IT & E-commerce – Webinarul ECDL/ZF „Work Smart – Work Digital“. Companiile din România trebuie să accelereze competenţele digitale pentru un viitor mai productiv. Lumea se schimbă, mediul de business trebuie să facă saltul către tehnologie – Sinteza

♦ „Cred că suntem în faza în care facem alfabetizare digitală privind noile tehnologii. Discutăm despre a face cele mai elementare lucruri care cresc productivitatea, să nu mai facem lucrurile ca pe vremuri“ ♦ „Companiile sunt obligate să inoveze. Printarea 3D este o parte extrem de importantă din accelerare pentru că îţi scurtează foarte mult timpii de aşteptare în realizarea de prototipuri.“ ♦ „Sunt progrese în alfabetizarea digitală, vorbim despre liceeni care astăzi ştiu să construiască roboţi, care ştiu să folosească programe de modelare şi imprimare 3D. Ei sunt următorii angajaţi şi ce facem dacă noi nu putem să-i absorbim pe aceşti angajaţi?“

Companiile din România trebuie să îşi dezvolte com­petenţele digitale, să aibă o mentalitate des­chis către tehnologie şi să utilizeze noile inovaţii pentru a creşte productivitatea. Piaţa locală ar trebui să aibă în primul rând o ac­celerare a competenţelor digitale ale companiilor mici şi mijlocii, înainte de a vorbi despre inovaţie şi despre pro­ductivitate. Productivitatea o creştem în primă fază prin competenţa digi­tală, au fost câteva dintre concluziile webinarului „Work Smart – Work Digital. Cum adoptă companiile şi antreprenorii din România noile teh­nologii şi îşi dezvoltă competenţele digitale pentru viitor“.

Florin Pogonaru, preşedinte, Aso­cia­ţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), a subliniat nece­si­ta­tea accelerării competenţelor digi­tale în cadrul companiilor româneşti, subliniind că alfabetizarea digitală este un prim pas esenţial pentru IMM-uri.

„Cred că suntem în faza în care facem alfabetizare digitală privind noi­le tehnologii. Acesta este lucrul care trebuie să se întâmple. Discutăm despre a face cele mai elementare lu­cruri care cresc productivitatea, să nu mai facem lucrurile ca pe vremuri. Încă este o fază, de asta i-am spus al­fa­betizare digitală. Este vorba despre a utiliza tehnologii, vom avea creşteri de productivitate spectaculoase“, a spus el în cadrul evenimentului.

În opinia sa, obstacolele nu ţin doar de lipsa predictibilităţii legislati­ve, ci şi de mentalitatea unor afaceri care încă operează în stilul de sub-furnizori din trecut.
„Dincolo de frica de ziua de mâi­ne, de lipsa de predictibilitate dată de legislaţie, există ceva care ţine de mentalitate. Am pornit cu IMM-uri obişnuite să fie subfurnizori ai unor subfurnizori şi să facă lohn şi păstrăm în continuare acest mindset, care trebuie schimbat şi trebuie schimbat prin proiecte de genul celui din PNRR de către firme specializate în a învăţa lumea să utilizeze calculatorul, firme gen ECDL.“

De asemenea, Pogonaru a subli­niat că procesul de digitalizare, de adaptare la noile tehnologii trebuie să fie susţinut oameni antrenaţi, educaţi să facă asta.
„Echipamentele sunt adaptate la mentalitatea noilor generaţii care sunt obişnuite cu ecranele, ş.a.m.d. Oame­nii trebuie să ştie cum să le folo­sească. Se schimbă lumea, nu mai este o chestie rigidă în care trebuie să ci­teas­că o carte despre cum se utili­zează. ECDL este un exemplu de cursuri practice, în care te învaţă cum să te joci cu ecranele, despre asta este vorba şi acesta este unul din salturile pe care trebuie să le facem“, a detaliat el.

