Energie – ZF Investiţi în România! Un proiect ZF şi CEC Bank. Încă un producător român trage un semnal de alarmă din cauza preţurilor la energie. Celco: Producţia materialelor de construcţii şi a materiilor prime în România a devenit o povară greu de susţinut. Suntem una dintre puţinele companii româneşti care au semnat Declaraţia de la Anvers pentru un Pact Industrial – Sinteza

♦ Costul cu energia reprezintă 60-70% din costul de producţie pentru Celco, dar a ajuns şi la 80% în timpul anului 2023 ♦ Ambiţia guvernului de a susţine producţia de materiale de construcţii ar trebui să plece de la retehnologizarea fabricilor actuale ♦ Celco a avut afaceri de 210,5 mil. lei în 2023, în scădere cu 8% faţă de anul anterior.

Producătorii de materiale de con­strucţii din România se confruntă cu provo­cări în contextul în care preţurile la energie s-au menţinut ridicate, iar spriji­nul promis de politicieni pentru aceştia încă se lasă aşteptat, a explicat Irina Odor, director comercial, Celco, în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.

„Producţia materialelor de construcţii şi a materiilor prime în România a devenit o povară greu de susţinut, chiar şi pentru agenţii econo­mici care au o experienţă vastă. Noi producem BCA de 50 de ani şi var de 15 ani, dar o perioadă atât de incertă ca cea pe care o trăim deja de trei ani de zile nu ni s-a mai întâmplat în toată istoria noastră“.

Activitatea producătorilor de ma­te­riale de construcţii a fost afectată de evoluţia preţurilor la energie. Costul cu gazul şi energia elec­trică a ajuns să reprezinte as­tăzi circa 60-70% din costul de producţie pentru Celco.

„Este extrem de greu să ne mai formăm cos­turi să pu­tem să lansăm în piaţă oferte competi­tive, să avem predicti­bili­tate pe costuri şi pe acti­vităţile economice. Anterior, energia ajun­gea maxim la 50% din costul de produc­ţie, dar în momentul de vârf din 2023 ponderea gazului şi a energiei electrice a ajuns şi la 80%. Vă ima­ginaţi ce impact are asupra costurilor noastre“.

Producătorul de materiale de construcţii Celco face parte dintr-un grup cu acelaşi nume, controlat de antreprenorul Niculae Duşu îm­preună cu vărul său Ion Duşu. Compania pro­duce BCA, adezivi şi var, având 300 de angajaţi în patru puncte de lucru din judeţul Constanţa: cariera de calcar, fabrica de var, fabrica de BCA şi fabrica de adezivi.

Săptămâna trecută, Cristian Covaciu, cofon­dator şi acţionar al producătorului de farfurii de porţelan IPEC Alba Iulia, una dintre cele mai performante fabrici din România, a declarat în cadrul emisiunii că ia în calcul inclusiv relocarea companiei în altă ţară, din cauza lipsei de predictibilitate din piaţa energiei. Irina Odor spune că nu e un caz singular.

„Faptul că un anumit agent economic se gândeşte să reloce ac­tivităţile de producţie nu e un caz singular. Am luat la cunoştinţă de intenţia multor companii. Pentru Celco este destul de greu, dar nu impo­sibil să realizeze acest lucru. Însă noi suntem ambiţioşi şi ne dorim să producem pentru România şi pentru consumatorii români“.

Totuşi, oricât şi-ar dori compania Celco să producă în România, viitorul trasat de Pactul Verde la nivel european şi contextul costurilor din piaţa energiei presupune investiţii masive din partea producătorilor, investiţii pentru care au nevoie de sprijin.

„Din păcate, este destul de greu pentru un producător cu experienţă care deja are fabrici implementate în România să se retehnologizeze fără sprijinul autorităţilor, fără sprijinul statului“.

La fel ca alţi producători, Celco a investit în ultimii ani în proiecte de eficientizare a consu­mului de energie, precum şi în proiecte punc­tuale de energie regenerabilă, însă rezultatele sunt marginale când vine vorba despre marii consumatori industriali.

„Noi ne uităm la competitorii noştri din ţări vest-europene, vedem proiecte în derulare de sute de milioane de euro, proiecte care sunt susţinute într-un procent de 80% de guverne. Atunci vă daţi seama că diferenţa şi viteza cu care vor fi implementate în România proiectele este mult mai redusă, chiar privim cu îngrijorare evoluţia companiilor româneşti în următorii 10 ani fără un astfel de sprijin“.

Marii consumatori industriali au avut întâl­niri cu decidenţii pe tema unui potenţial sprijin pe fondul creşterii rapide a costurilor cu energia, însă până acum acestea nu s-au concretizat.

