Robotul Minerva ca: 
Enervată de inflaţie, o bună parte a populaţiei se lasă cu uşurinţă convinsă de tot mai circulatele teorii potrivit cărora „preţurile din România sunt mai mari decât în vestul Europei“. Un neadevăr sprijinit, paradoxal, de… un adevăr, acela că veniturile din gospodăriile populaţiei sunt mai mici decât în vest.
Nivelurile salariilor şi pensiilor, care constituie baza veniturilor din gospodăriile populaţiei, sunt mici. Deşi în anii de după criza din 2009-2011 au avut loc mai multe runde de creştere a acestor venituri, nu au putut fi egalate veniturile din vest. Este o realitate istorică. Un rezultat al interferenţei mai multor factori economici, sociali, geografici, psihologici şi, nu în ultimul rând, politici.
Dar România – chiar şi în acest al cincilea an al actualului ciclu inflaţionist global – are şi preţurile mai mici decât în vestul Europei! Preţurile din România sunt, de fapt, între cele mai mici din întreaga Uniune Europeană. O realitate confirmată de obiectivitatea rece a cifrelor!
CE MÂSOARÂ INFLAŢIA?
Este o certitudine că analiza relaţiei venituri – preţuri nu poate să ignore inflaţia! De ce? Pentru că inflaţia muşcă din venituri şi umflă preţurile! Este motivul pentru care avem de-a face cu două feluri de venituri: nominale şi reale. Dacă, de exemplu, din salariul nominal scădem influenţa inflatiei, obţinem salariul real. Care exprimă puterea de cumpărare a salariului.
Veniturile reale sunt acelea pe care le luăm în calcul când facem planul de cheltuieli. Şi care, ajustate cu deciziile de economisire, determină – cum ne-a învăţat Keynes – nivelul consumului unei persoane, al unei familii, al ţării! Iar costul consumului este determinat de preţuri – de cele efective, afişate pe etichetele din magazine – şi care de asemenea sunt influenţate de cât de mari sau cât de mici sunt presiunile inflaţioniste sau dezinflaţioniste.
Aşadar, ca să interpretăm mecanismul preţurilor, întâi şi întâi ne uităm la inflaţie. Pentru că inflaţia măsoară mişcările preţurilor. Ale preţurilor efective, care apar pe bonurile de cumpărături, pe facturi şi mai departe în bugetele gospodăriilor populaţiei, firmelor, instituţiilor, administraţiilor locale, asigurărilor sociale şi de sănătate, în bugetul ţarii, fie ca excedente, fie ca deficite.
Preţurile se mişcă în sus, în jos ori în linie dreaptă. Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie, stagflaţie – fenomene care, în documentele oficiale europene, sunt reunite sub genericul „inflaţie“ – pentru a asigura o comunicare simplificată. Dar şi pe acest subiect circulă – fără o analiză completă – comentarii potrivit cărora am fi „campioni europeni la inflaţie“. Ce presupune o analiză temeinică? În primul rând, citirea corectă a datelor furnizate de Eurostat, care înregistrează lunar mişcările exacte ale preţurilor, le calculează şi le sintetizează în rate anualizate după criterii ştiinţifice. Dar nu date parţiale, cu rezultatele doar din câteva luni, ci tabloul integral, din 2020 şi până azi, care redă imaginea unui ciclu lung de dezorganizare a preţurilor în toate cele 27 de ţări din Uniunea Europeană.
În a doua jumătate a lui ianuarie, anul acesta, a fost publicat ultimul tablou din 2024, cu ratele anualizate de creştere a preţurilor din decembrie. Din decembrie 2024 faţă de decembrie 2023. Ce vedem? Că în coloana din tabloul Eurostat, rezervată României, este înscrisă rata de 5,5 la sută. Cel mai mare număr din acest tablou. Situat însă la foarte mici distanţe de rata Ungariei – de 4,8; de a Croaţiei – de 4,5; de a Belgiei – de 4,4; de a Poloniei şi de a Olandei – de 3,9; de a Cehiei – de 3,3. România a pus punct inflaţiei în noiembrie 2022. Din decembrie acelaşi an, timp de 22 de luni, a parcurs un traseu de-a lungul căruia preţurile au continuat să crească… dar au crescut tot mai încet. Ceea ce înseamnă 22 de luni de dezinflaţie până în septembrie 2024 inclusiv. Timp în care rata anualizată a coborât de la 16 la numai 4,8 la sută, potrivit criteriilor Eurostat.
