a fondat Din Livada Baciului, întinsă pe două hectare, din dorinţa de a produce fructe pentru familia sa, având o pasiune pentru pomicultură. În timp, plantaţiile sale de nuci, meri, peri şi pruni din Suceava au dat roade, iar supraproducţia a început să o vândă în piaţă, dar consideră că micii producători nu sunt susţinuţi precum în Franţa. „Suntem restricţionaţi de autorităţi. În Franţa, toţi cei care produc, care sunt aşa ca mine mici producători, sunt în primul rând subvenţionaţi per kilogram, nu la hectar, care poate să fie pârloagă. Dacă produci o tonă sau două tone primeşti un preţ pe kilogram, iar asta te ajută. Aceea e subvenţie adevărată, care va creşte producţia. La noi, fie că produci ca mine per hectar, fie că ai un teren pârloagă, primeşti la fel. Pentru cei mai bătrâni pomicultori, care au un hectar sau două, este a treisprezecea pensie“, a spus Sorin Baciu, fondatorul Din Livada Baciului. El a fost prezent la emisiunea ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny. În general, în România subvenţiile se acordă per hectar, dar Baciu crede că autorităţile ar trebui să regândească modul prin care oferă sprijin financiar producătorilor agricoli şi nu să „ne lege o piatră de picioare“. Iniţial, Sorin Baciu şi-a făcut livada din pasiune, pentru că îi place să consume fructe şi odată cu satisfacerea consumului familiei a apărut provocarea de a valorifica ceea ce e în plus. „Eu am gândit o livadă, în primul rând, pentru nuci, dar am zis că până creşte nucul, care are nevoie de zece ani, să pun pruni. Prunii sunt în primul an în care au început să producă şi recolta este foarte bună“, a afirmat el. În piaţa tradiţională, spune producătorul, preţurile sunt mici şi consumatorii îşi doresc fructe aspectuoase. De altfel, nu s-a gândit la procesarea fructului, pe care să-l facă magiun sau ţuică, deşi i-ar creşte valoarea. El şi-ar fi dorit să existe centre regionale de colectare şi depozitare a fructelor, pe care autorităţile le-au promis de cinci ani şi care ar fi fost un real ajutor pentru producători. „Acum, prunele noastre ar fi putut acoperi necesarul a 100 de familii, dar, pentru că nu avem depozite, nu rezistă. În primul rând, statul ar trebui să facă nişte depozite regionale în care tu, ca producător mic, să mergi şi să poţi pune marfa acolo“, a spus Sorin Baciu. El a adăugat că în Suceava sunt unul sau două depozite mari, făcute de companii private, în care s-au investit milioane de euro, dar care în general ţin peste iarnă mere la temperatură controlată. „Se strică foarte multe prune şi n-ai ce să faci. O parte le bagi într-un cazan şi faci ţuică, o parte le dai la procesare, să facă gemuri, dar tot mai rămâne o parte cu care n-ai ce să faci. Eu mă duc la piaţă, dar am început deja să am producţie destul de mare, un copac face 60 kg de prune şi, cel puţin, anul acesta s-au rupt crengile, mai ales la prunele de toamnă. Stai şi te uiţi la ele pentru că nu ai unde să le vinzi sau să le depozitezi sau cum să le procesezi“, a mai spus fondatorul Din Livada Baciului. La prune, de exemplu, trebuie neapărat depozite mari şi acelea costă mulţi bani şi nu ai cum să le faci, a subliniat producătorul. „Este peste puterea noastră financiară să facem aşa ceva. Încercăm să vindem în pieţe, mai vin oamenii şi cumpără direct de la noi, mai strâng şi singuri şi le dăm la un preţ mai mic, dar, în general, nu vin în livadă ca să cumpere, pentru că fructele sunt greu de cules“, a menţionat Baciu. De altfel, el crede că noi, românii, ne-am învăţat să mergem la supermarket şi să luăm de acolo ce avem nevoie. „Contează să fie uşor, să le iei pe toate dintr-un loc şi să le pui în coş, iar acest lucru să nu dureze mai mult de câteva minute, pentru că nu este timp. Aşa am ajuns. Suntem o generaţie care nu mai vrea să ia un măr din copac.“ Anterior, el avea mai multe plantaţii cu fructe, dar a renunţat la ele, pentru că nu găsea nici forţă de muncă să le culeagă, nici piaţă de desfacere. Spre exemplu, a avut 2.000 de tufe de fructe goji, pe care între timp le-a scos, pentru că avea o producţie foarte mare şi nu avea ce face cu ea. Acelaşi lucru a făcut şi cu agrişele, şi cu coacăzele. „Pur şi simplu lumea nu e educată să consume aşa ceva. Am făcut pentru mine sucuri, mi-am făcut dulceţuri şi până la urmă am zis să renunţ la plantaţii.“
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
