21.7 C
București
luni, iulie 22, 2024

Banking & Servicii financiare – Opinie Cristian Bichi, Consilier guvernator BNR: Banca Naţională nu are atribuţii de protecţie a consumatorilor bancari – Sinteza

11 min read (textul complet), articol clasificat de Robotul Minerva ca: Profilare

Creați-vă propriul

dashboard de știri

informația - cheie, 24/7

100+

FLUXURI

Free

Parcurgi informația mai rapid!

Acoperi top 100 surse externe!

Publicat de

Articole din aceeași sursa

- Advertisement -cresterea vanzarilor

Sumarizare automata

În comunicatele sale de presă din 16 şi 25 mai 2023, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) susţine că a identificat practici comerciale înşelătoare săvârşite de un număr de 19 instituţii bancare “cu privire la modul de calcul al ratelor...

Un astfel de demers a mai fost întreprins de către banca centrală, un articol detaliat privind cele două dimensiuni ale supravegherii bancare fiind publicat pe site-ul în luna februarie 2018.

Reglementarea în sectorul bancar urmăreşte două mari obiective: (1) menţinerea stabilităţii şi încrederii în sistemul bancar; (2) respectarea de către bănci a obligaţiilor lor profesionale faţă de clienţi în vederea protejării utilizatorilor de servicii bancare...

Sancţiunile aplicate recent de ANPC unui număr însemnat de instituţii de credit au adus în discuţia publică subiectul protecţiei consumatorilor bancari.  Este, deci, un moment propice  de a explica, din nou, care sunt diferenţele dintre supravegherea prudenţială şi cea comportamentală şi faptul că banca centrală nu are atribuţii în privinţa practicilor de comercializare a produselor bancare către consumatori, acestea revenind ANPC.   

În comunicatele sale de presă din 16 şi 25 mai 2023, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) susţine că a identificat  practici comerciale înşelătoare săvârşite de  un număr de 19 instituţii bancare “cu privire la modul de calcul al ratelor, prin faptul că pe graficul de rambursare, rata era compusă, în primii ani, 25% din soldul principal de rambursat şi 75% dobândă. Prin această modalitate de calcul, consumatorii plăteau preponderant dobândă.” În consecinţă, ANPC a sancţionat băncile în cauză cu amendă şi a emis ordine prin care s-a solicitat acestora “emiterea unor noi grafice de rambursare, unde principalul creditului datorat să fie achitat de către consumatori în rate egale pe întreaga perioadă de creditare în raport cu dobânda aferentă creditului (sic!)….”(i).

Decizia ANPC a generat controverse puternice. Asociaţia Română a Băncilor (ARB) a emis un comunicat în care se menţionează că informaţiile eronate lansate în spaţiul pubic, care cataloghează drept “practici comerciale înşelătoare” o metodă legală de calcul a dobanzii folosită în toată lumea ridică semne de întrebare legate de profesionalismul unor angajaţi ai ANPC. Pentru CEC Bank, o bancă cu capital de stat, “controlul a fost făcut pe repede înainte, iar vinovatul se pare ca era deja cunoscut înainte de finalizarea investigaţiei”. La rândul lor, câţiva analişti economici au intervenit în dezbatere precizând că este imposibil matematic să generezi un tabel de rambursare în care principalul şi dobânda să curgă în mod egal. În fine, cireaşa de pe tort în toată această poveste este reprezentată de faptul că măsura ANPC a fost criticată şi de un funcţionar al acestei autorităţi care a ţinut să menţioneze că rambursarea creditului în rate egale (anuităţi) este legală şi că emiterea de noi grafice de rambursare în conformitate cu cele solicitate  prin ordinele ANPC  ar fi “vădit abuzivă şi fără fundament”.  Prin urmare, aşa cum titrează presa română, ne aflăm în mijlocul unui adevărat scandal, ce urmează a fi tranşat definitiv de către instanţele judecătoreşti, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.

Este BNR o victimă colaterală a scandalului?

Răspunsul la această întrebare este afirmativ, modul cum sunt prezentate  faptele de unele canale mass-media ducând la prejudicii de imagine pentru banca centrală. Cum ar putea fi altfel, pentru a da doar un exemplu,  atât timp cât pe diferite posturi de televiziune  băncile sunt acuzate de “practici comerciale incorecte”, pe fundal fiind difuzate imagini ale clădirii sediului central al  BNR  sau ale guvernatorului BNR, asta când nu sunt făcute acuze directe cum că banca centrală nu a dat atenţie practicilor comerciale ale băncilor. În această ultimă privinţă este reprezentativă prestaţia unui moderator care ţine să sublinieze că de reglementarea băncilor se ocupă BNR, sfârşind prin a întreba inchizitorial dacă această autoritate ştie sau nu de “neregulile descoperite de ANPC” şi “dacă acest abuz nu este făcut cu acordul BNR”? Reacţia interlocutorului la interogatia respectivă este afirmativă: “Absolut da.”  Opinii asemănătoare pot fi identificate şi în cazul altor canale de comunicare.  