Ce s-a întâmplat din octombrie până în decembrie 2024? Trei „adieri“ – care au împins în sus ratele anualizate din România cu 0,2 la sută în octombrie, cu 0,4 în noiembrie şi cu 0,1 în decembrie – au schimbat paradigma mişcării preţurilor din dezinflaţie în inflaţie! Iar coincidenţa nu este deloc întâmplătoare. Pentru că cincisprezece ţări din UE – România fiind acompaniată de Belgia, Germania, Cehia, Danemarca, Irlanda, Ungaria, Olanda, Finlanda şi alte şase – au avut de-a face cu câte un puseu de creştere a preţurilor în octombrie, noiembrie şi decembrie 2024. Ca de altfel şi Statele Unite ale Americii.
Cum ar fi corect să fie interpretată această rată de 5,5 la sută cu care România a încheiat anul 2024? În condiţionare directă cu întregul context istoric inflaţionist care a debutat în 2020! Context în care dezorganizarea preţurilor a răvăşit şi continuă să răvăşească întreaga lume. În tot acest timp, politica monetară a BNR a fost (cum de altfel este şi în prezent) în aşa fel calibrată încât să contribuie la ordonarea preţurilor fără să pună în pericol creşterea economică. Şi să asigure, totodată, un echilibru al preţurilor efective şi al salariilor în împrejurarea în care presiunile inflaţiei sau ale dezinflaţiei constituie o realitate cu care vom continua să ne confruntăm şi în acest an!
SUNT PREŢURILE DIN ROMÂNIA MAI MARI CA ÎN VEST?
O mare parte din public este convinscă răspunsul este DA. Deşi informaţiile pe care-şi bazează răspunsul se rezumă doar la câteva produse din România, Germania şi Italia! Or, chiar dacă aceste „câteva produse“ sunt alese din aceleaşi lanţuri de magazine, iar noi plătim într-adevăr mai mult decât nemţii şi italienii… ele nu pot alcătui un eşantion convingător. În cap de listă sunt articolele cosmetice şi detergenţii, pe care le cumpărăm într-adevăr mai scump din magazinele noastre! Pentru că, anul trecut, aceste produse s-au scumpit lună de lună! Şi s-au scumpit cu multe procente! Şi nici „pachetele de brânză feliată“, „pungile cu cafea“ sau „cutiile de aripi de pui“ nu oferă informaţii comparative relevante. Doar câteva produse, extrase din miile de mărfuri comercializate pe pieţele de consum din cele trei ţări invocate, nu au cum să constituie o bază solidă de analiză!
De altfel, în privinţa mişcării şi mărimii preţurilor din cele 27 de ţări, o singură instituţie are capacitatea şi forţa de a folosi criterii riguroase de analiză şi de a obţine rezultate exacte într-o problemă atât de complexă şi de complicată: Oficiul de Statistică al Uniunii Europene! Eurostatul! Iar această unică instituţie tocmai a dat publicităţii, cu puţin timp în urmă, încă un comunicat lămuritor.
Nota bene! Comunicatul a fost publicat în ianuarie curent, calculele fiind finalizate la sfârşitul lui decembrie 2024, iar perioada analizată este… ianuarie – decembrie 2023! Un an întreg de socoteli? Da! Fiindcă a fost nevoie să fie adunate miliarde de informaţii despre preţurile efective din toate cele 27 de ţări, să fie diseminate şi clasificate, comparate, verificate şi reverificate. Să se calculeze de câţi euro este nevoie pentru a cumpăra nu doar în România, Italia şi Germania, ci în toate cele 27 de ţări, un volum identic de bunuri de consum şi servicii.
CE A REZULTAT?
