Banking & Servicii financiare – Înainte de alegerile europarlamentare, care ar putea arăta cât de nemulţumiţi sunt consumatorii europeni de răspunsul dat de guverne şi de băncile centrale inflaţiei şi crizei costului vieţii, BCE reduce simbolic dobânzile. Dar a lăsat impresia că nu se grăbeşte să ieftinească banii – Sinteza

Când banca naţională a Poloniei a redus în toamna trecută do­bân­zile de politică monetară în ajunul alegerilor generale, gestul a fost considerat o implicare în politică a unei instituţii care ar trebui să stea independentă.

Banca a susţinut făţiş politicile fostului guvern, iar după ce acesta a pierdul votul poporului, nu a mai continuat cu ieftinirea creditului. Decizia luată ieri de BCE, de a da jos dobânzile de la cotele istorice unde le-a urcat pentru stoparea infla­ţiei, are multe semnificaţii.

Una este şi politică. Deşi esti­mările de inflaţie au fost majorate, costul creditului în zona euro este redus chiar înainte de alegerile europarlamentare, care vor arăta dacă frustrarea produsă cetăţenilor europeni de explozia preţurilor şi de erodarea puterii de cumpărare, adică de o criză a costului traiului, a hrănit partidele de la extremele spectrului politic.

Astfel de formaţiuni tind să macine de pe dinăuntru coeziunea şi puterea Uniunii Europene. În lu­mea banilor, BCE a devenit prima dintre marile bănci centrale ale lumii care scade dobânzile de când s-a terminat pandemia.

Dobânda pentru depozite a fost diminuată de la 4% la 3,75%, iar cea pentru refinanţare a fost scăzută de la 4,5% la 4,25%. Pentru BCE, este prima reducere de dobânzi din ultimii cinci ani. Este finalul uneia dintre cele mai agresive şi de impact campanii de scumpire a banilor din istoria postbelică a Europei.

Este un semnal că BCE este pregătită, în sfârşit, să meargă pe un drum diferit de cel al Rezervei Federale americane, Fed, cea mai puternică bancă centrală din lume, că este pregătită să i-o ia înainte. Ar putea fi şi un indicator că BCE este încrezătoare în victoria contra infla­ţiei. Şi totuşi, nu se poate şti ce va face banca centrală a zonei euro de-acum încolo. Poate că reducerea simbolică de dobânzi de ieri este singura din acest an.

Banca centrală a Poloniei n-a mai umblat la dobânzi după alegeri, spunând că pericolul inflaţionist nu a trecut. La BCE sunt oameni care cred la fel despre inflaţia din zona euro. Austriacul Robert Holzmann, din consiliul guvernator al insti­tuţiei, se teme că scumpirile pot accelera din nou, scrie EUobserver. Iar inflaţia chiar a accelerat uşor luna trecută. 

Acest lucru a fost determinat în principal de servicii precum ospitalitatea – nu de energie sau bunuri – în condiţiile în care salariile au crescut în primul trimestru. Prin urmare, Holzmann a spus înainte de decizia BCE de ieri că va fi de acord cu o singură scădere a dobânzilor. Însă alţi observatori, precum Robin Brooks, un analist senior la Brookings Institute din Washington, au avertizat constant că zona euro se îndreaptă de fapt către deflaţie. El consideră că BCE „în primul rând nu ar fi trebuit să crească niciodată costurile creditării“ deoarece „nu a existat niciodată o inflaţie determinată de cerere“ în Europa. Aceasta este o critică fundamentală a politicilor BCE şi ridică întrebarea: cine ar trebui de fapt să suporte costul inflaţiei? Consumatorilor de rând, celor care plătesc preţurile mai mari, nu le-a cerut nimeni punctul de vedere. Dezbaterea poate fi dificil de înţeles deoarece multe dintre argumentele folosite de cei care critică BCE sunt adesea folosite şi de conducerea superioară a băncii. Chiar preşedinta BCE Christine Lagarde a recunoscut de multe ori că majorarea dobânzilor nu va duce la scăderea preţurilor energiei. Problemele de aprovizionare în sectoarele energetice şi alimentare au determinat creşterea preţurilor. Apoi profiturile record ale companiilor au menţinut preţurile la niveluri ridicate după şocul iniţial, explică Wester van Gaal, jurnalist la EUobserver. Niciunul din aceşti factori nu sunt influenţaţi de ratele mai mari ale dobânzilor, care reprezintă un instrument de descurajare a consumului şi a cererii din partea afacerilor şi gospodăriilor. De aceea, mulţi analişti precum Brooks au ridicat întrebarea: de ce au fost majorare dobânzile? Explicaţia stă în filozofia BCE, care spune că semnalarea unui răspuns puternic pe partea dobânzilor la inflaţie „ancorează“ aşteptările inflaţioniste în societate – mai simplu spus: dacă angajaţii şi afacerile ştiu că banca centrală va lua măsuri puternice, ei se vor aştepta ca inflaţie să coboare, salariile fiind ajustate în funcţie de acest lucru. Însă există o problemă: oamenii nu par să-şi bazeze cu adevărat aşteptările pe acţiunile băncii centrale. Cel mai recent exemplu în acest sens a apărut dintr-un sondaj realizat în mai de Social Economics Lab pentru Universitatea Harvard. Rezultatele au arătat că peste jumătate dintre respondenţi cred că inflaţia de fapt va creşte în urma creşterii dobânzilor – exact opusul a ceea ce îşi propun băncile centrale să realizeze. Grupul chestionat a fost format din cetăţeni americani, aşa că rezultatele pot fi diferite în Europa. Cu toate acestea, este interesant de observat ceea ce oamenii cred că sunt modalităţi eficiente de a reduce inflaţia atunci când sunt întrebaţi în termeni simpli. Toate băncile centrale au vândut publicului politicile privind dobânzile ca un compromis dificil între două rele: inflaţie ridicată şi creştere economică mai scăzută. Dar atunci când au fost întrebaţi simplu, într-un limbaj non-abstract, foarte puţini din oamenii chestionaţi de Social Economics Lab au spus că ei cred că este necesar ca băncile centrale să descurajeze cererea sau să crească şomajul pentru a reduce inflaţia. În schimb, există multă susţinere pentru politicile care ajută gospodăriile cu venituri mici să facă faţă inflaţiei, cum ar fi transferurile de cash, tichetele de masă sau alocaţii (cum s-a întâmplat în majoritatea ţărilor UE în timpul pandemiei de Covid şi în criza de energie). Există, de asemenea, multă susţinere pentru măsurile care vizează în mod direct profiturile corporative şi pentru măsurile de îngheţare a preţurilor. BCE, în explicarea deciziei de ieri, a dat impresia că nu se grăbeşte să reducă dobânzile.