Robotul Minerva ca: 
O zonă cu potenţial ridicat pentru extragerea cărbunelui în Polonia este Bazinul Carbonifer Lublin, de lângă graniţa cu Ucraina. Un analist de la Erste crede că acolo pot fi deschise trei mine de mărimea uriaşei Bogdanka. Un avantaj al regiunii este apropierea de Ucraina, o ţară cu o piaţă uriaşă care va avea nevoie de energie pentru a-şi reconstrui economia dacă războiul cu Rusia se va termina.
Istoria şi dezvoltarea economică a Sileziei Superioare, o regiune din sudul Poloniei, sunt strâns legate de exploatarea cărbunelui din subsol. Polonia întreagă are o lungă poveste de iubire şi dependenţă de cărbune care nu s-a terminat nici astăzi, în era energiei verzi. Anul a început cu mii de mineri polonezi blocând străzile Varşoviei pentru a protesta contra planurilor guvernului de a le închide minele.
De aceea, când polonezii au primit vestea că o companie germană ar putea primi drepturi de exploatare pentru cărbunele silezian şi că aceasta are prioritate în faţa unui gigant polonez aflat în dificultate, Jastrzebska Spólka Weglowa, spiritele s-au inflamat. JSW, cu un plan de recuperare, este controlat de Trezorerie şi este şi el interesat de extragerea cărbunelui din depozitele Debiensko.
„Germania are prioritate la minele poloneze“, a scris un bine cunoscut jurnalist polonez, amplificând emoţia produsă de informaţii venite din mediul politic. Până la urmă s-a dovedit că informaţiile sunt doar parţial adevărate, în joc fiind o licenţă de explorare, nu exploatare. Însă, situaţia atrage atenţia asupra importanţei pe care încă o mai are industria cărbunelui în Polonia. Anul trecut, cărbunele a reprezentat aproape 57% din mixul energetic al acestei economii. Procentul scade de la an la an, în timp ce importanţa energiei din surse regenerabile creşte. Însă ponderea este mare.
Este cea mai mare din Uniunea Europeană. Cărbunele nu poate fi ignorat în Polonia. De aceea, după cum scrie ziarul de business Rzeczpospolita, investitori străini sunt interesaţi de cărbunele polonez şi, mai mult, de energia obţinută din cărbune. Compania germană SCIGC – de fapt germano-americano-elveţiană – care a inflamat spiritele în ianuarie este un exemplu. Ziarul a vorbit cu polonezul Krzysztof Wilgus, preşedintele companiei, despre viitorul cărbunelui în Polonia, iar acesta apreciază că acolo ar mai fi nevoie de patru-şase mine de cărbune care să furnizeze materie primă pentru industria energetică şi cea metalurgică.
El apreciază costurile dezvoltării unei mine noi la 600-800 milioane euro. Chiar şi cu actualele restricţii ale UE privind emisiile de metan, având în vedere şi înăsprirea acestora în următorii ani, deschiderea unei mine noi de cărbune cocsificabil ar fi profitabilă, spune Wilgus. Iar Polonia va avea nevoie de investiţii în cărbune cocsificabil, folosit în industria grea, explică Wilgus. Potrivit Agenţiei de Dezvoltare Industrială, anul trecut au fost operaţionale 17 mine de cărbune poloneze. În primele nouă luni din 2024, industria de profil a înregistrat pierderi de 2,2 miliarde euro.
Sectorul avea 71.300 de angajaţi. O altă zonă cu potenţial ridicat pentru extragerea cărbunelui este Bazinul Carbonifer Lublin, de lângă graniţa cu Ucraina. Un analist de la Erste crede că acolo pot fi deschise trei mine de mărimea uriaşei Bogdanka. Un avantaj al regiunii este apropierea de Ucraina, o ţară cu o piaţă uriaşă care va avea nevoie de energie pentru a-şi reconstrui economia dacă războiul cu Rusia se va termina. De asemenea, populaţia regiunii simpatizează cu industria cărbunelui. O problemă ar fi lipsa de personal, însă minele moderne sunt mult mai automatizate decât cele din perioada comunismului. Între timp, în Ungaria, care nu este dependentă de cărbune, ci de gaze naturale, pe care le importă, guvernul a anunţat progrese importante în proiectul de construire a unei uriaşe centrale electrice cu ciclu combinat cu turbine cu gaze la Tiszaújváros, în nord-estul ţării. Aceasta va avea o capacitate de 1.000 MW, dată de două blocuri de generare.
Guvernul maghiar a lansat o licitaţie pentru construirea ei, iar câştigătorul este un consorţiu internaţional format din Calik Enerji Swiss, din Elveţia, şi Ansaldo Energia, din Italia.
Povestea centralei a început în 2023, când guvernul a decis că Ungaria are nevoie de trei centrale ultramoderne pe gaze, una, cea de la Mátrai, urmând să înlocuiască o uriaşă termocentrală pe cărbune. Licitaţia pentru proiectul Mátrai a fost câştigată tot de un consorţiu de companii format din firma locală Status KPRIA, Elsewedyvel din Egipt şi West Hungária Bau. Investiţia este estimată la 14,7 milioane euro.
Status KPRIA este controlată de cel mai bogat om din Ungaria, omul de afaceri Lorinc Mészáros. Acesta este prieten bun cu premierul maghiar Viktor Orban şi este considerat frontmanul averii familiei Orban. Compania are un parteneriat cu Ansaldo Energia şi vrea ca împreună cu compania italiană să pariticipe la construirea de centrale pe gaze în Balcanii de Vest.
West Hungária Bau aparţine ginerelui lui Orban, István Tiborcz, potrivit Daily News Hungary. Centrala pe gaze de la Mátrai, cu un singur bloc de generare, va avea o capacitate de până la 650 de MW. Capacitatea centralei vechi, pe lignit, este de 884 MW. Se estimează că emisiile unităţii pe gaze vor fi la doar o cincime din cele ale centralei vechi. Proiectele ar trebui să fie gata în 2028. Energia din gaze va asigura stabilitate în sistemul naţional atunci când capriciile vremii afectează energia din surse regenerabile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