Mihai Peca, specialist în progra­me de formare şi certificări la ECDL, a continuat tema alfabetizării digitale, evidenţiind rolul organizaţiei în pre­gă­tirea angajaţilor şi cetăţenilor pen­tru utilizarea tehnologiilor.

„ECDL pregăteşte oamenii, cetă­ţe­nii şi chiar angajaţii din societatea de astăzi pentru a utiliza cu uşurinţă noile tehnologii. Ne ferim întotdeau­na de inovaţie sau ne este teamă de inovaţie, la fel şi de digitalizare. Sunt doi termeni care se propagă foarte mult în media şi peste tot, în toate domeniile, iar oamenii au devenit un pic reticenţi atunci când vine vorba despre digitalizare, de exemplu“, a spus el.

În plus, el a vorbit despre provo­cările pe care le întâmpină companiile în integrarea tinerilor generaţii, care sunt deja familiarizate cu tehnologii avansate, cum ar fi programarea şi imprimarea 3D şi importanţa pe care o are acestor viitori angajaţi în ecosistemul de business.

„Sunt progrese în alfabetizarea digitală, depinde la ce fel de tehno­logii ne adaptăm. Pornim de la vârste mai fragede, vorbim despre liceeni care astăzi ştiu să construiască roboţi, care ştiu să folosească programe de modelare şi imprimare 3D, care astăzi învaţă programare cu uşurinţă. Ei sunt următorii angajaţi şi ce facem dacă noi nu putem să-i absorbim pe aceşti angajaţi? Nu putem să-i absor­bim pentru că noi nu ştim exact ce ştiu ei să facă, nu înţelegem ce ştiu ei să facă. La fel se întâmplă şi cu studenţii care învaţă noi tehnologii, ei ştiu să le stăpânească, sunt pe vârful valului teh­nologic, învaţă să stăpânească aceste tehnologii şi ajung să se angajeze şi să facă un pas înapoi. Nu sunt adaptate cerinţele la ce ştiu ei să facă. Proble­ma mai mare nu este că nu au teh­no­logia necesară, ci că nu conştientizea­ză nevoia“, a explicat Mihai Peca.

O perspectivă similară a fost ofe­rită şi de Ciprian Marinescu, innova­tion project manager la Dacia – Renault Group, care a vorbit despre importanţa inovaţiei şi despre cum aceasta accelerează procesele din cadrul companiei.

„Companiile sunt obligate să inoveze. Dacă noi nu am fi inovat, am fi rămas în continuare la proiectarea pe planşetă şi ar fi durat foarte mult orice proiect. Totul s-a accelerat în mod constant. În ultima vreme este din ce în ce mai vizibilă accelerarea aceasta. Printarea 3D este o parte extrem de importantă din accelerare pentru că îţi scurtează foarte mult timpii de aşteptare în realizarea de prototi­puri“, a declarat el.

Un exemplu concret de inovaţie esenţială este utilizarea printării 3D, care permite o dezvoltare rapidă a pro­iectelor. „Printarea 3D nu este neapărat o tehnologie nouă. Ştiu că pentru toată lumea apare o tehno­logie nouă, dar, istoric, printarea 3D a apărut undeva prin 1981 şi s-a tot dezvoltat până prin anii 2000. A avut o dezvoltare mai lentă, după care pur şi simplu accelerarea pe care a luat-o printarea 3D este extraordinară. În 2017 erau undeva în jur de 500 de materiale pe bază de plastic, iar în 2022 ajunsesem la 1.500 de materiale pe bază de plastic. Acestea sunt tipuri de materiale pe care le poţi folosi la imprimantele 3D“, a mai spus Ciprian Marinescu.

În domeniul stomatologic, trans­for­marea tehnologică este resimţită puternic, după cum explică Răzvan Tomoială, tehnician dentar. Potrivit acestuia, printarea 3D şi scannerele intraorale au schimbat complet fluxul de lucru.