Răspunsul la astfel de afirmaţii, făcute în necunoştinţă de cauză,  este că BNR se ocupă întradevăr cu reglementarea băncilor, dar atribuţiile sale în acest domeniu ţin de aspectele de prudenţă bancară şi nu de cele  legate de conduita în afaceri a băncilor în relaţia cu consumatorii care revin ANPC. Ori aspectele sesizate de ANPC în situaţia de faţă sunt clar în curtea acestei autorităţi.

Supravegherea prudenţială versus supravegherea comportamentală

Realităţile descrise mai sus arată că este necesar să explicăm publicului larg care este diferenţa dintre supravegherea prudenţială şi supravegherea comportamentală. Un astfel de demers a mai fost întreprins de către banca centrală, un articol detaliat privind cele două dimensiuni ale supravegherii bancare fiind publicat pe site-ul www.opiniibnr.ro, în luna februarie 2018.

Reglementarea în sectorul bancar urmăreşte două mari obiective:

(1) menţinerea stabilităţii şi încrederii în sistemul bancar;

(2) respectarea de către bănci a obligaţiilor lor profesionale faţă de clienţi în vederea protejării utilizatorilor de servicii bancare.

Acestor obiective le corespund în practică două tipuri de supraveghere: supravegherea de prudenţă bancară (prudenţială) şi supravegherea comportamentală (a conduitei).

Supravegherea prudenţială bancară urmăreşte asigurarea stabilităţii sistemului bancar şi a instituţiilor bancare individuale. Ea este necesară datorită rolului important jucat de bănci într-o economie naţională şi posibilităţii generării de către acestea a riscului de sistem (sistemic), fapt ce determină ca stabilitatea sistemului bancar să fie recunoscută ca o problemă de interes public.

Riscul sistemic reprezintă posibilitatea ca problemele majore ale unei instituţii bancare să ducă la o criză a întregului sistem bancar cu efecte negative asupra economiei reale. Protecţia împotriva riscului de sistem se obţine prin emiterea de către autorităţile naţionale competente de reglementări prudenţiale aplicabile instituţiilor bancare, ce urmăresc reducerea riscurilor asumate de acestea. Astfel de reguli se referă la activităţi permise băncilor, cerinţe de capital minim şi de solvabilitate (care să permită absorbirea pierderilor), cerinţe de lichiditate, expuneri mari, pentru a menţiona doar câteva dintre acestea. În plus, autorităţile competente verifică dacă băncile respectă normele prudenţiale şi iau măsuri corective acolo unde este cazul, de la formularea de recomandări până la aplicarea de sancţiuni. Prin acest mecanism care se concentrează asupra solvabilităţii şi lichidităţii băncilor se urmăreşte menţinerea stabilităţii financiare a fiecărei instituţii în parte în vederea protejării intereselor creditorilor/deponenţilor lor şi a menţinerii stabilităţii întregului sistem bancar. De subliniat că supravegherea prudenţială asigură indirect protecţie consumatorilor (deponenţilor), întrucât prin menţinerea solvabilităţii băncilor vor fi evitate pierderile generate de falimentele bancare.

Pro memoria: În România, autoritatea însărcinată cu exercitarea supravegherii prudenţiale bancare este Banca Naţională a României.

Conceptul de supravegherea comportamentală (ii)este folosit pentru a diferenţia de supravegherea prudenţială acea activitate de reglementare şi control ce are în vedere obţinerea unei relaţii corecte între instituţiile financiare şi clienţii lor. În sens restrâns, conceptul de supraveghere comportamentală este echivalat doar cu protecţia consumatorilor de servicii financiare, dar, în sens larg, perimetrul  acestui model de supraveghere nu se limitează numai la aspecte legate de particulari (retail) ci priveşte şi investitorii profesionişti (wholesale) şi integritatea pieţelor.