„Nu vă ascundem faptul că anul trecut am participat la diverse întâlniri în urma cărora com­paniile mari afectate de războiul de la gra­niţă ar fi trebuit să fie susţinute, diferenţele de preţ plătite pentru gaz şi pentru energia electrică ar fi trebuit să fie susţinute dintr-un cadru de tranziţie agreat şi acceptat la nivel european. Din păcate, a trecut mai bine de un an şi acest ajutor nu s-a materializat“.

Dimpotrivă, politicile guvernului şi schim­bările legislative din ultimul an nu au făcut decât să aducă noi presiuni pe costul de producţie al producătorilor de materiale de construcţii.

„Încrederea că lucrurile se vor schimba în România este destul de zdruncinată. Nu am văzut măsuri clare prin care companiile mari consumatoare de energie electrică şi gaz să fie susţinute, să se analizez punctual fiecare şi să se găsească metode prin care anumite fonduri să fie direcţionate pentru activităţile lor. Din păcate, o serie mare dintre clienţi de-ai noştri, mari consumatori, şi-au închis capacităţile de producţie“.

În ceea ce priveşte un sprijin pentru retehnologizarea fabricilor de materiale de construcţii, guvernul a anunţat în ultimii ani că vrea să sprijine dezvoltarea industriei. Aşa a apărut schema de ajutor de stat ConstructPlus, însă aceasta este axată mai mult pe capacităţi noi şi nu pe modernizarea celor existente.

„Sperăm că acele ajutoare de stat care în momentul de faţă au destinaţia deschiderii unor noi capacităţi de producţie vor fi regândite şi pentru producătorii care au experienţă, care au demonstrat expertiză într-un domeniu de producţie şi vor fi analizate acele proeicte, astfel încât şi producătorii autohtoni să beneficieze de acele ajutoare“.

Industria europeană a avut de suferit în ultimii ani pe fondul unor factori precum tranziţia energetică, dar şi din cauza contextului economic global. La finalul anului 2023, marile patronate din UE le-au cerut autori¬tăţilor de la Bruxelles ca Pactul Verde să fie însoţit de un Pact Industrial. În 2024, zeci de lideri indus¬triali au semnat Declaraţia de la Anvers prin care au cerut un pact industrial.

„Am primit cu mare deschidere, chiar suntem semnatari ai Declaraţiei de la Anvers. Uitându-mă puţin pe companiile care au semnat această declaraţie, vedem că în România sunt maxim 10 companii semnatare. Avem încredere că ceea ce au semnat peste 1.000 de organisme la nivel european se va transpune într-o legislaţie care să înţeleagă nevoile marilor industrii“.

Irina Odor a subliniat că industria românească nu este reprezentată aşa cum ar trebui la Bruxelles, unde de multe ori singura reprezentare de care are parte este cea politică, dacă există.

„Până la urmă nu există voci ale industriei din România care să ajungă la Bruxelles şi să exprime exact problemele producătorilor din România. Credem că şi la nivel european reprezentativitatea României este poate doar politică, nu pe baza unor experţi care să înţeleagă problemele producătorilor şi să se lupte pentru producătorii români“.

Europa implementează tranziţia energetică mai repede decât partenerii săi comerciali din întreaga lume, ceea ce aduce costuri mai mari şi o competiţie dezechilibrată în raport cu producătorii din afara Uniunii Europene.

„Credem că acolo unde există un interes pentru dezvoltarea industriei există şi rezultate. Din păcate, vedem cum clienţi de-ai noştri care şi-ar dori să achiziţioneze produse din România sunt nevoiţi să le aducă din ţări UE sau non-UE sunt costurile sunt mai mici sau ambiţiile de mediu sunt mai mici, costurile de producţie sunt diminuate şi toate eforturile companiilor din România de a reduce amprenta de carbon sunt anulate de amprenta de carbon a produselor aduse din ţări non-UE“.

Producătorul de materiale de construcţii are în plan investiţii totale de 5-6 milioane de euro pentru 2024, dar este prudent în derularea acestora din cauza lipsei de predictibilitate.

Compania Celco a înregistrat o cifră de afaceri de 210,5 mil. lei în 2023, în scădere cu 8% faţă de anul anterior. Profitul net s-a situat la 56,5 mil. lei în scădere cu 9%. Compania are aproximativ 270 de angajaţi.

„În cel mai fericit caz noi am estimat că în 2024 vom rămâne la nivelul anului trecut. Cu toate acestea, vedem că evoluţia din 2023 a pieţei de construcţii şi a producţiei de materiale de construcţii a dus la ştergerea tuturor eforturilor din ultimii 10 ani. Am ajuns la nivel naţional la o piaţă de materiale de construcţii la nivelul celei din anii 2013-2014“.

Pe lângă construcţii, grupul Celco cuprinde şi alte activităţi, şi anume industrie portuară (prin Socep Constanţa), turism şi imobiliare (proiectul Logistic Park). Celco mai este acţionar şi în cadrul producătorului de elemente prefabricate din beton Prefab Bucureşti.