„S-a schimbat foarte în mult în ultimii ani piaţa stomatologiei, la fel ca şi în celelalte domenii. Printarea 3D reprezintă o inovaţie semnifica­tivă în domeniul stomatologic pentru că oferă nişte protocoale stabile şi pre­dictibile. În plus, pacienţii benefi­ciază de un confort sporit, pentru că înainte se luau acele amprente clasice în care pacientul vedea în clinică, acum totul se scanează cu ajutorul un scanner intra oral şi toate informaţiile se transmit digital către laboratorul de tehnică dentară în care se înregis­trea­ză toate aceste informaţii şi se începe efectiv producţia“, a punctat el.
 

Florin Pogonaru, preşedinte, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR)

► Cred că suntem în faza în care facem alfabetizare digitală privind noile tehnologii. Acesta este lucru care trebuie să se întâmple. Sesizăm că există în permanenţă o frică legată de ceea ce înseamnă tehnologii noi, ce înseamnă inovaţie, se crede că totul trebuie să fie nou, nu că să faci lucruri care sunt normale astăzi.

► Discutăm despre a face cele mai elementare lucruri care cresc productivitatea, să nu mai facem lucrurile ca pe vremuri. Încă este o fază, de asta i-am spus alfabetizare digitală şi este despre a utiliza tehnologii şi a utiliza în faza primară, pentru că vom avea creşteri de productivitate spectaculoase.

► Există o aversiune faţă de o frică de tehnologiile noi şi asta s-a văzut de curând în PNRR, capitolul competenţe digitale pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Întreprinderile trebuiau să se înscrie pentru a avea acces gratuit la pregătirea oamenilor lor pe diverse competenţe digitale. Asta trebuie să înceapă de la a face omul familiar cu calculatorul, de la competenţe primare, de la a schimba mentalităţile.

► Ce s-a întâmplat în PNRR? Prelungim întruna termenele de înscriere pentru IMM-uri pentru că IMM-urile nu se înscriu pentru a-şi pregăti oamenii în competenţe digitale. Asta este principala barieră, este o barieră psihică.

► Dincolo de frica de ziua de mâine, de lipsa de predictibilitate dată de legislaţie, există ceva care ţine de mentalitate. Am pornit cu IMM-uri obişnuite să fie subfurnizori ai unor subfurnizori şi să facă lohn şi păstrăm în continuare acest mindset, care trebuie schimbat şi trebuie schimbat prin proiecte de genul celui din PNRR de către firme specializate în a învăţa lumea să utilizeze calculatorul, firme gen ECDL.

► Trebuie să ai cu cine trebuie să faci asta, trebuie ca oamenii să se familiarizeze cu asta, să înceapă să utilizeze în mod natural, să existe această posibilitate, această conştiinţă că lucrurile se pot face mai uşor digital decât le fac la ora actuală.

► Echipamentele sunt adaptate la mentalitatea noilor generaţii care sunt obişnuite cu ecranele, ş.a.m.d. Oamenii trebuie să ştie cum să le folosească. Se schimbă lumea, nu mai este o chestie rigidă în care trebuie să citească o carte despre cum se utilizează.

► ECDL este un exemplu de cursuri practice, în care te învaţă cum să te joci cu ecranele, despre asta este vorba şi acesta este unul din salturile pe care trebuie să le facem.

Mihai Peca, specialist în programe de formare şi certificări, ECDL

► ECDL pregăteşte oamenii, cetăţenii şi chiar angajaţii din societatea de astăzi pentru a utiliza cu uşurinţă noile tehnologii. Ne ferim întotdeauna de inovaţie sau ne este teamă de inovaţie, la fel şi de digitalizare. Sunt doi termeni care se propagă foarte mult în media şi peste tot, în toate domeniile, iar oamenii au devenit un pic reticenţi atunci când vine vorba despre digitalizare, de exemplu.