Suprvegherea comportamentală bancară reprezintă activitatea de stabilire de reguli care urmăresc asigurarea unei conduite adecvate a instituţiilor bancare în relaţia cu clienţii lor şi monitorizarea modului cum acestea sunt respectate pentru a se obţine modificarea comportamentelor incorecte ale băncilor (în termeni de transparenţă si echitate a tranzacţiilor) şi eventuala lor sancţionare în condiţiile legal stabilite.

Necesitatea supravegherii comportamentale bancare se justifică prin existenţa informaţiei financiare incomplete pe pieţele financiale de retail unde profesioniştii asigură servicii unor clienti care deţin mult mai puţine cunoştinţe decât cei dintâi.(iii) În aceste condiţii, clienţii băncilor sunt supuşi unor riscuri  importante, întrucât le va fi dificil să judece calitatea serviciilor oferite sau care ar trebui să fie preţul corect. Personalul însărcinat cu exercitarea supravegherii comportamentale este chemat să ofere protecţie consumatorilor prin asigurarea de transparenţă şi informaţii complete în legătură cu produsele/serviciile oferite de bănci şi obţinerea încredinţării că aceştia au o înţelegere clară a riscurilor implicate de contractele la care devin parte. Nu în ultimul rând, supravegherea respectivă trebuie să prevină şi să sancţioneze practicile abuzive ale băncilor din domeniul comercializării produselor şi serviciilor bancare.

Pro memoria: În România, atribuţii pe linia supravegherii comportamentale privind relaţiile corecte dintre bănci şi consumatorii de servicii bancare revin ANPC.

Ambele modele de supraveghere au limite

Controlul prudenţial se efectuează în conformitate cu principiile economiei de piaţă. Supraveghetorii nu se substituie personalului bancar şi nu intervin în operaţiunile individuale ale băncii, răspunderea pentru deciziile luate revenind managerilor şi administratorilor acesteia. În acest context, rolul supravegherii bancare prudenţiale este de a obţine asigurarea că proprietarii şi managerii băncilor sunt conştienţi de riscurile asumate ca urmare a tranzactiilor efectuate, că  instituţiile respective dispun de sisteme de conducere, informare şi control care încurajează prudenţa bancară şi că atunci când o bancă se confrună cu dificultăţi financiare, acestea sunt gestionate într-un asemenea mod încât să fie minimizat riscul sistemic. 

Persoanele ce exercită supravegherea comportamentală trebuie să se concentreze pe asigurarea transparenţei şi difuzării de informaţii pentru ca deciziile consumatorilor să fie luate în cunoştinţă de cauză, fără însă a încerca vreodată să influenţeze acest ultim proces.

Concluzii

În România, legea oferă competenţe pe linia apărării intereselor consumatorilor de servicii financiare Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), competenţe care corespund în mare măsură dimensiunii de supraveghere comportamentală bancară. Banca centrală nu are cum să se implice într-o astfel de activitate, exercitată deja de ANPC, întrucât ea nu dispune de autoritate legală în domeniul respectiv.  În ceea ce priveşte actualele dispute  dintre băncile sancţionate şi ANPC privind modul de calcul corect al ratelor la creditele pe termen mediu şi  lung, acestea urmează  a fi rezolvate de instanţele judecatoresti, întrucât sancţiunile unei autorităţi de supraveghere (fie aceasta BNR sau ANPC) sunt supuse controlului jurisdicţional. Este însă necesară o rezolvare grabnică a aspectelor în discuţie, pentru a se preveni deteriorarea încrederii publicului în instituţiile statului român.  


(i)Autorul prezentului articol mărturiseşte că nu întelege ce se urmăreşte prin această formulare şi se pare că nu este singura persoană aflată în această situaţie. Dovadă că presa oferă diferite interpretării  ordinului ANPC. Pentru unii jurnalişti este vorba de rate de rambursat în care plăţile de principal şi de dobandă să fie egale între ele pe toată durata creditului. Pentru alţii, este vorba de aplicarea metodei cu rate descrescătoare, unde cotele de principal sunt menţinute egale şi cotele de dobândă scad în timp.

 (ii)În ţările anglo-saxone, conceptul este cunoscut sub denumirea de “supraveghere a conduitei de piaţă“ sau de “supravegherea conducerii afacerilor”.

(iii) De exemplu, informaţie asimetrică există şi în privinţa medicilor/farmaciştilor şi a avocaţilor

 

Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).

Accesați aici articolul integral !

Fluxuri de știri

Articole recomandate

- Advertisement -dezvoltare afacere

Ultimele articole

Alege-ți fluxurile de informații!

Gratis!

 + Promovează-ți compania și oferta sa!