Robotul Minerva ca: 
Volumul total de active din cadrul sectorului IFN a crescut semnificativ în ultimul deceniu. IFN-urile au rol esenţial în a finanţa companii. Mai bine de 80% din toate creditele pe care sectorul IFN le acordă, se duc către creditarea economiei reale, a spus Florian Neagu, Director Direcţia Stabilitate Financiară, BNR, în cadrul conferinţei organizată de ALB România, la sediul BNR, la care Ziarul Financiar este partener media.
„Pentru creditele acordate firmelor, deja suntem în zona verde de risc, ceea ce ar pleda pentru continuarea acestei dezvoltări pe aceleaşi baze prudente. Sectorul populaţiei are un nivel al neperformanţei ceva mai ridicat. Au fost multe IFN_uri care au furnizat finanţare către segmente ale populaţiei mai puţin bancabile, cu nevoi spelcifice, care câteodată se translatează printr-o capacitate mai dificilă de a rambursa.Cifrele sunt conform aşteptărilor şi s-a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă în ultimii ani’, a mai expicat Florian Neagu.
Ce a mai spus Florian Neagu, Director Direcţia Stabilitate Financiară, BNR :
Noi la BNR monitorizăm sectorul IFN frecvent, chiar în raportul asupra stabilităţii financiare, avem elemente principale prezentate ale acestui sector. Ce n-am reuşit a fost să mă uit pe o perspectivă mai lungă.
În ultimii 20 de ani s-a strâns o bogăţie de cifre, s-au întâmplat multe lucruri.
De când s-a înfiinţat ALB s-au întâmplat multe lucruri. Am parcurs criza globala din 2009, criza covid, razboiul din Ucraina, iar sectorul IFN-urilor este o reflectare foarte bună a ceea ce s-a întâmplat pe plan naţional şi international.
Dupa criza globala am avut 7 ani de ajustări, iar din 2-14-2015 avem o creştere robustă a sectorului IFN-urilor, care s-a păstrat în toate celelalte trei crize. Când ne uităm la total active val semnificativă, de la 40 mld. lei, acum contabilizăm 70 mld. lei total active la nivelul IFN-urilor.
Pe lângă valorile nominale, merită să vedem şi o perspectivă, dând la o parte rata inflaţiei pentru valorile reale. Povestea perspectivei arată că volumul total de active din cadrul sectorului IFN a crescut semnificativ în ultimul deceniu, dar în termeni reali rămâne sub valorile dinaintea crizei. înseamnă spaţiu semnificativ de dezvoltare şi merită identificate posibile soluţii pentru accelerarea dezvoltării. De altfel, o reflectare directă ale evoluţiei vedem când raportăm la PIB. Vedem o scădere de acum 20 de ani când aveau 7% active în PIB.
Deşi ambele sectoare, bancar şIi IFN au crescut semnificativ nominal, comparând cu evoluţia PIB-ului, cifrele arată relativ o stagnare. Ne putem pune o întrebare privind în ce măsură evoluţia PIB-ului a fost corespunzătoare, dar este altă poveste.
IFN-urile au rol esenţial în a finanţa companii. Mai bine de 80% din toate creditele pe care sectorul IFN le acordă, se duc către creditarea economiei reale. Sectorul populaţiei rămâne importan, însă când ne uităm la IFN-uri ne gândim în secila la rolul lor în finanţarea firmele. Cred că este bine ca această nişă să rămână.
Când IMM-urile au nevoie de finanţare merg la bănci şi IFN-uri. Când ne utăm la structura finanţării, aceste două elemente au o pondere în total sistem în scădere.
Având în vedere dimensiunea intermedierii financaire din România, cea mai scăzută din Europa., cifrele fac parte dintr-o evoluţie normală către convergenţa europeană. Avem o vulnerabilitate, cea mai scăzutăintermediere financiară, iar aceste două componente contribuie la finanţarea IMM-urilor, bancile şi IFN-urile.
