Robotul Minerva ca: 
Există multe direcţii în care progresăm şi este calea corectă, dar, cu toate acestea, nu am reuşit să ne asigurăm că toţi ceilalţi vor urma exemplul Europei în materie de transformare verde, a spus Marcin Lewestein, InnoEnergy Innovation Officer, în cadrul ZF Power Summit 2025.
„Vedem că ceea ce am realizat până acum în ceea ce priveşte tranziţia energetică şi aducerea transformării verzi în sistemele noastre nu se traduce într-o competitivitate îmbunătăţită şi într-o poziţionare mai bună a economiei europene în ansamblu. Evident, există multe direcţii în care progresăm şi este calea corectă, dar, cu toate acestea, nu am reuşit să ne asigurăm că toţi ceilalţi vor urma exemplul Europei în materie de transformare verde, iar acest lucru ne pune într-o poziţie dificilă. Să vorbim despre acest subiect într-o zi în care SUA intenţionează să impună tarife de 25% este o situaţie gravă, aş spune”, susţine Marcin Lewestein.
Ce a mai spus Marcin Lewenstein, InnoEnergy Innovation Officer
Vedem multe industrii care se plâng atât de ritmul tranziţiei către energia verde, cât şi de costurile pe care trebuie să le suporte pentru a se conforma. Nu există o soluţie magică, iar cel mai probabil va fi nevoie de o combinaţie de politici inteligente la Bruxelles, care să deblocheze fonduri noi necesare atât pentru accelerarea transformării, cât şi pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă industriile şi furnizorii de soluţii verzi. Va fi, de asemenea, o provocare pentru companii, unde va trebui să ne concentrăm mai mult pe promovarea inovaţiei şi a soluţiilor tehnologice capabile să depăşească conceptul de „green premium”.
Pentru o bună perioadă am crezut că va exista o acceptare în anumite nişe de piaţă pentru produse şi servicii verzi, care, prin urmare, ar putea justifica un preţ mai mare. În actualul context global, este puţin probabil să ne putem baza pe acest concept, este mai probabil să avem nevoie de inovaţie reală şi de tehnologii şi soluţii care să poată concura direct cu combustibilii fosili şi să depăşească soluţiile de ultimă generaţie utilizate în prezent. Şi cred că aceasta este cea mai mare provocare, ceva ce trebuie să conştientizăm şi sper că va fi înţeles.
De asemenea, o parte din fondurile care vor trebui să abordeze aceste provocări vor fi direcţionate spre găsirea şi promovarea acestui tip de soluţii inovatoare. Oamenii tind să spună că avem deja tot ce ne trebuie pentru a combate schimbările climatice din punct de vedere tehnologic, că tehnologiile există deja. Acest lucru este parţial adevărat — potenţial, da — dar costul asociat cu implementarea lor este extrem de dificil de suportat. Aşadar, fie avem nevoie de timp, pe care nu îl avem, fie avem nevoie de mai multă inovaţie.
Cred că acolo unde decalajul de inovare este cel mai evident şi mai provocator pentru Europa este, de fapt, în ceea ce priveşte accesul la finanţare şi pieţele de capital. Aici rămânem în urmă faţă de SUA, atât în ceea ce priveşte capacitatea de a atrage finanţări de risc pentru diverse oportunităţi, cât şi în ceea ce priveşte capacitatea de a asigura un ritm adecvat de dezvoltare şi extindere a diferitelor tehnologii şi soluţii.
În ceea ce priveşte educaţia, oamenii, competenţele şi talentele, cred că Europa nu a rămas foarte mult în urmă, deşi există domenii de nişă unde trebuie să înţelegem că nu ne mai putem permite să fim pasivi, cum ar fi, de exemplu, anumite aspecte ale transformării digitale, renaşterea energiei nucleare, bateriile şi conceptele de stocare a energiei. Acestea sunt subiecte pe care, probabil, nu le-am acoperit suficient de bine în ceea ce priveşte dezvoltarea capitalului uman şi trebuie să le abordăm.
Nu sunt atât de pesimist în ceea ce priveşte perspectiva adoptării inovaţiilor şi peisajul inovării în Europa pentru anii următori. Ceea ce se întâmplă acum, în contextul noii administraţii din SUA, ar putea determina multe afaceri, antreprenori şi inovatori care promovează soluţii verzi să vină în Europa şi cred că trebuie să profităm de această oportunitate.
Trebuie să înţelegem că există o oportunitate considerabilă de a face din Europa un refugiu pentru companiile şi inovatorii care doresc să abordeze provocările transformării verzi. În primul rând, suntem o piaţă imensă, suntem angajaţi în transformarea verde, aşa cum a fost reafirmat în comunicarea privind Pactul Industrial Verde. Avem oameni talentaţi, cu care inovatorii pot lucra, pentru a construi echipe şi a dezvolta afaceri.
Aş spune că există multe lucruri pozitive despre Europa. Avem reglementări mult mai stabile în ceea ce priveşte decarbonizarea şi modul în care ar trebui să evolueze lucrurile pentru a susţine transformarea verde. Aşadar, din acest punct de vedere, cred că încă există multe aspecte favorabile în Europa, dar, pentru a stimula extinderea şi a îmbunătăţi oportunităţile de finanţare, trebuie să ne gândim la pieţe de capital mai solide şi la o scenă financiară mai robustă, capabilă să-şi asume riscuri.
În Europa, aş spune că avem o uşoară supradependenţă de sectorul bancar în comparaţie cu alte surse de finanţare, iar celelalte surse nu sunt atât de puternice şi nici atât de capabile. Prin urmare, ne lipsesc capitalurile de risc, ne lipseşte acel capital care poate fi investit nu pe baza unui bilanţ solid, nu pe baza garanţiilor de stat, nu pe baza unei bonităţi ridicate a beneficiarilor, ci care pur şi simplu să investească. Acesta este tipul de capital la care m-am referit când am spus că s-ar putea să ne fie greu să concurăm cu SUA în ceea ce priveşte aducerea inovaţiilor pe piaţă. Pentru că, dacă încerci să investeşti într-o instalaţie de tip „first of a kind” la scară largă în Europa, mult succes. Este o reală provocare, iar acesta este un subiect pe care va trebui să îl abordăm pentru a debloca inovaţiile de care avem nevoie pentru a finaliza şi a trece cu succes prin transformarea într-un mediu fără „green premium”.
Nu este vorba că fondurile de pensii evită pieţele de capital europene, dar nu pieţele de capital europene şi companiile listate conduc inovaţia, ci companiile mai mici, adesea mai agile, mai flexibile şi mai dornice decât actorii tradiţionali, cele care încearcă să împingă lucrurile înainte. Desigur, este şi o provocare pentru companiile consacrate să accepte oportunităţile pe care colaborarea cu astfel de firme le poate aduce, însă este o schimbare culturală de durată prin care companiile trebuie să treacă. Uneori, aceasta contravine tipului de cultură pe care l-am dezvoltat în Europa, care este puţin mai reticentă la risc, concentrată mai mult pe a perfecţiona ceea ce facem deja, decât pe a încerca ceva nou. Acesta este un decalaj cultural pe care trebuie să îl depăşim cu toţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