► Noi am fost flexibili am pornit şi continuăm să facem alfabetizarea în utilizarea computerului, ceea ce acum 15 ani însemnau noi tehnologii şi uite că nu a murit nimeni că a învăţat să folosească computerul. Ba din contră, şi-au crescut eficienţa companiile şi nu numai, de la profesori, până la un om din orice companie care ştie în momentul acesta să redacteze un document folosind computerul. Cam în punctul acesta ne aflăm acum cu aceste noi tehnologii la care noi ne-am adaptat.

► Noi am adus în portofoliul nostru, de exemplu, blockchain sau big data sau AI sau printare 3D. Dacă aş face o paralelă, acum
7 ani, în 2017, când am început noi să vorbim despre printare 3D, întrebarea ce se năştea de fiecare dată la sfârşitul unui prezentări sau la sfârşitul unui curs era „de ce-mi trebuie?“.

► Am dat şi exemplul practic pentru ce ne trebuie pentru că de anul trecut, din februarie, am introdus în codul ocupaţiilor din România, împreună cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, am introdus şi această ocupaţie a tehnicianului de imprimare 3D.

► Sunt progrese în alfabetizarea digitală, depinde la ce fel de tehnologii ne adaptăm. Pornim de la vârste mai fragede, vorbim despre liceeni care astăzi ştiu să construiască roboţi, care ştiu să folosească programe de modelare şi imprimare 3D, care astăzi învaţă programare cu uşurinţă. Ei sunt următorii angajaţi şi ce facem dacă noi nu putem să-i absorbim pe aceşti angajaţi?

► În primul rând nu putem să-i absorbim pentru că noi nu ştim exact ce ştiu ei să facă, nu înţelegem ce ştiu ei să facă. La fel se întâmplă şi cu studenţii care învaţă noi tehnologii, ei ştiu să le stăpânească, sunt pe vârful valului tehnologic, învaţă să stăpânească aceste tehnologii şi ajung să se angajeze şi să facă un pas înapoi. Nu sunt adaptate cerinţele la ce ştiu ei să facă.

► Problema mai mare nu este că nu au tehnologia necesară, ci că nu conştientizează nevoia.

► Facem paşi, facem paşi importanţi în printarea 3D. Am început cu educaţia, ceea ce este normal pentru că este un proces de digitalizare.

Ciprian Marinescu, innovation project manager, Renault Group

► Companiile sunt obligate să inoveze, dacă noi nu am fi inovat, am fi rămas în continuare la proiectarea pe planşetă şi ar fi durat foarte mult orice proiect. Totul s-a accelerat în constant. În ultima vreme este din ce în ce mai vizibilă accelerare aceasta. Printarea 3D este o parte extrem de importantă din accelerare pentru că îţi scurtează foarte mult timpii de aşteptare în realizarea de prototipuri.

► Printarea 3D nu este neapărat o tehnologie nouă. Ştiu că pentru toată lumea apare o tehnologie nouă, dar, istoric, printarea 3D a apărut undeva prin 1981 şi s-a tot dezvoltat până prin anii 2000. A avut o dezvoltare mai lentă, după care pur şi simplu accelerarea pe care a luat-o printarea 3D este extraordinară.

► În 2017 erau undeva în jur de 500 de materiale pe bază de plastic, iar în 2022 ajunsesem la 1.500 de materiale pe bază de plastic. Acestea sunt tipuri de materiale pe care le poţi folosi la imprimantele 3D.

► Timpul s-a scurtat fantastic de mult, la noi oamenii vin şi îşi printează singuri piesele. Avem proiecte de training în care oamenii sunt învăţaţi în intern cum să le folosească ca timpul să devină din ce în ce mai scurt în aflarea rezultatului.

► Piesele pe care le facem sunt în majoritate prototipuri şi cu ele încercăm diverse lucruri. Dacă se montează bine piesele, dacă avem acces în spaţiile respective. Se poate printa în pulberi metalice şi sunt companii şi sunt piese care folosesc piese făcute la imprimante 3D pentru a fi folosite pe produsele finale.