Orice soluţie pentru o creştere mai robustă şi sustenabilă este binevenită. Cifrele privind prudenţa şi riscul sectorului IFN-urilor, evidenţiază pe ansamblu, există o profitabilitate bună care ar permite extinderea, iar în cazul unei evoluţii nefavorabile le-ar putea gestiona.
Pentru creditele acordate firmelor, deja suntem în zona verde de risc, ceea ce ar pleda pentru continuarea acestei dezvoltări pe aceleaşi baze prudente. Sectorul populaţiei are un nivel al neperformanţei ceva mai ridicat. Au fost multe IFN_uri care au furnizat finanţare către segmente ale populaţiei mai puţin bancabile, cu nevoi spelcifice, care câteodată se translatează printr-o capacitate mai dificilă de a rambursa.
Cifrele sunt conform aşteptărilor şi s-a înregistrat o îmbunătăţire semnificativă în ultimii ani.
Finanţarea semnificativă în valută ar merita mai multă atenţie. Trebuie să învăţăm din crizele anterioare 2007-2008. Ocomponentă improtantă a fost finanţarea entităţilor neacoperite de riscul valutar. Când ne uităm în bilanţul IFN-urilor
Mesajul este de prudenţă pentru a ne asigura că debitorii au capacitatea de a-şi onora serviciul datoriei.
Atunci când ne uităm în portofoliul IFN-urilor aproape 80% din active avem o orientare către creditarea economiei reale, comparând cu cifrele din sectorul bancar unde ponderea este sub 50%. Adevărat că sectorul bancar finanţează şi alte nevoie, guvernamentale. Însă, ne bucurăm când vedem căpe sectorul IFN-urilor, dinamica arată o creştere a ponderii finanţării economiei reale în total active. Rolul IFN-urilor de a finanţa economia reală este în îmbunătăţire.
Creditarea în valută este importantă. VEstrea bună este că este doar în cazl companiilor, nu către populaţie. La fel se întâmplă şi cu sectorul bancar. Chiar dacă este doar către companii. Ponderea expunerii în valută este semnificativă.
Prima implicaţie este că finanţarea este acordată firmelor hedge , iar rezultatele sunt mixte. O bună parte din finanţare se duc către entităţile cu o strânsă legătură cu comerţul exterior.
Al doilea lucru ţine de macroprudenţialitate pentru că o bunăparte din finanţarea în valută sunt pentru import. Importurile deteriorează balanţa comercială. România are cel mai ridicat deficit de cont curent şi am mai trìt această poveste. Mesajul rămâne, să fim atenţi privind finanţările acordate şi în ce măsură se poate stimula producţia locală
În structura pe sectoare, firmele care prestează servicii, din comunicaţii şi agricultură, sunt cele care au primit cele mai multe finanţări din partea IFN-urilor.
Ne dorim cu toţii să avem o economie cât mai inovativă, când ne uităm în portofoliile principalilor finanţatori ai economiei româneşti, vedem că o parte importantă, merge către aşa numitele domenii less knowledge intensive services. Sectoare care presupun prestarea serviciilor care nu necesită cunoaştere avansată, precum comerţul, transporturi.
Ar putea ajuta şi autorităţile prin a avea o viziune prezentată printr-o strategie economică. Noi la nivelul comitetului de supraveghere macroprudenţială, ar fi câteva domenii care ar trebui să fie în atenţie legat de securitatea alimentară şi nu neaparat agricultură, dar industria alimentară. Exportăm materie primă brută şi nu o prelucrăm aici, în schimb importăm ce fac alţii din materia noastră brută.
Unele domenii care ar putea fi mai delicate, cred căîn lumina evoluţiilor din ultimii doi ani merită revizuite, mai ales partea de nuclrea. în finanţare. Un alt domeniu este legat de defence. Ştiu că şi unele bănci şi IFN-uri au o pilitcă mai restrictivă. Lumea s-a schimbat în ultimii doi ani. Ultimul lucru este că ne uităm foarte atent la conexiunile din sistemul financiar. Am pus sectorul bancar şi IFN-urile.
Populaţia şi compaiile sunt finanţate de bănci şi IFN-uri, iar IFN-urile au un rol important în finanţarea companiilor. Există conexiuni.
