FacebookTwitterLinkedIn

În România, nevoia de investiții în rețelele de electricitate este majoră, fiind estimată la 6,8 miliarde de euro pentru transport și aproximativ 9,2 – 11,5 miliarde de euro pentru distribuție până în anul 2030, arată un raport al Energy Policy Group (EPG).

“Aceste investiții sunt esențiale pentru preluarea producției de energie din surse regenerabile care va crește substanțial în perioada următoare și implicit atingerea obiectivelor din Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC). În lipsa acestor investiții în rețelele de energie electrică, România riscă neîndeplinirea obiectivelor climatice”, arată autorii raportului.

Rețelele de energie electrică trebuie să răspundă unei cereri tot mai mari de energie electrică în sectoare precum transporturile, încălzirea și răcirea, industria, producția de hidrogen regenerabil și centrele de date. 

Consumul de energie electrică va crește cu cel puțin 60% în perioada 2023 – 2030 la nivelul UE și al Marii Britanii. În România, consumul de energie electrică ar urma să crească cu aproximativ 38% în perioada 2021 – 2030, de la 46,5 TWh la 64,0 TWh, estimează EPG.

În ce privește investițiile în rețeaua electrică de transport din România, pe lângă investițiile estimate în cadrul planului Transelectrica (TYNDP), respectiv 1,43 miliarde de euro până în 2030/31, în cadrul estimărilor au fost incluse și proiecte propuse, precum cele două cabluri de curent continuu la înaltă tensiune (HVDC), respectiv: cablul submarin Georgia – România (2,2 miliarde de euro) și cablul de interconectare România – Ungaria pe direcția Arad – Constanța Sud (2,75 miliarde de euro), care să preia energie generată de noi capacități, conform propunerii de PNIESC și să o poată evacua din Dobrogea (recunoscută pentru surplusul de energie) către Vestul țării.

În vederea realizării acestor investiții, organizația propune ajustarea cadrului de reglementare actual, pentru a răspunde nevoilor crescute de investiții în rețelele de energie electrică; creșterea finanțării prin mecanismele financiare UE, precum Fondul de Modernizare; asigurarea coerenței între documentele strategice naționale; asigurarea unei forțe de muncă calificate pentru dezvoltarea sistemului electroenergetic național și pregătirea pentru un scenariu de back-up, în care necesarul de investiții estimat nu va fi realizat până în anul 2030.