► Facem concursuri sau workshopuri în parteneriat cu diverse facultăţi, cu licee, în care studenţii şi uneori şi în intern, chiar angajaţii noştri primesc un task să facă un roboţel şi atunci roboţelul ăla pleacă de la zero şi este conceput de ei şi într-un final funcţionează.

► Dacă ne uităm la fostul produs Dacia, vedem era un produs care se vindea mai mult local sau era pe anumite pieţe nu foarte competitiv, iar astăzi Dacia este un produs foarte competitiv nu numai pe piaţa locală, ci la nivel european şi chiar mondial. Este un produs care este la nivel cu orice alt produs făcut în lume şi asta se vede.

► Din punctul de vedere al competitivităţii digitale, Groupe Renault România a început de mult, undeva prin 2007-2008 s-au pus bazele printării 3D şi în momentul de faţă avem de la imprimante tip desktop, pe care le putem achiziţiona practic oricare dintre noi, până la imprimante industriale foarte performante, care sunt capabile de nişte lucruri cu adevărat extraordinare.

Răzvan Tomoială, tehnician dentar

► S-a schimbat foarte în mult în ultimii ani piaţa stomatologiei, la fel ca şi în celelalte domenii. Printarea 3D reprezintă o inovaţie semnificativă în domeniul stomatologic pentru că oferă nişte protocoale stabile şi predictibile.

► În plus, pacienţii beneficiază de un confort sporit, pentru că înainte se luau acele amprente clasice în care pacientul vedea în clinică, acum totul se scanează cu ajutorul un scanner intra oral şi toate informaţiile se transmit digital către laboratorul de tehnică dentară în care se înregistrează toate aceste informaţii şi se începe efectiv producţia.

► Odată cu aducerea unui aparat nouă clinică sau în laboratorul de tehnică dentară aducem şi un trainer specializat care să ofere asistenţă în momentul punerii în practică şi sprijin după ce a fost instalat. Totul este foarte predictibil din punctul meu de vedere, este foarte uşor de utilizat, este prietenos cu utilizatorul totul, deci nu sunt mari probleme.

► Gradul de adopţie a tehnologiei depinde în funcţie de fiecare clinică sau cabinet, de cât de repede vrea să adopte aceste tehnologii. De exemplu, laboratorul nostru este aproape 90% – 95% complet digital. Se poate învăţa destul de uşor, dar cineva trebuie să şi vrea să aplice toată tehnologia disponibilă pe piaţă.

► În principiu, în cabinetul stomatologic pacientul este scanat. Toată această informaţie este trimisă către laborator unde se poate printa situaţia iniţială a pacientului sau situaţia pe care urmează să se lucreze, scăpând în acest fel de clasicele modele de gips, unde efectiv un om trebuia să facă materialul şi să toarne acea amprentă.

► Acum putem, ajutorul scanării primite din cabinetul stomatologic, să printăm 3D situaţia pacientului pe care vom lucra ulterior. Odată ce a ajuns în scanarea în laborator, putem efectiv printa lucrarea respectivă pe care s-o trimitem într-un timp scurt către cabinet. Acea printare este 100% biocompatibilă şi poate să înlocuiască proteza până la realizarea lucrării finale.

► Cred că mai este mult de lucru, dar din punctul meu de vedere, pe o scară de unu la zece cred că suntem undeva în jur de şapte-opt din punctul de vedere al tehnologiei.

► În viitor probabil o să fie integrat şi AI, mai ales şi pe partea de laborator în poziţionarea dinţilor. Acum se lucrează un tehnician când se poziţionează dinţii, probabil ulterior poate să fie un soft care să te ajute la poziţionare şi doar poate la mici detalii. Cred că asta o să fie viitorul.