Credem că deşi aceste conexiuni sunt strânse potenţialel riscuri sunt gestionabile. Prin urmare lucrurile dacă se menţin pe asemeenea tendinţă ar fi mulţumitoare din perspectiva prudenţei.
Ne uităm la dezechilibrele, deficit fiscal, de cont curent, datorie, prin urmare măsuri de a revizui această manieră de creştere în linie cu ce se întâmplă la nivel european ar avea mari merite.
Ca să creşti finanţările ş i mai amplu trebuie să ai entităţi bancabile. Ne uităm în economie şi vedem căau fost momente când jumătate din firmele active. Cele care şi-au depus bilanţurile la fisc, jumătate din firmele din economie nu îndeplineau cerinţa din legea 90, capital minim de 200 lei. În prezent nivelul este mult îmbunătăţit, dar cifrele arată că o treime din toate firmele, 260.000-270.000 din firmele din economia României nu au capital, nu numai de 200 lei, multe au capitaluri negative. Nu ai cum să finanţtzi astfel de entităţi, maia les dacă t uiţi că au obţinut profituri consistent. Dar aceste profituri au fost folosite pentru plata de dividende. Dacă nu îşi folosesc profituriel să-şi captializezee firma cum săte aştepţi ca o bancă sau IFN să sprijine o astfel de entitate. În economie, încă nu avem acea instituţie care sa impună respectarea acelei cerinţe minime.
În bună parte această datorie externă este făcută de sectorul privat. Dacă am putea identifica soluţii ca măcar o parte din această finanţare, care merge la extern care să fie acomodată cu soluţii interne.. am putea spune că nu ai cum să te finanţezi mai ieftin în ţară cum o faci în afară. Dar dacă ne uităm la statistici, multe firme care se finanţează afară, o fac cu rate de dobânzi mai mari decât cum ar fi putu obţine în România.
Când ne uităm din noi în statistici. Avem cea mai micăintermediere financiară din Europa de departe, şi cel mai mare nivel al datoriilor comerciale în PIB. Firmele autohtone au comprotamentul de a se finanţa prin credite comerciale sau credit acţionar. Fianţarea de la banci, IFN-uri este mai jos în opţiuni. Trebuie să vedem dacă este un element de comportament care s-a înradăcinat, sunt unele elemente pe care chiar IFN-urile sau băncile ar putea să facă? Firmele din Românai de departe, comparativ cu cele din Europa se finanţează prin datorii comerciale. Nu este o modalitate de a-ţi finanţa bnusinessul. Rata de neperformanţăeste de 3-4 ori mai mare decât te-ai finanţa de la bancă.
Ne-am întrebat şi noi, dacă tot avem elemnte atât de diferite, cum ar fi finanţarea prin datorii din credite comerciale sau finanţări de la acţionari, poate aceasta este povestea de succes care trebuie promovată. Ne-am uitat să vedem dacă identificăm o lecţie concluzia este că am identificat 2.700 entităţi
Trei lecţii, prima este că gradul de educaţie şi educaţie financiară a celor care conduc firmele de succes este peste medie. Cele mai multe sunt IMM-uri. 60-70%. Aceşti manageri au studii superioare. Mulţi de ecoomie, dar nu neaparat. Acest lucru ajută la organizarea mai bună a businessului. A doua lecţie este că şi-au ţinut bilanţurile în regulă. Când lucrurile mergeau bine nu au intrat într-o stare euforică. Când lucrurile nu au mers atât de bine nu au avut o reacţie de a translata acest lucru către parteneri, a fost o abordare liniară. A treia lecţie, nimeni nu a reuşti singur. Întotdeauna a existat un finanţator, care nu îţi dă doar bani, rămâne alături de tine.
Mai sus regasiți o reprezentare vizuală a conținutului articolului, o clasificare automată și un sumar al acestuia! Preluarea informațiilor urmăreste promovarea și facilitarea accesului la informație, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform cu termenii și condițiile sursei (www.zf.ro).