Un tablou vast, cu coloane pe verticală deschise pentru toate cele 27 de ţări, şi cu alte coloane pe orizontală deschise pentru şapte categorii de preţuri. Şi cu o coloană de sinteză rezervată costului final al consumului gospodăriilor populaţiei din toate cele 27 de ţări. Alegerea fiind făcută în raport cu modelele reprezentative de consum din Uniunea Europeană. Avem acum rezultatul oficial: preţurile de consum din România sunt între cele mai mici din UE, atât per total, cât şi pe diferitele categorii de mărfuri şi servicii.
Când vorbim despre preţuri avem în vedere, de obicei, mişcările în care sunt antrenate. Deseori însă, aceste mişcări exprimate exclusiv în procente – extrem de importante pentru calculele pe care le fac toţi cei care administrează corpul social – nu sunt totdeauna înţelese de o masă critică de oameni preocupaţi să calculeze cât trebuie să câştige ei ca să facă faţă cheltuielilor. Şi nici nu sunt interesaţi prea mult de procentele cu care se mişcă preţurile. La urma urmei, pe toţi ne interesează preţurile efective. Cele de pe etichetele care însoţesc mărfurile! Nu întâmplător formatorii de opinie au devenit interesaţi de aceste preţuri. Au comparat preţurile de la noi cu acelea din vestul Europei, folosind algoritmi relativi. Au însă acum calculele oficiale ale Statisticii Europene. Care arată cu exactitate cât de mari sau cât de mici sunt preţurile efective în cele 27 de ţări ale UE.
Desigur, ne interesează cu deosebire locurile ce revin României în acest tablou. Le voi detalia, nu înainte de a accentua independenţa Eurostatului. Nici şefii instituţiei şi nici operatorii nu au dreptul nici să primească şi nici să ceară indicaţii de la niciun organism de conducere al Uniunii Europene.
Şi acum – tabloul.
Voi începe cu grupa rezervată mărfurilor alimentare. Cele mai mari preţuri? Le găsim în Danemarca, Luxemburg şi Irlanda. Unde se află Germania şi Italia? La mijlocul listei! Unde este România? În partea de jos, cu cele mai mici preţuri din Uniunea Europeană! Urmată de Polonia şi Bulgaria.
La îmbrăcăminte şi încălţăminte cele mai mari preţuri sunt în Danemarca, Irlanda şi Luxemburg. Germania şi Italia? Tot la mijloc! Cele mai mici preţuri: în Bulgaria, Spania, Ungaria şi România!
Grupa transporturi. Cele mai mari preţuri: în Danemarca, Finlanda şi Suedia. Germania şi Italia? Deasupra şi dedesubtul liniei medii. Cele mai mici preţuri: în Bulgaria, România şi Polonia!
Grupa restaurante şi hoteluri. Cele mai mari preţuri: în Danemarca, Finlanda şi Irlanda. Germania şi Italia? La mijloc. Cele mai mici preţuri: în Bulgaria, România şi Ungaria!
Grupa locuinţe, apă, electricitate, gaze naturale şi alţi combustibili. Cele mai mari preţuri: în Danemarca, Irlanda şi Luxemburg. Germania şi Italia? Deasupra şi dedesubtul liniei medii. Cele mai mici preţuri: în Bulgaria, Polonia, Slovacia şi România!
Grupa de sinteză în care sunt cuprinse costurile finale din gospodăriile populaţiei. Cele mai mari preţuri: în Danemarca, Irlanda şi Luxemburg. Germania şi Italia? Tot pe locurile de deasupra şi dedesubtul liniei medii. Cele mai mici preţuri: în Bulgaria, România şi Polonia.
Am intrat în anul 2025 cu dezechilibre care au determinat mutarea ratingului de ţară către perspectiva negativă. Dar am evitat pericolul unui dezechilibru şi mai dramatic! Acela care sperie toate cancelariile: combinaţia nocivă dintre venituri modeste şi preţuri mari! Este încorporat în această realitate un efort de 35 de ani, de când mai multe etape de liberalizare a preţurilor ne-au înaintat facturi substanţiale care au impus să fie achitate cu inflaţie. Un cont pe care îl închidem cu preţurile cele mai mici din Uniunea Europeană confirmate de Eurostat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
